Plutirea sau floatingul a devenit în ultimii ani din ce în ce mai popular și la noi. Totuși nu a început ca o tehnică de relaxare, ci ca un experiment de expandare a conștiinței, conceput de un beatnik al anilor 1950, pe nume John Lilly. Dr John Lilly. Aceasta a
Blue light is blues for the soul… and skin! Știm cu toții, s-a vorbit mult despre efectul nociv al luminii albastre asupra ochilor și asupra psihicului, despre potențialul depresogen al acesteia. Din ce în ce mai mult se vorbește despre efectul ei asupra pielii – și nu este deloc unul
Don Jorge Luis Delgado is Aymara-born and lives on the shore of Lake Titicaca in Peru. He speaks Quechua, Spanish and English and introduces himself as chakaruna, which in Quechua would translate as bridge man or guide. In the European sense, he is generally said to be a shaman. Here
Don Jorge Luis Delgado provine din neamul Aymara, de pe țărmul lacului Titicaca din Peru. Vorbește quechua, spaniolă și engleză și se prezintă pe sine ca chakaruna, ceea ce în limba quechua s-ar traduce prin om-punte sau călăuză. În accepțiunea europeană, se spune în general despre el că este șaman.
Când editura Prestige mi-a făcut propunerea de a traduce The Solution Focused Brief Therapy Diamond de Elliott E. Connie și Adam S. Froerer, m-am gândit, ca majoritatea oamenilor care dau de această copertă, că este un manual pentru o psihoterapie de scurtă durată, așa cum se promovează de ceva vreme
Barbara Stiegler și Christophe Pébarthe au fost oaspeții Institutului Francez din București, dovedind că Noaptea Filosofiei poate fi cu adevărat luminoasă. Anul acesta, Noaptea filosofiei organizată de Institutul francez mi-a oferit o bucurie nesperată, aceea de a o vedea – în acțiune – pe Barbara Stiegler, poate cea mai percutantă
Simțurile de proximitate sunt cele care ne leagă de mamă, și, prin ea, de un întreg arbore genealogic (unii spun că este vorba despre jumătatea exclusiv feminină, filiera maternă, a acestui arbore) Propriocepția, simțul tactil, mirosul și (într-o măsură ceva mai mică) gustul sunt toate purtătoare ale unei memorii străvechi
Literatura medievală abundă în tratate de toate felurile, toate denumite „oglinzi“, remarcă Max Huot de Longcham, în introducerea unei ediții recente a Oglinzii sufletelor simple, transcrisă după ce a mai rămas din Oglinda sufletelor simple a Margueritei Porete, arsă – și cartea și autoarea – până la ultima fărâmă, coincidență sau nu, de același braț secular care pusese capăt nu de mult aventurii templiere prin martizarea lui Jacques de Molay.
