Fascia fascinează pentru că promite să fie atât de dorita placă turnantă între corp și conștiință.
Spre deosebire de piele, care este interfața noastră cu exteriorul, cel mai mare și mai greu organ al corpului nostru și geamănul vizibil al creierului omenesc, fascia este interfața între creier/conștiință și interiorul corpului – este pielea dinspre interior.
Cercetările ultimilor ani au arătat că fascia este geamănul invizibil al pielii, dar mult mai bogat în terminații nervoase. Este responsabilă de postura noastră în lume, în sens fizic și figurat.
Pe vremea când învățam noi la școală, fascia era o foaie de țesut conjunctiv care ținea împreună fibrele musculare – nimic prea interesant. Timp de secole anatomiștii dădeau la o parte fascia de pe mușchi și abia atunci începea disecția. Fascia era aruncată, așa cum aruncăm și noi pielițele de pe mușchiul de vită. De aceea timp de secole fascia a fost Cenușăreasa anatomiei.
De vreo câțiva ani definim fascia ca o bandă sau o folie de țesut conjunctiv, în principal colagen, care susține și înconjoară mușchii, oasele, nervii și vasele de sânge. Se extinde din cap până în picioare fără întrerupere începem să aflam că ea este unul dintre personajele principale ale destinului nostru, care adună amintiri și deține calea spre forma noastră fizică și psihică. I se dedică nu numai antrenamente și proceduri fizice de recuperare, ci și coregrafii și chiar poezii. Ce s-a întâmplat între timp? Ei bine, în câmpul teoriei s-au întâmplat două lucruri
1 tensegritatea – adică teoria care explică arhitectura corpului omenesc bazată pe tensiune și integritate – iar pentru ambele fermitatea și elasticitatea fasciei sunt esențiale, Țesuturile fasciale preiau funcții importante de stabilizare și conectare, prin distribuirea forțelor tensionale pe mai multe articulații într-o manieră de tip rețea, similară conceptului arhitectural de tensegritate
2 descoperirea că fascia este continuă și prezintă terminații nervoase – lucru pus în evidență magistral în 2018 odată cu plastinarea întregii fascii.
În ultimii 20 de ani, cercetarea asupra fasciei a explodat și a devenit punctul central al unei cercetări multidisciplinare care depășește o abordare pur anatomică și acum ajunge în intangibil. Totuși, pe măsură ce aflăm din ce în ce mai multe despre acest țesut misterios de Cenușăreasă, încă nu știm ce este cu adevărat, ce face sau cum să-l definim. Ar trebui să vorbim despre „fascie” (singular), să folosim pluralul „fasciae” sau să ne referim la ea ca la „sistem fascial”? Este un țesut sau un organ? Un sistem de organe? Sau chiar un organism? Se pare că este toate acestea deodată.
Un domeniu recent redescoperit este interocepția fascială: semnalizarea subconștientă de la terminațiile nervoase libere din viscerele corpului – precum și din alte țesuturi – care informează creierul despre starea fiziologică a corpului și o leagă de nevoia noastră de a menține homeostazia. În timp ce senzațiile de la receptorii proprioceptivi sunt de obicei proiectate în în zona cortexului somatomotor, semnalizarea de la terminațiile interoceptive este procesată prin regiunea amigdaliană din creier și este de obicei asociată cu o componentă emoțională sau motivațională.
Din acest moment apar implicații pentru înțelegerea tulburărilor cu o componentă somato-emoțională, cum ar fi sindromul intestinului iritabil sau hipertensiunea arterială esențială.
Deși fascia arată ca o singură folie de țesut, este de fapt alcătuită din mai multe straturi cu un lichid numit hialuronan între ele. Este concepută să se întindă pe măsură ce te miști. Există însă anumite
lucruri care fac ca fascia să se îngroașe și să devină lipicioasă. Atunci când se usucă și se contractă în jurul mușchilor, poate limita mobilitatea și poate provoca dezvoltarea de noduri dureroase.
Dr Robert Schleip, cercetătorul care a inițiat acest proces era și este fascinat de fascie și mai ales de raportul între starea fasciei și starea minții, a conștiinței. Dacă starea fasciei deține cheia mobilității noastre, s-a întrebat el, cum se face că la un bătrân care în stare normală de conștiință are mobilitatea hiper-redusă și fascia îngroșată mobilitatea revine spectaculos atunci când conștiința este abolită (bătrânul trece printr-o operație cu anestezie generală)? Este adevărat că nivelul nostru de conștiință este cel care determină și starea fasciei și mobilitatea noastră?
Se pare că nimic nu ¨determină˝ nimic aici, ci mobilitatea este rezultatul conversației permanente între fascie și creierul central, a cărui emanație este conștiința. Fiecare din părți are ceva de spus. Mintea poate elibera fascia, dar fascia trebuie să întrețină decizia minții – la rândul nostru o întreținem prin mișcare și stil de viață. Prin terapii fizice, fascia se poate elibera de tensiune, dar dacă mintea nu reține această stare de libertate, dacă nu ia la cunoștință și nu stabilizează starea prin ceea ce realizează, atunci fascia se întărește la loc și tulburările revin.
Da, există o legătură semantică între fascie și fascinație, între fascie și fascicul, și, da, între fascie și fascism. În latină, fascia înseamnă mănunchi – de aici ideea de fascicul în calitate de mănunchi de raze. Este vorba și de acțiunea de a lega – de aici ideea de fascinație , ca vrajă care te leagă. Simbolul fasciei ca mănunchi de nuiele care una câte una nu au putere, dar împreună devin de temut a fost folosit spre finalul imperiului roman, apoi preluat de fascismul italian de la începutul secolului XX ca simbol al puterii lui ˝împreună˝.
Am făcut această incursiune lingvistică pentru a arăta că ideea de fascie te învață sa (te) gândești holistic în spațiu și timp – holistic nu înseamnă să neglijezi detaliile având viziunea ansamblului ci să nu neglijezi niciun detaliu, deoarece poate fi decisiv pentru ansamblu.
A ține seama de fascie apare astfel echivalent cu să (te) vezi în spațiu și timp, să te vezi cel puțin tridimensional, în mișcare.
Ce vine din câmpul practicii? Cum se vede de aici fascia și semnificația ei pentru o mai bună funcționare a noastră fizică și psihică? Aflăm de la Andreea Arsine Răuțu, specialistă în reglarea sistemului nervos și terapia cranio-sacrală
Andreea, tu cum ai simțit prima oară fascia și cum o simți acum?
Când am simțit fascia pentru prima oară, nu știam că ceea ce simt este fascia. Simțeam doar că ceva din corpul meu ‘răspunde’ altfel decât un mușchi sau un ligament. Era ca și cum cineva atingea o parte a corpului și în alt loc se întâmpla o schimbare — subtilă, fluidă, dar reală.
Acum, după o mulțime de ore de formare în terapia craniosacrală și sute de interacțiuni cu clienți, simt fascia ca pe o rețea vie. E inteligentă, se contractă, se eliberează, transmite informație, memorie corporală și schimbă literalmente starea omului în doar câteva secunde, dacă lucrezi corect cu ea.
Ce rol are fascia?
Fascia este țesutul care unește totul cu totul. Este sistemul nervos structural al corpului. Nu doar ‘împachetează’ mușchii, ci îi coordonează, îi protejează, transmite forță, tensiune, emoție și informație. Este un organ de percepție. Fascia conține mai mulți receptori nervoși decât mușchii (Ruffini, Golgi, interoceptori), ceea ce o face să fie în același timp un organ senzorial, un organ emoțional și un organ postural.
Cum se poate perturba funcționarea fasciei?
Din păcate se perturbă foarte ușor. Fascia se tensionează din trei direcții:
1 Stres emoțional / suprasarcină a sistemului nervos. Studiile arată că în stresul cronic (apreciat în funcție de variabilitatea ritmului cardiac – HRV), fascia devine mai densă și mai rigidă.
2. Sedentarism / mișcare repetitivă sau unilaterală
Mișcarea slabă înseamnă hidratare slabă a fasciei – imaginați-vă că în loc să se comporte ca o membrană vie ea devine ca o pânză uscată.3. Traumatism fizic (lovituri) sau traume emoțională
Trauma schimbă tensiunea fascială în pattern-uri care rămân fixate ani de zile dacă nu sunt lucrate manual. În terapia cranio-sacrală simțim aceste perturbări ca noduri, densitate, zone de tensiune.
Este adevărat că fascia reține amintiri, în special pe cele traumatice?
Da, fascia păstrează amintiri, dar nu în sens poetic, nu poate să ne relateze drame, ci le reține în sens pur neurofiziologic. Fascia este strâns legată de sistemul nervos și amigdala corticală și ca atare este implicată în răspunsul la stres.
Când trecem printr-un eveniment emoțional puternic, corpul intră în ‚freeze’ – practic se chircește, așa cum putea vedea foarte bine cu ochiul liber la un animal brusc speriat. Ca și la acest animal, fascia noastră se contractă instant, ca un mecanism de protecție. Dacă apoi nu urmează o decompresie, dacă fascia nu se eliberează, atunci acea tensiune rămâne fixată acolo în fascie, ca un soi de amintire somatică.
În terapia craniosacrală, acționând asupra fasciei și eliberând tensiunile pe care le întâlnesc acolo, observ imediat că am acționat asupra unei zone sensibile: respirația persoanei respective se schimbă și ies la suprafață emoții care adesea surprind – sunt emoții care au fost uitate, de fapt au fost reprimate sau comprimate și acum izbucnesc la suprafață după luni sau ani de compresie fascială.
Ce altceva mai reține fascia? Avem acces la ceea ce ea ține minte? Putem învăța de la ea?
Prin mecanismul neurofiziologic despre care am vorbit mai sus, fascia reține povești întregi despre cum felul cum am trăit și trăim: despre cum respirăm, despre cum reacționăm la stres, despre cum fugim sau evităm pericolele, despre cum ne protejăm.
În terapia craniosacrală avem o vorbă: ‘Corpul minte mai puțin decât mintea.’
Fascia nu știe să spună decât adevărul. Ea nu raționalizează, nu justifică.. Putem învăța de la ea: ascultând fascia, afli exact unde anume în corp ții tensiune, ce anume suprasoliciți, de ce nu te odihnești, de ce nu poți respira complet si care e traseul care te va conduce la starea de bine. De aceea în terapia cranio-sacrală începem prin a asculta cu mâinile
Cum ne întreținem fascia în stare bună?
Fascia iubește trei lucruri:
1 Mișcarea lentă și fluidă (mișcarea spiralată din taiji și unele forme de dans oriental, animal flow, stretching activ, pilates)
2 Reglarea sistemului nervos (prin respirație, meditație somatică, terapie craniosacrală)
3 Hidratarea interstițială (se referă la mai mult decât apa pe care o bem – este vorba despre menținerea unui nivel bun de hidratare în spațiul dintre celule)
Ce perturbă instant fascia?
1 stresul emoțional,
2 suprastimularea de toate felurile
3 sedentarismul
4 somnul insuficient care nu permite refacerea
Se vorbește mult despre hidratarea fasciei. Pentru aceasta e suficient să bem apă?
Nu. Asta este cea mai mare confuzie: poți să bei și 3 l de apă pe zi și fascia ta să fie tot uscată.
Hidratarea fasciei se face în trei pași: mișcare + presiune + eliberare. Fascia arată și se comportă ca un burete. Când comprimi și eliberezi țesutul, apa intră și iese din el — exact ca un burete.
De aceea oamenii simt imediat ușurare după o ședință de terapie cranio-sacrală: fascia se ‘umple’ din nou cu apă.
Când aflăm că fascia este țesut conjunctiv, tindem desigur să o tratăm cu colagen. Este benefic?
Suplimentarea cu colagen ajută, dar nu tratează fascia în sine. Ajută la sinteza colagenului structural, dar fascia are nevoie, în primul rând, de: mișcare variată, stimulare manuală și reglarea sistemului nervos. Dacă sistemul tău nervos e blocat pe stres, fascia rămâne rigidă — indiferent câte suplimente iei.
Ce anume ne ajută să întreținem și chiar să reparăm eventualele perturbări ale structurii și funcționalității fasciei?
Nu există un singur lucru care să ˝vindece˝ fascia. Fascia răspunde la un cumul de stimuli bine dozat, de aceea este nevoie de un ecosistem complet care cuprinde:
1 Terapii manuale: terapie craniosacrală (excelentă pentru sistem nervos și tensiuni profunde) și • myofascial release
2 Tehnici de relaxare: floating, somatic breathing, meditație ghidată corporală
3 Stil de viață, cu grijă în special pentru a avea un somn profund și a evita suprastimularea (excesul de ecrane, multitasking)
4 Mișcare: Pilates, mobilitate, stretching, mers, și tehnici de shake somatic (sunt tehnicile care implică scuturarea corpului unde relaxezi tensiunile fine din fascia superficială)
Povestește-mi ce interacțiuni ai avut tu în terapie cu fascia
Cele mai emoționante momente din terapie sunt cele în care clientul simte ceva ce nu știa că există. Un val, o eliberare, o căldură sau o senzație care pornește într-un loc și se duce în altul.
Am văzut oameni care n-au plâns de 5 ani și au eliberat emoții prin fascia diafragmatică.
Am văzut oameni care au venit pentru dureri lombare și și-au dat seama că tensiunea era, de fapt, în maxilar.Și am văzut corpuri care nu acceptau nicio formă de atingere profundă, dar răspundeau superb la terapia craniosacrală, pentru că tehnica e atât de fină (și de precisă) încât sistemul nervos nu o percepe ca pe un atac.
Pe Andreea Arsine o puteți găsi aici: https://resetzone.ro/
Citește mai multe despre floating aici: https://palindrom.eu/just-float-baby-just-float/
Citește mai multe despre un proiect artistic care metaforizează ideea de fascie: https://palindrom.eu/simturile-de-proximitate-primul-si-ultimul-limbaj-cu-entuziasm-despre-indrazneala-de-a-le-explora/
