Când editura Prestige mi-a făcut propunerea de a traduce The Solution Focused Brief Therapy Diamond de Elliott E. Connie și Adam S. Froerer, m-am gândit, ca majoritatea oamenilor care dau de această copertă, că este un manual pentru o psihoterapie de scurtă durată, așa cum se promovează de ceva vreme în lumea noastră aflată mereu în căutare de soluții salvatoare. Cum nu cred în soluții rapide, am fost instinctiv precaută.
Dar, din motive sentimentale să zicem, mi-a atras denumirea de Diamond. De ce și-ar intitula niște psihoterapeuți contemporani tehnica ultracontemporană Diamant? m-am întrebat gândindu-mă cu nostalgie la calul-profesor Diamant, calul care m-a îmblânzit și m-a învățat călăria. Un pursânge englez de-o eleganță exemplară, ajuns la o vârstă venerabilă, plin de iubire și înțelepciune pentru sălbăticiunile umane care veneau la cai, cu frici, sfieli, ascunzișuri, rezistențe, bravade, pretenții de putere.
Uriașul pursânge, brun-roșcat, uscățiv ca un bătrân englez, fin și frumos cum numai această rasă de cai poate fi, avea răbdare cu toți și din toți reușea să scoată tot ce aveau mai bun. Avea în frunte semnul diamantului și nu-l voi uita niciodată.
Așa, cu gândul la dragul meu Diamant, am acordat mai multă atenție cărții numite Diamond, am răsfoit și am citit câteva pagini – suficient pentru ca metoda pe care o descrie cartea să mi se dezvăluie ca un adevărat diamant! Cumva, chiar semăna cu dragul meu Diamant, calul-pedagog pe care-l încă-l visez adesea.
Și asta din mai multe puncte de vedere
1 cartea descrie o metodă de un rar umanism – practic este metoda socratică explicată cu lux de amănunte contemporanilor noștri – metodă bazată pe dialogul echitabil între oameni compleți, eliminând orice cutume terapeutice infantilizante sau de putere
2 nici autorii nu cred în soluții pentru probleme mai mult decât mine, am constatat cu nedisimulată încântare. Ei cred – și practică – întrebările potrivite pentru a-l face pe cel din fața ta să înțeleagă că este singurul care deține cheia împlinirii dorințelor sale
3 autorii nu problematizează excesiv în terapie, de fapt nu problematizează deloc: focusul nu cade pe problemă, ci pe competența clientului
4 întocmai ca și diamantul, terapeutul este chemat să taie și înlăture cu precizie unică tot ce nu îl ajută pe client să înțeleagă că el este cheia împlinirii dorințelor sale – ca atare terapia poate funcționa fulgerător – în sensul în care clientul trăiește acel aha care-i spune că are cum să-și rezolve problema
5 metoda expusă în care și schematizată sub formă de diamant redă terapeutului rolul său esențial în procesul terapeutic, avertizând despre avatarurile fantasmelor de putere care perturbă sau prelungesc inutil procesul terapeutic și instituind importanța adoptării unui posturi speciale, a unei atitudini favorabile găsirii puterii clientului. Este o atitudine care începe din ceea ce autorii nu se sfiesc să numească ˝un loc de iubire˝.
Am tradus deci cartea cu entuziasm și iat-o aici. În continuare o să punctez câteva dintre caracteristicile distincte ale cărții.
Metoda Diamond este descrisă ca o nouă abordare în terapia scurtă cu focus pe soluții care va permite atât terapeutului cât și clientului să ajungă la cele mai bune rezultate
Diamantul” este un ghid ușor de urmat pentru desfășurarea unei sesiuni de terapie centrată pe soluții.
˝Pentru început˝, spun autorii, terapie centrată pe soluții ˝nu este numele pe care l-am fi ales noi, ci este numele pe care l-a adoptat domeniul nostru. În consecință, deși induce în eroare, este numele cu care ne-am ales și în care suntem blocați. Ideea de terapie scurtă centrată pe soluții presupune că ar trebui să rezolvăm ceva și să găsim soluții pentru clienții noștri.
De fapt, misiunea noastră este să clădim ceva și să construim schimbarea alături de clienții noștri.
Treaba noastră nu este să îi reparăm. Misiunea noastră este să inspirăm, să ne conectăm și să îi ajutăm să descrie rezultatele pe care le doresc, apoi să urmărim ce se întâmplă în acest proces.˝
Chris Iveson, una dintre cele mai proeminente figuri în terapia centrată pe soluții, apreciază acest manual pentru terapeuți: ˝Elliott și Adam ne învață mai mult cum să fim, decât cum să facem.˝
La rândul lor, autorii promit că această carte poate schimba viața profesională (și potențial viața personală) a unui terapeut dacă acesta lucrează din locul inovator al iubirii!
˝Dragoste. Conexiune. Acceptare. Lucruri simple. Nu e nevoie de nimic mai complicat. În schimb, terapeuții tind să complice lucrurile. Vor să-și dea seama ce este în neregulă cu clienții lor, astfel încât să poată remedia. Dar dacă și-ar schimba modul de a gândi? Ce-ar fi să îți schimbi tu modul de a gândi? Ce se întâmplă dacă în loc să încerci să descoperi rădăcina problemelor clienților tăi, ai învăța să îi accepți pe ei, în ciuda problemelor lor? Dacă ai învăța să îi iubești? Să te conectezi cu ei?
Din experiența mea, așa se fac bine clienții. ˝spune Elliott Connie.
Terapeutul este important, este esențial, dar nu prin autoritate și prin exercitarea puterii, deci nu prin raportarea la client, ci este important și puternic prin el însuși
Ca terapeut, nu te feri să fii o personalitate! – iată îndemnul care se desprinde din carte – iar prototipul este chiar Elliott Connie, conferențiar și podcaster de succes.
˝
Am înțeles că a învăța prin invocarea suferinței nu era ceva în care să cred˝spune Elliott după ce trece prin formările psihoterapeutice clasice.
˝Ca terapeut, ai fost la școală și ai învățat o colecție de tehnici menite să te asiste în întreprinderea ta de a ajuta un client. Dar tehnicile terapiei scurte centrate pe soluții sunt complet diferite. Ele implică facilitarea unei conversații care va onora capacitatea de acțiune, abilitățile și angajamentul clientului și va duce la schimbare într-un mod diferit.˝ continuă el.
Dacă terapiile clasice pun accent pe proces, autorii Diamantului pun accentul pe momentul AHA: schimbarea se poate petrece instantaneu!
˝Unul dintre reperele fundamentale ale terapiei scurte centrate pe soluții este că schimbarea nu trebuie să dureze o veșnicie. Știu pentru că am trăit-o.˝ spune Elliott.
˝Când terapeuții scot la înaintare statistici de genul „Este nevoie de optsprezece ședințe pentru a crea o schimbare de durată”, eu spun: „Nu, nu este așa”. Într-o cameră de cămin, într-o clipă, eu mi-am schimbat viața.˝
Renunțarea la fantasma de putere
Pentru a practica în mod eficient terapia de scurtă durată centrată pe soluții, trebuie să fii dispus să renunți la putere, iar acest lucru este greu pentru majoritatea terapeuților. Lor le place să fie vocea autorității. Însă Elliott răstoarnă situația:
˝Măreția ta, ca terapeut, vine din faptul că ești dispus să le permiti altora să-și arate propria lor măreție.
Tu, terapeutule, trebuie să-l clădești pe clientul tău. Nu ai de ce să dărâmi nimic la el. Clientul tău trebuie să iasă din fiecare ședință de terapie simțindu-se mai puternic decât atunci când a intrat.
Nu vorbesc aici despre împuternicire – acesta ar implica faptul că sursa de energie a clientului tău este de la tine. Vorbesc despre puterea inerentă a clientului tău și despre rolul tău de a-l ajuta să o vadă. Cu această putere, clientul poate opri consumul de droguri sau poate face orice schimbare își dorește. ˝
Pentru mine ca traducător, un adevărat moment de AHA a venit după relatarea unui caz care a pus în evidență cât de important este să ne gândim la fiecare ședință și la fiecare moment:
După o ședință de terapie de cuplu, familia nu mai revine, terapeutul se miră. După un timp terapeutul primește un mail de la soție care îi mulțumește: la câteva zile după ședință soțul avusese un accident de motocicletă și murise. Ea îi mulțumea terapeutului pentru că în această ședință apucase să exprime tot ce și-a dorit față de soțul ei și acele ultime zile pe care le-au petrecut împreună au fost cele mai frumoase din viața lor.
Ca terapeut, așadar, este bine desigur să ne gândim la mari finalități terapeutice, dar nu trebuie să neglijezi o realitate: fiecare ședință poate fi ultima și atunci ea trebuie gândită ca un act terapeutic de sine stătător.
Postura sau atitudinea terapeutului reprezintă un element definitoriu pentru această terapie. Este un detaliu foarte important și grăitor pentru că are reper în fizic, în mișcarea strategică (poate în baseball – Elliott mărturisește că a fost as la basseball)
˝Nu poți vedea în celălalt ceea ce nu poți vedea la tine. Aceasta este esența posturii. După ce îți înțelegi propria abilitate și propria calitate de a fi uimitor, atunci vei dezvolta și lentila potrivită pentru a-i vedea pe ceilalți ca și cum ar avea tot potențialul din lume.˝ spune el.
Postura înseamnă respectul față de tine însuți ca terapeut și respectul față de individualitatea și autonomia clientului
Un alt cuvânt care merge în conjuncție cu autonomie este capacitatea de acțiune, care înseamnă dreptul de a alege. Dacă intervii și elimini capacitatea clientului de a alege, atunci nu îi lași să-și trăiască întregul potențial.
Cutuma în majoritatea terapiilor este ca terapeutul să îi dea clientului o temă pentru acasă – dar această componentă de infantilizare este contestată de Elliott Connie și Adam Froherer. Pe de o parte deoarece afectează presupoziția de autonomie a clientului și pe de altă parte pentru că limitează chiar capacitatea terapeutului de a cataliza o schimbare.
˝Dacă îi atribui o sarcină sau o temă pentru acasă, adesea clientul merge acasă și face exact ceea ce i-ai cerut, dar asta limitează tot ce ar fi putut el/ea face.
Terapeuții spun adesea că vor să-și împuternicească clienții, dar ceea ce fac ei de fapt este doar să-și încurajeze clienții. Împuternicirea transmite ceva mai îndrăzneț. Înseamnă să le oferim clienților libertatea de alegere – să-i credităm cu capacitatea de a face ceea ce doresc cu o ședință. Iar eșecul este una dintre aceste alegeri.
Ca ființe umane, suntem instruiți să ne revendicăm defectele și apoi suntem răsplătiți de oameni care ne spun că suntem umili. Dar pentru a fi sănătos din punct de vedere mental, trebuie să-ți revendici zonele de geniu – și nu este aroganță să faci acest lucru. ˝
Dacă terapeutul se transformă într-o mașină de feedback, clienții vor simți că în tot timpul ședinței au fost de fapt evaluați, ceea ce le elimină autonomia.
˝Amintește-ți că, odată ce începi să evaluezi oamenii, repercusiunile pot deveni negative foarte repede și nu vrei să se întâmple asta. Acesta este motivul pentru care în terapia scurtă centrată pe soluții nu facem evaluări.˝
De asemenea, dacă terapeutul se transformă într-un robot care emite sugestii, acesta este încă un factor care înlătură autonomia clientului.
Când folosești terapia scurtă centrată pe soluții trebuie să ai încredere în capacitatea clienților tăi de a realiza schimbarea. Asta înseamnă că trebuie să le dai libertatea de a o alege. Treaba ta este să creezi un mediu ideal. Sarcina lor este să folosească acel mediu și să-l transforme în acțiune.
Autorii atrag atenția asupra necesității de a redefini finalitatea terapiei, de obicei definită în termeni de scop. Elliott și Adam întreabă clientul care este rezultatul pe care el îl dorește.
˝Încercarea de a obține un rezultat dorit este foarte diferită de atingerea unui scop, deoarece rezultatul implică existența unor posibilități nesfârșite.˝
„Amintește-ți că ești în primul rând om, în al doilea rând terapeut și în al treilea rând terapeut centrat pe soluții.˝ spune Eve Lipchik, o figură dominantă a terapiei scurte centrate pe soluții. Iar autorii cărții încarnează cât se poate de grăitor acest principiu.
Găsiți cartea aici: https://www.edituraprestige.ro/terapii-alternative-102
Despre metodă aflați amănunte de aici: https://thesfu.com/
