Don Jorge Luis Delgado provine din neamul Aymara, de pe țărmul lacului Titicaca din Peru. Vorbește quechua, spaniolă și engleză și se prezintă pe sine ca chakaruna, ceea ce în limba quechua s-ar traduce prin om-punte sau călăuză. În accepțiunea europeană, se spune în general despre el că este șaman. Iată cum se prezintă în cartea sa Înțelepciunea Incașilor – întoarcerea la bucurie:
Tranziția care a avut loc în mine nu a fost rapidă și nici facilă. S-a întâmplat în etape şi cu puțină magie. Am fost călăuzit de un anumit plan, care mi-a oferit cunoaştere şi practici speciale. Am intrat într-o spirală ascendentă de la o experiență la alta, de la o înțelegere la alta, de la o perspectivă spirituală la alta, până am fost convins că rolul meu este acela de a mă pune în slujba celorlalți și de a crea o activitate care, prin iubire, să împărtăşească timpul şi cunoştinţele mele.
În acest fel mi-am clădit viața, punându-mă în slujba celorlalți. A servi a devenit activitatea centrală a existenţei şi activității mele; cu alte cu- vinte, fără suferinţă şi cu absolută convingere, îmi ofer sinele integral oamenilor, pentru ca ei să găsească valorile eterne ale vieții prin propriile lor acțiuni şi proiecții, astfel încât să devină şi ei Chakaruna.Llankay (serviciul față de ceilalți) înseamnă Eliberare. Eu sunt Chakaruna: o punte de serviciu prin Iubire.
Acest titlu de om-punte este de fapt una dintre cele mai străvechi denominații pentru un om al sacrului. Chiar în biserica creștină se spune despre sacerdotul suprem, despre Papa, că este Pontifex – da, omul-punte – după cum despre preot se spune că este păstor sau călăuză.
În cartea sa Înțelepciunea Incașilor, Jorge Luis Delgado definește omul-punte așa: este cel care se trezește. Pe măsură ce ne trezim, adaugă el, suntem pregătiți pentru serviciu și observăm că toată lumea este o persoană-punte, observăm că totul este interconectat și interdependent.
Ironia sau înțelepciunea faptelor face ca Jorge Luis Delgado să fi început realmente ca o călăuză turistică, pentru ca apoi să perceapă căi mai puțin evidente și să conducă oamenii spre realități de un alt ordin decât strict turistic.
Cât de vastă îți poți imagina că este existență? Câte regimuri existențiale poți admite, chiar dacă ar fi radical diferite de tot ceea ce ai cunoscut vreodată? Cât de dispus ești să admiți că, așa cum trăim o realitate a stării de veghe și, cu aceeași convingere, putem trăi o realiate a visului, exiostă posibilitatea să fie mult mai mute astfel de regimuri existențiale – numite de actualul folclor ˝dimensiuni˝?
Între veghe și vis nu putem deosebi decât atunci când ne referim la o anume stare de agregare a conștiinței (sau mai degrabă conștienței, cum spune de curând un om de știință, Anil Seth, dorindu-și astfel delimitarea clară de categoria morală) Am scris despre el aici: https://palindrom.eu/a-conversation-with-anil-seth-is-an-organic-body-the-basic-ingredient-in-order-to-become-conscious/
Totuși, categoria morală este extrem de implicată aici (de aceea prefer, alături de traducătorii români ai cărților lui Jorge Luis Delgado, formula ˝conștiință˝). Felul în care ne alegem realitățile are foarte mult de-a face cu condiționările noastre – ˝domesticirile˝cum spune Don Jorge.
Da, este o categorie nietzscheeană, și nu este deloc singura.
Ca o confirmare a caracterului solar al gândirii nietzscheene autentice – foarte rar citite și urmărite ca atare la noi – cosmologia și psihologia andine, revendicându-se desigur de la soare, pare o formă ceva mai poetică și arhaică a enunțurilor nietzscheene.
Revenind, așa cum noi cei cu mintea domesticită în stil european suntem gata să acceptăm doră registre ale conștiințe care merg paralel: registrul diurn și cel nocturn al visului, în lumea andină sunt acceptate mai multe astfel de registre, ordonate în cicluri multicple. De aceea cosmologia andină devine o psihologie. În funcție de nivelul propriu de conștiință putem accesa și/sau discuta despre diferite ordine ontologice.
Revenind la Jorge Luis Delgado, el acum este chackaruna, omul-punte care creează transformarea. O ființă cu adevărat extraordinară care evită să lase atenția noastră să se abată asupra dimensiunii senzaționale a existenței sale, deoarece singurul lucru care îl interesează cu adevărat este misiunea sa de a deschide punți către ființa noastră autentică, o ființă de lumină.
A început ca un tânăr care aspira să fie ghid pentru turiști, rațional ca un occidental. Dar tocmai pentru că a vrut să fie corect și fidel și cu adevărat rațional și științific, el a urmat învățăturile celor vechi și noi porți i s-au deschis.
„Am primit îndrumarea de a prezenta lumii un portal interdimensional care a devenit celebru. Oamenii îl numesc Aramu Muru, dar în realitate este Wilkauta, portalul către alte dimensiuni – numele înseamnă portalul luminii, portalul Soarelui, portalul către divin. Când i-am dus acolo pe oamenii de la History Channel, de la Ancient Aliens, ei l-au numit Portalul Zeilor.
Dar au făcut o greșeală: au pus titlul Ahayu Marka. Dar eu le spuneam că Ahayu Marka este numele zonei. Am creat acel cuvânt: Ahayu este spiritul, Marka este orașul. Deci ar fi orașul spiritelor” așa mi-a povestit Don Jorge anul trecut, când ne-am întâlnit la București, unde a venit la invitatia Scoala Medicina Energetica Inca.
Nu a insistat asupra acestui lucru – nu mai mult decât asupra detaliilor despre Machu Picchu. Principala noastră preocupare în conversație a fost transformarea – a percepției și a experienței – și am simțit că mi-a fost adresată.
Am scris mai multe despre întâlnirea de anul trecut aici: https://palindrom.eu/intalnire-cu-soarele-in-mijlocul-iernii-cu-jorge-luis-delgado-despre-a-deveni-neimblanzit-si-intelept/
Anul acesta, în iulie, când a revenit în România la invitația Wayra Astrae (https://wayra-astrae.ro/), l-am întâmpinat cu bucurie ca pe un vechi prieten care urma să îmi transmită ceva important. Așa a fost.
Despre asta vă voi spune numai atât cât este necesar ca să fiți atenți la tot ceea ce transmite un om-punte: vă voi spune că a început cu o întrebare aparent uzuală, de tipul ˝ce mai faci˝și a continuat cu accente care nu numai că vorbeau limba întrebărilor de azi, dar erau direct țintite către ele.
Tema zilei, la conferința din 18 iulie 2025 moderată de Monika Puiu și Iulia Barbu, membre și reprezentante ale Școlii Medicina Energetică Inca https://medicinaenergeticainca.ro/) a fost cosmologia andină, iar învățătura zilei ne-a arătat că această cosmologie andină începe cu psihologia, care, ca orice psihologie adevărată, începe cu o practică totală care angajează corpul.
Acesta este unul dintre cele mai importante motive pentru care este bine să fii prezent și să înregistrezi cu toate antenele de care este capabilă sensibilitatea ta de acum toate nuanțele acestui moment în care se deschide pentru tine puntea sau portalul – respectiv când omul punte a venit să transmită ceva.
Desigur, don Jorge a scris numeroase cărți, unele traduse în română și apărute la Editura For You – și este bine pentru că acolo există o formă-martor a acestei înțelepciuni. Desigur că această conferință a putut fi accesată și online, ceea ce trece drept o cale mai comodă. Eu însă nu aș fi ratat pentru nimic în lume prezența în sală.
De la Cartea Transformărilor Yi Jing, pe care am frecventat-o intens la un moment dat, am rămas cu ideea solidă că ˝este avantajos să îl vezi pe omul mare˝. Iar dacă acest om are și dorința naturală de a te învăța – cum are Don Jorge – este bine să-i vii în întâmpinare în persoană, deoarece nu știi exact nici care este întrebarea reală care face să crească sufletul tău și nici calea exactă prin care vei primi răspuns. De aceea nu este înțelept să tai niciuna dintre căile de comunicare.
Prezență pentru prezență. Prezența transmite mereu mai mult decât conținutul celor comunicate prin cuvinte. Prezența e o șansă în plus pentru a-ți ascuți simțurile, iar ascuțirea simțurilor este un bun prim pas spre transformare.
Vestea bună, a început Don Jorge, este că am intrat într-o eră în care aceste practici sunt avantajate, facilitate: am intrat în era cosmică pe care andinii o numesc Pachakuti – întoarcerea la esența cosmosului – Kuti înseamnă întoarcerea.
Am descoperit în cartea Înțelepciunea Incașilor o definiție a pachakuti care m-a emoționat în mod deoaebit deoarece a făcut un ecou cu totul neașteptat țesăturii pe care de aproape doi ani o țes și eu aici pe palindrom.eu. Spune definiția lui Don Jorge așa: Pachakuti este întoarcerea la esența cosmosului, procesul de transformare, când viața se întoarce cu susul în jos, întâlnirea cu sufletul care se întoarce la bucurie.Să mai menționez că în carte Don Jorge marchează anul 2022 – anul în care s-a născut ideea Palindromului – drept an de incidență a primelor transformări legate de pachakuti?
Pachakuti care desemnează 500 de ani de regim diurn al clarității, care cere de la noi și stimulează la noi transformarea. Asta după ce am avut un ciclu de 500 de ani al regimului nocturn, în care era suficientă schimbarea. Acest regim nocturn se traduce la nivel uman în credința în ceea ce ai – succes, status, avere, beneficii – de aceea schimbarea la acest nivel nu trece de nivelul de schimbare a proprietății sau regimului proprietății.
În regimul nocturn oamenii nu se preocupă cu adevărat de bucuria vieții. Acest lucru se schimbă însă radical odată cu regimul diurn. În regimul diurn, credem în lumină, în dragoste, în înțelepciune. credem că a te pune în slujba vieții este un act care-ți dă putere. În felul acesta realizăm că puterea noastră vine numai de la lumina noastră proprie.
Cum vedem transformarea? Una dintre căile care ne place cel mai puțin este cea în care vedem că lucrurile încep să dispară și să se prăbușească – dar trebuie să ținem minte că e vremea în care tot ce nu este din dragoste cade. De cele mai multe ori însă simțim asta ca pe o mare perturbare în lume – o putem simți în corpul fizic, în corpul mental, în corpul emoțional.
Cum ne transformăm? În primul rând ne transformăm folosind calitățile luminii. Trebuie să ne folosim propriile daruri, propriile instrumente. Nimeni altcineva nu ne va repara viețile. Bineînțeles, mulți dintre noi ne oferim serviciile (ca șamani, vindecători, psihologi), dar aici este vorba despre mai mult decât a rumega și a consuma energiile grele ale trecutului – este o practică a amintirii și trăirii a ceea ce suntem cu adevărat, adică lumină.
Una dintre cele mai importante misiuni pe care le avem fiecare dintre noi este să ne vindecăm. Câteodată însă nu e deloc ușor să accepți că ai nevoie de vindecare. Poate este mai ușor să spui că ai nevoie de armonizare.
Ce trebuie să facem? Răspunsul este Wilkakuti – întoarcerea spre lumina din interior (Wilka înseamnă lumină) – ceea ce echivalează cu întoarcerea spre soare, spre sacru, spre divin.
˝By some mysterious reason of the cosmos, we experience what we experience˝a spus don Jorge și am face bine să extragem esența din aceste experiențe.
În Pachakuti ne întoarcem spre esența divină a vieții – recunoaștem că viața este sacră, deci respectăm și onorăm întreaga existență.
Transformarea decurge din practică – iar în esență practica înseamnă la acest nivel a lăsa lumina să curgă prin tine. Prin practică devenim țesători de lumină, iar profeția spune că în Pachakuti în lume se vor naște noi țesături de lumină.
Și o altă veste care mie mi s-a părut extraordinar de bună este că în psihologia andină nu există ceea ce îndeobște se numește iluminare, pentru că noi suntem deja lumină – dacă ținem să comparăm stările, putem aproxima iluminarea sub forma momentului în care devenim conștienți că suntem lumină.
În lumea noastră plină de provocări de tot felul, avem mereu prilejul să găsim scuze pentru nefericirea noastră. Cum să fii fericit, îți spui, om occidental fiind, când ne pândește dezastrul ecologic, când avem niște politicieni așa de iresponsabili etc.
˝În tradiția noastră andină˝, spune însă Don Jorge, ˝noi credem că totul pleacă de la modul în care vedem lucrurile. Dacă ținem să ne întrebăm mereu de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă, vom putea găsi mereu scuze pentru a fi nefericiți. Dacă ne concentrăm pentru a găsi motive și motivații, dacă ne concentrăm asupra trecutului, practic punem trecutul în față și numai pe el îl trăim. Rănile noastre se înnoiesc continuu.˝
Nu aveam cum să nu admir frumusețea acestei psihologii autentic și profund nietzscheene – și alegerea de cuvinte nu e deloc întâmplătoare – frumusețea gândirii este chiar în centrul preocupărilor acestor psihologi andini care au spiritul înrădăcinat în înțelepciunea soarelui.
Cuvintele lui Don Jorge erau ca un soi de întoarcere acasă și pe măsură ce seara înainta și am început practicile în corp s-a trezit un freamăt aparent nou, de fapt extrem de vechi. Data trecută, acum un an, am putut remarca viteza cu care starea de circuit energetic s-a activat de la prima practică solară – de parcă aș fi făcut vreo oră de taijiquan (aceasta e practica energetică pe care o cunosc și care îmi este cel mai la îndemână).
De data aceasta s-au activat, alături de această practică relativ recentă, învățată în urmă cu ceva mai mult de 10 ani, și reminiscențe mult mai vechi dintr-o practică sălbatică și primitivă, pe care o inventasem în copilărie – a privi în soare și a savura culorile, întunericul, dogoarea, pulsația soarelui.
Nu credeam pe atunci că asta e ceva special, credeam că toată lumea face așa și consideram că e de bun simț să spui că toate entitățile, cum ar fi Dumnezeu, îngerii, zânele, extratereștrii, locuiesc pe soare sau mai degrabă intră în lumea noastră prin soare (inutil să spun să nu vedeam absolut nicio contradicție între aceste entități, pe care le puteam multiplica la infinit fără să le scad. dar și fără să le adaug maiestate).
Între timp am aflat că atari credințe și practici trec mai degrabă drept sălbatice în lumea noastră, de aceea m-am bucurat cu secretă bucurie anul trecut când Don Jorge a făcut elogiul unei atare sălbăticii.
Așadar acum, ca o nouă întoarcere acasă, am recunoscut reperele psihologiei nietzscheene care de altfel m-au și atras inițial spre acest obiect de studiu care este psihologia – din păcate în zilele noastre domesticită într-o proporție rușinoasă și alarmantă.
Nietzsche avertizează asupra pericolului reprezentat de gândirea condusă de vinovăție. Ne pedepsim continuu deoarece credem că suntem vinovați.
˝Vor spune unii dintre noi: nu, eu nu simt nicio vină˝a spus Don Jorge. Dar dacă, de exemplu, am trăit separarea de părinți ca pe un abandon, există șanse mare să ne fi simțit atunci vinovați pentru asta. În lumea noastră, toți părinții trebuie să se separe la un moment dat de copiii lor, fie și numai ca să muncească., Copiii se vor simți vinovați și vor crede că nu sunt demni de iubire. Putem târî această vinovăție nedefinit în viitor, până ce ne decidem să clarificăm trecutul, clarificându-ne percepția despre noi și percepția despre viață.
Cei care au resentimente (din oricare sursa) vor dori să le răspândească – așa-și cultiva ogorul de resentimente care cresc și se multiplică și vor potoli foamea corpului de hucha, de energii grele care se vor hrănite cu alte energii grele.
De ce ne concentrăm asupra trecutului?
Pentru că atenția noastră a rămas fixată într-un punct inactual, care aparține copilăriei este atenția traumatică, spune Don Jorge.
Spre deosebire de multe din conceptele pe care le menționează discursul psihologic actual, psihologia andină pe care o detaliaza Don Jorge nu confera nici realitate faptica si nici macar realitatate psihologica entitatii denumite trauma, ci ea este numai o fixatie a focusului – ceea ce in psihanaliză s-ar numi Investitie psihica.
În tradiția andină, energia primară, vie a lumii este numită Kawsay şi se manifestă prin două tipuri de forţe energetice: Sami şi Hucha. Hucha este energia grea care poate să fie distructivă şi să aducă dizarmonie; unele culturi o numesc „energie negativă”. Sami reprezintă energiile rafinate, naturale ale iubirii, serviciului şi înţelepciunii. Tot ceea ce există în natură îşi are originea în Sami.
Numai oamenii devin ataşaţi de Hucha. Plantele şi animalele din lumea naturală pot produce Hucha, dar o eliberează cu ușurință. Oamenii au tendinţa de a rămâne agăţaţi de ea.Această energie vine dintr-o absenţă a iubirii şi luminii. Dacă traducem literal cuvântul hucha, el înseamnă „vinovăţie”. Experimentăm Hucha ca suferinţă, tristețe, furie, resentimente sau orice provine din frică.
Oamenii sunt singurele ființe vii susceptibile şi înclinate spre a menține tendințe distructive. Atunci când purtăm energia Hucha o perioadă lungă de timp, sufletul nostru se deformează, similar echivalentului sufletesc al unei cocoașe. Spre deosebire de oameni, celelalte ființe vii se pot elibera cu uşurinţă de frică şi furie. Ai văzut vreodată doi câini implicați într-un conflict prelungit? Bineînţeles că nu. Odată ce şi-au rezolvat situația de moment, revin la pace. Când fac aceasta, ei se eliberează de Hucha.
Fiinţele umane nu pot întotdeauna să se elibereze de Hucha atât de uşor. Aceste energii grele nu sunt compatibile cu starea de bine. Exprimarea continuă a negativității faţă de alți oameni ne îmbătrâneşte, ne slăbeşte energia şi ne dezechilibrează. (din cartea Ințelepciunea Incașilor de Jorge Luis Delgado)
Ce avem de făcut așadar, ca să nu trăim deformați de cocoașa hucha și să nu hrănim și să nu prăsim animalul resentimentar?
Să luăm decizia de a ne clarifica trecutul, spune Don Jorge – si aici nu pot sa nu-mi invoc in amintire conceptul nietzscheean de vointa, atat de mult rastalmacit atat de filosofi cat mai ales de politicieni si psihologi.
Sau, putem merge mai la rădăcină, spre conceptul de alegere – care este totuși diferit de conceptul moral de liber arbitru. Dacă oamenii, dintre toate ființele, sunt dotați cu capacitatea de a ține minte pentru a spori lumina lumii, capacitatea aceasta de a ține minte poate fi atrasă de asemena în capcana hucha, sporind la nesfârșit hucha. Depinde de noi să ne trezim și să alegem unde ne îndreptăm atenția și ce anume sporim în lume: lumina sau întunericul.
Asadar, primul pas este clarificarea. Avem nevoie de lumină ca să vedem diferența între umbră și lumină. Avem nevoie de lumină pentru a începe procesul. De fapt despre un proces este vorba – procesul de a găsi o cale prin care să ne transformăm.
Clarificând trecutul ne clarificăm viitorul – pentru că atunci când ne clarificăm trecutul stăm mai mult în prezent, ne îngăduim să trăim și să simțim prezentul. Simțind prezentul, facem în mod conștient ceea ce avem de făcut. Semănăm semințele care să ne ajute în viitor – plantăm semințele luminii.
Percepția omenirii tinde să fie negativă. Este condiția umană, spunem. Este legată de percepția înrădăcinată în sinele fals care este egoul. Egoul trăiește în minte și noi tindem să hrănim mai multe egoul decât ne hrănim sufletul.
Alimentam un ego pe care l-am delimitat prin resentimente de restul psihicului – nici Freud nu ar fi putut spune mai exact.
Conceptele andine sunt insa totodata mai eclectice, mai polisemantice si cu radacini mai adanci. Totusi ya – soarele interior, lumina interioara, supraconstiinta – este o revelatie asupra puterii de patrundere a ceea ce Freud numea inconstient, dar care cu timpul s-a acoperit de o patina grea si intunecata. O descriere mai buna o putem gasi la Carl Gustav Jung, unde insa nu se bucura de claritatea pe care o confera această practică multidimensională pe care o propune abordarea andină.
Daca ontologia noastra, de la antici la gnostici, crestini si filosofi contemporani se intemeiaza pe intrebarea: de unde dualitatea, cosmologia incașă pune accentul altfel si se intemeiaza pe o alta traire, în care dualitatea este încorporată, dar și reconciliată – se bazează pe ideea că noi toți suntem iubire, pentru că provenim din iubirea între PachaMama și PachaTata.
Până aici nu este decât o simplă informație, oarecare – o informație ca oricare alta, accentueaza Don Jorge. Știu că sunt iubire, dar… Cum să întrupez cu adevărat iubirea? Mereu trebuie să ne amintim că iubirea este ceva ce trebuie să simțim, să trăim.
Frumusețea acestei cosmologii provine din faptul că este vie – ea nu este scrisă nicăieri în lumea noastră, ci se transmite prin legendă Iar legendele cresc odată cu epocile. Legendele sunt mereu completate, nu numai de oameni, ci și de meteori, de mama pământ, de muinți. Fiecare își aduce contribuția la aceste legende.
Gratitudinea este îți activează lumina interioară, iti hraneste iubirea.
A te iubi pe tine înseamnă însă a nu mai căuta confirmare pentru nimic și de la nimeni.
Aici Don Jorge povesteste o legenda pe care o povestise si anul trecut – totusi cu accente diferite asa cum se intampla atunci cand legendele traiesc prin faptul ca sunt transmise.
Ne istoriseste asadar legenda căutătorului -un om de succes căruia nu-i lipsea nici succesul nici semnele lui, dar cu toate acestea se simțea foarte gol pe dinăuntru. A luat calea unor înțelepți de pe malul lacului Titicaca. L-a căutat pe cel mai bătrân dintre ei. Ajută-mă, învață-mă, i-a zis.
Ce vrei să înveți?
Vreau să învăț să-mi extind iubirea.
Nimeni nu poate face asta pentru tine, Tu însuți trebuie să o faci.
Căutătorul s-a întors acasă și s-a gândit că ar trebui să îi ajute pe ceilalți. I-a ajutat, dar golul tot a apărut. S-a întors la bătrânul înțelept.
Bunicule, ce fac greșit?
Te iubești pe tine mai mult acum decât data trecută?
Aaa, păi nu mi-ai spus să mă iubesc pe mine. Mi-ai spus să-mi răspândesc dragostea și asta am făcut.
Păi dacă nu te iubești pe tine, de unde știi că ceea ce ai răspândit a fost dragostea ta?
Căutătorul a înțeles imediat. S-a întors repede acasă și a căutat pe cineva care să-l învețe iubirea de sine. Și a găsit pe cineva care l-a învățat iubirea de sine prin intermediul gratitudinii.
Da, gratitudinea e o cale a iubirii. Așa că repeta în neștire: mulțumesc picioarelor, mâinilor, corpului meu, minții mele.
Da, e adevărat că poți simți iubirea pur și simplu fiind recunoscător. Chiar dacă nu te gândești la mare lucru, simplul cuvânt mulțumesc are o frecvență puternică, îți aduce înțelepciune șiu iubire.
Da, gratitudinea exprimată față de diversele organe ale corpului trezește înțelepciunea interioară. Îți activează lumina interioară pentru ca este iubire și înțelepciune.
Căutătorul era foarte entuziasmat și a plecat spre bătrânul înțelept ca să îi spună.
Bunicule, poți să-mi spui dacă acum stăpânesc iubirea?
Nu, nu ești acolo încă.
Cercetătorul s-a întors acasă și s-a străduit să fie mai conștient de sine – s-a străduit să-și iubească copilul interior. Apoi s-a întors la bătrân să-i povestească, dar el i-a spus același ˝Nu, nu ești acolo˝
Căutătorul făcea câte un pas mic și se întorcea mereu la înțelept dar nu primea alt răspuns decât cunoscutul ˝Nu, nu ești acolo˝
Ultima oară când l-a văzut, bătrânul înțelept i-a strigat de departe: Nuuu, nu ești încă acolo. Când căutătorul s-a apropiat, l-a întrebat: de unde știi, că doar nu ți-am povestit ce am făcut de la ultima noastră întâlnire.
Nu contează ce-ai făcut, a spus înțeleptul. Dacă tu încă vii la mine pentru confirmare și aprobare, e clar că nu ai făcut ce trebuie și nu ești acolo.
Cat timp cauti aprobarea altora, indiferent cine sunt acestia, nu ai ajuns inca la revelatia iubirii.
Dacă există totusi o confirmare din exterior a faptului că ai ajuns la soarele tău interior și te iubești cu adevărat, aceasta ar fi o pasăre colibri care se învârte deasupra capului tău ca să se hrănească din nectarul tău – acest lucru înseamnă că tu insuti esti credibil ca sursa de nectar. Aceasta inseamna ca te împărtășești deja din nectarul tău, ești gata să-ți împărtășești dulceata, frumusețea, ești gata să-ți împărtășești înțelepciunea, ești gata să-ți împărtășești experiența și viața.
Dar mai întâi trebuie să încerci. Așa că încearcă-ți metoda ta proprie. Încearcă-ți dulceața proprie.
Acceptă-ți înțelepciunea. Acceptă-ți frumusețea. Ești conștient că suntem cu toții aceeasi existența, o singură viață.
A, si trebuie sa faci asta fără a distruge floarea, a continuat enigmatic Don Jorge.
Cred ca a spus-o urechilor europene de la care nu o data a marturisit ca a auzit temerea de a nu se deschide prea tare pentru a nu fi raniti din dragoste.
Nu, nu te risipesti cand impartasesti, dar asta nu inseamna ca te dramuiesti si numeri petalele pe care vrei sa le deschizi, ci inseamna ca stii sa pretuiesti floarea si dulceata la adevarata lor valoare, calitativa, nu confunzi lucrurile si dai exact ceea ce se cuvine, pentru ca se cuvine, respectand fluxurile lumii. Ayni.
Așa că vă doresc multe păsări colibri în viețile voastre, prieteni, a continuat Don Jorge. Si pentru prima data m-am gandit ca nu vazut niciodata o pasare colibri adevarata si tare mi-ar placea sa o vad… Poate chiar deasupra capului. Până una-alta, am primit de la Don Jorge confirmarea pe care nu am cerut-o și nu am căutat-o niciodată, pentru că nu știam nici cum să o cer. Felul în care el a vorbit despre Pachakuti mi-a reamintit, dacă se poate spune așa, de energia și ideea care m-a condus în entuziasmul de a începe călătoria Palindromului. N-am văzut pasăre colibri, dar m-am simțit norocoasă.
Aceasta este imaginea a ceea ce emanam când eliberăm rezistența, când eliberăm blocajele pentru a deschide toate petalele. “Unii dintre prietenii mei obișnuiau să spună: „Nu vreau să mă deschid prea mult. E suficient să deschid câteva petale, iar pe celelalte să le închid, pentru că nu vreau să sufăr din cauza iubiri” povesteste Don Jorge.
Cu adevarat europenii se tem ca iubirea ii face vulnerabili.
Probabil pentru ca tind sa se cunoasca foarte putin spre deloc si astfel ajung sa creada ca renuntarea e o forma de absolut – este o tendinta asupra careia atrag atentia si Parintii Pustiei din Filocalii.
Partea care lipsește cu adevărat în viețile noastre este acea conexiune cu sinele real din inimile noastre – pe care andinii o numesc soarele interior, flacăra, supraconștiința, pentru că este vorba de lumină.
Illia este unul dintre cuvintele pentru lumină. Illia este o rugăciune veche înregistrată din 1572. Cam 30 de ani mai târziu, spaniolii au ajuns la Cusco. Ei au consemnat această rugăciune: „O Iyatiksi Wiracocha”, care este „O, lumină primordială care creează totul”.
Deci, daca vrem să creăm o lume noua trebuie să ne folosim lumina.
Cosmologia andină se bazează pe o psihologie a luminii
Calitățile luminii sunt
1 Claritate
2 Transparență – onestitate
3 Luminozitate – care de obicei la oamenii care trăiesc în lume este domesticită, tocmai ca să fim oameni productivi, lucrători
În vocabularul andin nu există ˝munca˝ ci serviciul – llankayi – a-ți pune darurile în serviciul vieții. Llankay este talentul tău, este darul tău pe care il pui in serviciul vietii, este contribuția ta la viață.
Viața este proporțională. Deoarece avem un dar măreț, si slăbiciunea este, de asemenea, foarte puternică.
Așadar, orice slăbiciune este o invitație de a valorifica, de a scoate la iveală alte daruri aici, este întotdeauna o invitație la o viață extraordinară.
Ce înseamnă asta? În orice situație, dacă slăbiciunea este în corpul fizic, sau în corpul mental sau în corpul emoțional, întotdeauna medicamentul are de-a face cu acea lumină din inimile noastre. Așadar, ne clarificăm istoria, aducem transparență, acceptând că am putea avea o slăbiciune și armonizăm acea slăbiciune.
Dar pentru asta trebuie să acceptăm că există o slăbiciune. Partea dificilă a slăbiciunii este că nu se manifestă ca o slăbiciune. Și atunci când credem că o putem gestiona, nu o acceptăm ca pe un lucru normal si nu ne vom ocupa de acea situație cum se cuvine.
Și puteți vedea mereu la stiri cum oameni foarte talentați cad în groapă, încercând un soi de auto-medicatie, încercând să gestioneze singuri slăbiciunea, și apoi apare un scandal și ajung într-o situație de dependență de toate lucrurile, tocmai pentru că au impresia că se pot descurca singuri.
Dar atunci când suntem clari și transparenți nu există tristețe, nu purtăm acele energii grele, suntem luminosi.
Dar suntem luminoși dacă acceptăm slăbiciunea. Atunci este ușor să acceptăm luminozitatea sufletelor noastre.
Sălbatic înseamnă nedomesticit. Este frumos, este pur, este liber.
Fiecare avem o parte în noi care nu este domesticită. Partea aceasta este încă acolo – cuprinde darurile noastre, unicitatea noastră.
În acest nou răsărit de soare, fiecare poate aduce asta. Și cu adevărat curge lumina prin noi atunci când ne iubim pe noi înșine.
Așadar, pe măsură ce vedem talentele, darurile, explorăm istoriile noastre, explorând ce s-a întâmplat în copilăria noastră, vedem cum actioneaza familia, comunitatea, națiunile, diferitele credințe care nu permit unicității persoanei să înflorească.
Știți, în lumea noastră suntem pregătiți să fim minți strălucitoare și pregătiți să fim buni muncitori.
Dar când explorăm acea parte din noi care nu a fost domesticită pentru a fi un bun muncitor, găsim acea bogăție pe care fiecare dintre noi o aduce in lume.
4 Căldura: iubești viața cu entuziasm și pe bați pentru ea – pentru că viața este mai generoasă decât mintea noastră,
Putem experimenta faptul că fiecare creatură, odată cu răsăritul soarelui, începe să strălucească, începe să se deschidă: plantele, frunzele, petalele. Este momentul bucuriei.
Deci, cum știm dacă ne este cu adevărat cald sau rece? Putem observa asta în conversațiile cu noi înșine.
Știți, cele mai lungi conversații pe care le avem cu cineva sunt cu noi înșine. Și de multe ori repetăm aceleași conversații. Ne convingem singuri de gândurile noastre.
Este foarte important să clarificăm acest lucru. Ce fel de cuvinte, ce fel de gânduri sunt acelea? Pozitive sau negative?
Există o tendință de a folosi cuvinte vechi, cuvinte negative. Negativitatea este o tendință. Nu toți oamenii sunt negativi, dar există o tendință. In general se manifesta pentru că nu ne-am clarificat trecutul. Deci, atunci când ne clarificăm, putem vedea cu adevărat, oh, acele gânduri sunt doar mintea, adevărul vine din inimă. Deci vedem tendința de a minți în mintea noastră.
Când ne conectăm cu soarele nostru interior, cu propria lumină, viața este întotdeauna mai generoasă, viața este întotdeauna mai generoasă decât gandurile si asteptarile noastre. Deodată, când avem unele dintre aceste gânduri negative, spunem, oh, este doar un gând, din fericire. Pentru că adevărata ta putere se află în sufletul nostru interior.
Așadar, putem vedea că avem acea putere care face ca sufletul nostru să strălucească.
Inima noastră strălucește. Nu avem nevoie doar de minți strălucitoare, ci si de inimi stralucitoare. Cât despre gânduri, colegii noștri de la Institutul HeartMath din California au descoperit că 90% din gândurile umane sunt gânduri negative. 90%!
Și când clarificăm, ne dăm seama că adevărul vine întotdeauna din inimă și că lipsa adevărului vine din minte. Așadar, pe măsură ce vedem adevărul venind din inimă, începem să exersăm să vorbim din inimă. Vom vorbi si vom gandi complet diferit. Nu trebuie să memorăm nimic, dar nu vom da greș niciodată.
Lumina curge clar, transparent, luminos, strălucitor, toate aceste calități, vedeți? Deci, cealaltă calitate este acea strălucire, despre care vorbeam, despre care unii oameni spun, ei bine, e același lucru să fii strălucitor ca aurul sau ca pirita, știi?
Bătrânii spun: ești întotdeauna aur, pentru că acesta este cel mai bun conductor, conducătorul luminii.
A șaptea calitate a luminii este să ilumineze. Un alt mod de a spune acest lucru este conștientizarea luminii: lumina este iubire, lumina este înțeleaptă. Nu există iubire care să nu fie în slujbă.
Cum intrăm in slujba vietii? Iubindu-ne pe noi înșine. Acceptarea înțelepciunii interioare, a fi în slujba luminii, aceasta este lumina. O putem intelege ca un act de reciprocitate pentru viețile noastre. Intelegem ca acei copaci, acele plante, animalele, totul vine datorită Luminii.
Așadar, suntem înconjurați de Iubire, de Înțelepciune.
In reciprocitate auzim acea lumină – iata o modalitate de a ne extinde. Doar prin activarea acelui soare interior, aducem o contribuție importantă. Nu este vorba doar de trezirea ta ca individ, ci de extinderea acelei conștiințe, a luminii tatălui-fiu. Noi copiii soarelui avem aceleași calități ca si tatăl-soare. Cultura incașă este cultura luminii. Dar într-un sens foarte profund, inradacinat in practica.
PRACTICA
Incepe ziua conștientizând că ești lumină – în fiecare zi privește-ți sinele interior, soarele interior – unii spun Christos . Practica de a vedea lumina ta este în același timp un antrenament pentru a-i vedea și pe ceilalți luminoși – sau a vedea chipul lui Dumnezeu în fiecare creatură.
Este un act de dragoste de sine și de iubire pentru ceillalți oameni.
Deci, cum întruchipăm asta?
Voi începe să fac ceremonia mea pentru a mă iubi mai profund, ca o nuntă. Pentru că de cele mai multe ori spunem că sunt divorțat de sufletul meu. Îmi urmez doar mintea. Dar dacă îmi urmez doar mintea și doar ego-ul, nu voi fi niciodată fericit.
Corpul meu cu energie grea creează corpul hucha care este încă mare, puternic, viu, pentru că toate energiile sunt vii. Trebuie să-l hrănesc pentru că este viu, cere energie grea. De aceea noi oamenii căutăm vești cu energie grea. Vrem să ne întristăm, să ne enervăm. Dacă nu găsim în jur vești negative, le creăm, planificând să ne plângem la cei mai apropiați, cum ar fi familia, vecinii, colegii. Creăm situații și mai rele dacă purtăm resentimente. Pentru că persoana care poartă resentimente își dorește cu adevărat ca ceilalți să încerce acest tip de resentiment. Și spunem că vor învăța ce este dureros.
Când dormim, nu împărtășim pozitivitatea, nu împărtășim lumina, credem că este normal. Viața normală este viața somnoroasă. Trezirea înseamnă conexiunea cu sufletul nostru, conexiunea cu inima noastră. Așadar, reprezentăm asta prin soarele nostru interior.
Și cum îl activăm? În fiecare zi facem din el primul nostru gând, deoarece e primul nostru sine, sinele autentic. Știți, unii oameni din unele școli metafizice îl numesc Hristos. Unii oameni îl numesc flacără. Așadar, când vorbim despre soarele interior și în fiecare zi îl vedem în inimile noastre, îl vedem în toată lumea. Vedem că toată lumea este luminoasă. Cu adevarat toți oamenii sunt copii ai luminii. Avem acest potențial. Toată lumea caută, caută în direcții diferite.
Deci, care este prima ta atenție, care este primul tău gând? Uneori este ceea ce trebuie să fac astăzi.
Care sunt responsabilitățile mele? Vreau să fiu o persoană responsabilă. Așa că devenim o persoană cu lucruri de făcut, devenim o agendă. Așa că facem parte din domesticire, suntem în acea mașinărie.
Când insa ne incepem ziua amintindu-ne doar de acea lumină, suntem…
Doar acordând atenție acelei lumini, are loc o schimbare.
Dacă putem ieși afară și putem sa ne deschidem, incepe schimbarea.
Încercăm atât de mult să avem o viață previzibilă, automată. Unii oameni conectează direct aparatul de cafea. Alții au început deja yoga. Alții se roagă în diferite modalități.
Practica pe care v-o propun cere ca primul lucru pe care îl facem dimineața sa fie să vorbim cu Soarele cu ochii. Brațele sa fie deschise – îți deschizi inima fără să gândești, te predai acelei lumini din inimile noastre. Și din inimile noastre mergem la celule.
Trezim organele. Dacă avem o durere sau o problemă la un organ, acea lumină activează iubirea, serviciul și înțelepciunea.
Știți, este modul în care ne hrănim, este modul în care ne descurcăm cu sufletul, cu corpul fizic, cu corpul mental, cu cel emoțional.
Dar impactul luminii Tatălui-Fiu afectează toate corpurile.
Nu numai că obțineți o culoare frumoasă pe față, dar vă întăriți sistemul imunitar. Vitamina D3.
Are un impact asupra sistemului nervos central. Are un impact important asupra neurotransmițătorilor.
Există diferite moduri în care lumina ne hrănește sufletul. Nu există nicio religie în lume, nicio tradiție în lume, știți, care să nu considere lumina divină.
Așa că haideți să creăm o cale, o modalitate de a ne crea propria lumină.
Așadar, vedem acea lumină și închidem ochii. Și putem vedea acea lumină în inimile noastre. Strălucirea soarelui nostru interior este ca strălucirea soarelui-tată.
Din acea lumină mergem la celule, la organe, la oase, la articulații, la corpul fizic. Deci, fiecare celulă este un mic soare. Deci suntem recipiente a milioane de sori.
Și fiecare celulă este iubire, slujire și înțelepciune, așa că ne vedem toate corpurile strălucind și vedem că suntem o bulă de lumină.
Așa că ducem mâna dreaptă la inimă, iar cea stângă la plexul solar. Așa că, atunci când suntem îndrăgostiți, frica dispare. Când suntem în acea lumină, toate umbrele dispar. Deci poți vedea mâna ta, mâna dreaptă este în inimă și știi că mâna dreaptă este pentru a dărui, așa că împărtășim tot ce facem în viață, o facem din inimă, o împărtășim, așa că împărtășim viața prin acțiunile noastre, prin munca noastră, prin viața de zi cu zi.
Mâna stângă este pentru a primi, pentru a lua. Așadar, putem oricând să tragem din această zonă pentru a lăsa lumina să iasa. Dar folosim și mâna stângă pentru a închide ușa fricii.
Așadar, începem noua zi, noul ciclu cu iubire, fără frică.
Soarele este Inti kana
Mama Pământ se exprimă prin soarele și lumina ei – quespe – cristalul
Între ele merg filamente de lumină – iar acestea corespund oamenilor – reflectarea este conștiința și viața – conștiința nu este niciodată separată, deși acum oamenii vorbesc despre conștiință ecologică, psihologică, socială sau economică etc. De fapt conștiința este uan singură – în quechua o numim Yuya
Există o cale a conștiinței firul sau filamentul de lumină— așa ne învață înțelepții. Amautakanas. Legenda asta spune că în pachakuti se vor naste multe valuri de amautas în lume – se va țese lumina.
Incașii sunt în fapt țesători ai luminii în locurile lor de putere. E prea mult sa spunem: războinici ai luminii, pentru că nu e nevoie de atâta luptă. Trebuie să devenim doar țesători.
Lacul Titicaca este un astfel de loc de putere – i se spunea Vinyai Marka – sălașul sacru unde oamenii veneau ca să-și extindă sinele până la sinele lor etern
Cum se face asta? De exemplu printr-o practică ce repetă prima practică a acestei lumi: țipătul de la naștere. La naștere am inspirat pe gură, am ținut aerul și am expirat cu zgomot – vom face același lucru și acum, dar conștient, ca o rugăciune.
Practicile solare presupun alinierea între Soarele Galactic, Soarele de pe cer și Soarele interior.
Această treime solară reprezintă eternitatea: Inti Tata – Tatăl-Soare, Inti-Churi – copiii soarelui, adică noi, oamenii, Hatun Inti – raza puternică de soare din noi – nu dispare,m nu se corupe, nu moare – acesta este sinele etern.
Practica solară începe cu o rugăciune adresată tatăluI soare, ca să facă o punte de la Soarele Galatic la inima ta, unde se află soarele interior.
Tatăl-soare este negreșit în slujba vieții – el nu are cum să nu răspundă rugăciunii tale – pentru că este lumină șl lumina este în serviciu.
Dacă te trezești în domesticire și agendă, te reintegrezi acestei lumi care te-a domesticit. Dacă te trezești în lumină, te integrezi în ea. În sine, este un fapt de atenție.
A fi șaman începe cu a-ți vedea lumina – aceasta este o practică în sine. Așa începi să-și simți existența, să trăiești din interior. Inhalezi, îl rogi pe tatăl-soare, accepți darul lui – ții respirația 7 secunde, apoi îi mulțumești din suflet, expirând puternic.
Practica se poate face în zilele importante – de exemplu de ziua ta de naștere, dar este important să o faci și în locuri de putere – care sunt peste tot in lume. De exemplu în Europa toate locurile sacre sunt aliniate cu soarele, cu solstițiul.
Inti Kauarina înseamnă unde vezi soarele și unde soarele te vede pe tine. Este foarte important ce vede Soarele la tine, cum te prezinți Soarelui. De fapt este o practică în sine să mergi la Soare. În realitate, Tatăl Soare nu vine la tine, ci întotdeauna noi suntem cei care mergem la Soare.
De cele mai multe ori credem: oh, iese Soarele. De fapt este Mama care ne ia din mână și ne dă, arătându-ne calea către Tată.
Un astfel de loc unde este bine să te vadă soarele este Coricancha.
În interior avem unul dintre cele mai importante daruri, și anume discul solar. A fost un dar de la achachilas, care este ca abustas, raze multidimensionale care din stele manifestă acest disc auriu pe care îl numim aur transmutat, pentru că nu este aur de la sine.
Așadar, discul reprezintă soarele interior, soarele-tată, soarele galactic. Reprezintă planul cosmic de a deschide, de a activa acea lumină, astfel încât să vă treziți puterile. Primul Inca a fost inițiat în fața discului solar, a devenit Maiku Kapak – a devenit primul preot, astronom, lider, vizionar.
Kawak – cuvântul palindrom – desemnează puterea luminii. Discul solar din aur transmutat a fost la Coricancha până în anul 1510, când au venit conchistadorii, iar incașii au încredințat discul lacului Titicaca și ființelor din lac.
Despre Jorge Luis Delgado se spune că este un șaman solar, practicile sale sunt solare, dar ele vin în egală măsură de la mama divină care cuprinde, îmbrățișează, și soarele și pământul.
˝Am avut o învățătoare-șaman˝povestește el.
˝Această doamnă m-a întrebat odată: de ce vrei să fii șaman?
I-am spus că vreau să-i ajut pe alții. Vreau să fiu vindecător.
Ea a spus că nu este vorba despre asta.
Oh, știi, vreau să merg în locurile de putere și să simt acea energie.
Nu este vorba despre asta.
Ei bine, știi, vreau să văd viitorul, vreau să văd trecutul, vreau să văd ce s-a întâmplat și vreau să văd ce se va întâmpla în viitor.
Nu este vorba despre asta. Este vorba despre a-ți vedea lumina. Dar nu este ușor când nu ai practică. Ai nevoie doar sî vezi că ești viu. Ai practică ca să vezi că ești viu?
In practica am început să simt, cu adevărat, pentru prima dată, existența mea. În sfârșit eram înăuntru. Tot timpul pana atunci fusesem afară. Adică, mândru că sunt peruan, desigur.
Aceasta doamnă locuia prea departe, asa ca i-am spus: s-ar putea să nu mă mai întorc aici, știți, călătoresc în afara țării. Vă rog, am spus, puteți să mă învățați pe scurt care este cel mai important lucru, care este mesajul dumneavoastră pentru mine? Ea a spus: gândește frumos. Asta a fost tot. Gândește frumos.˝
Am reținut învățătura de la mama-soare: think beautifully
Practica clarificării celor 11 ochi
Nayra înseamnă de fapt și ochi și punct de vedere și interpretare și trecut și gură. Așadar, practica celor 11 ochi înseamnă de fapt 11 moduri de a-ți schimba punctul de vedere (ochi) și modul de exprimare în lume (gură).
Curățarea lor se face cu atenția.
Lumina răsăritului este sufletul – în sensul în care are aceeași frecvență ca și sufletul De aceea acest moment în care o aducem în noi ne poate schimba condițiile de viață – câteodată radical, în sensul în care destinul nostru se poate schimba – aceasta este transformarea. Sau putem ajunge să rezonăm cu fiinte extraordinare din lumi multidimendsionale Așa devenim nu luptători ai luminii, ci țesători ai luminii: țesem filamente de lumină, în care sunt cuprinse și liniile seque (laylines)
Discul cuprinde planul cosmic pentru trezirea puterilor
In practica, blocajele de la nivelul gâtului arată ce este în minte si nu lasa inima sa se exprime.
Ochiul inimii e mereu curat – ceea ce curățăm sunt rezistențele pe care le-am creat în jurul inimii.
Soarele are diferite denumiri, în funcție de ceasul la care îl privim și de fapt în funcție de ochiul care îl privește.
Astfel.avem:
Anti – soarele din zori
Conti – soarele de dimineață
Inti – soarele de amiază – acesta activează puternic palmele
Așa cum mâinile lui Don Jorge trasează și desemnează linii de forță, la fel ochii lui Don Jorge se activează și vezi cum transmit atenția și intenția.
Dacă vorbește mai mult despre Soare, unora li se pare că Don Jorge mijlocește energii ˝masculine˝ – iar întrebarea s-a ivi ăn cursul serii, pusă de cineva care a asistat online. Răspunsul lui Don Jorge a fost revelator: a spune că energia este masculină sau feminină derivă dintr-un punct de vedere occidental – de fapt energia vine din inima lumii și este mama îmbrățișând pe tatăl solar – descoperim aici continuitatea yin/yang, care în practicile chineze se numește taiji.
Ceremoniile sunt îndreptate în egală măsură cu gratitudine către mama luminii. Există practici care presupun literalmente mestecarea luminii – scopul lor este armonizarea, echilibrarea energiei.
Prin felul în care vibrăm alegem lumile în care stăm și ceea ce suntem. Nu există o altă condiționare, deși putem percepe mii de condiționări care par definitive. Aceasta este unica înțelepciune pe care ne-o dau deopotrivă toate misticile, de la taoism la Filocalie. Cuvântul andin este yachay, înțelepciune – este un cuvânt palindrom care ne atrage atenția că putem privi de la ambele capete.
Există transformare în sensul schimbării modului în care vibrăm și deci a lumilor în care trăim – este transformarea a ceea ce suntem. Există momente mai prielnice transformării și vestea bună e că suntem într-unul din ele.
A doua veste bună este că avem șansa de a întâlni în lumea aceasta oameni-punte care ne arată cum putem facilita noi înșine propria noastră transformare. Felul în care vibrăm ne poate schimba radical condiția – atât de radical încât nimic nu mai e de recunoscut din noi. Transformarea totală există și ea este identitate. Transfigurarea zis alchimică și identitatea sunt unul și același lucru, așa cum tao este în egală măsură yin și yang. Egală cu sine.
Acest lucru a fost descoperit și formulat numai ușor diferit de psihologia profunzimilor, în forma sa autentică trăită de misticul Carl Gustav Jung.
În ceea ce mă privește, am aflat-o pentru prima oară în mod axiomatic formulată de propria mea mamă, la modul: Dumnezeu a creat lumea din iubire. Dar pentru cine, mama? a întrebat copilul care tocmai descoperea puterea tăioasă (dar cât de sterilă) a logicii. Mama a dat din umeri – cred că întrebarea i s-a părut irelevantă și s-a gândit că nu era momentul pentru așa discuție. Nu era.
Am petrecut o viață întreagă pătrunzând sensul acestei discuții. Mama și-a văzut de drumul ei, până ce a devenit numai suflet și iubire. Când l-am întâlnit pentru prima dată pe Don Jorge, știam deja că drumul ei se apropie de sfârșit – sufletul ei strălucea din ce în ce mai puternic. La un an după ce ea a plecat, mi-a devenit mai clar ca niciodată că pe calea aceasta a ei, dacă și-a dorit ceva, a fost ca eu să înțeleg.
Acum, reflectată de înțelepciunea oamenilor-punte pe care i-am întâlnit, înțeleg că înțelegerea nu are margini și e una cu lumea mea.
Gratitud!
