De ce sunt cercetător?

Pentru că simt impulsul de a scrie numai dacă am o întrebare deschisă. Nu mă apuc niciodată să scriu dacă știu exact unde voi ajunge. Fiecare temă este o aventură și fiecare scris este un drum care se cere desțelenit, chiar dacă apoi s-ar putea ivi necesitatea de a-l oculta la loc!

De ce independent?

Exact pentru a fi sigură că nu știu unde trebuie să ajung atunci când încep demersul de gândire. Dependența este atunci când știi exact cum trebuie să arate, măcar dintr-unul sau două puncte de vedere, locul în care vei ajunge, deoarece nu poți ajunge decât acolo sau decât în acele condiții.

Studii:

• 1992-1997 Universitatea Bucureşti, Facultatea de Sociologie, psihologie şi pedagogie, secţia Psihologie – licenţă în psihologie
• 1997-1998 Université Paris7-Denis Diderot, D.E.A. de Psychopathologie Fondamentale, Diplôme d’Etudes Approfondies en Psychanalyse
• Am lucrat în presă din anul 2000, până în 2020 doar la Burda România și City Publishing, din octombrie 2022 până în august 2022 la Psychologies România, unde am fost redactor-șef.

Între timp am făcut vreo 10 traduceri de carte din engleză, vreo 20 din germană, unele fiind lucrări fundamentale, plus numeroase redactări de carte pentru Editura Trei, editura Cartea de Buzunar, editura All, editura Nemira, editura Tact, editura Litera, Curtea Veche Publishing, Editura Prestige, editura Readers Digest și Pandora Publishing .

Am publicat eseuri, articole, vreo 5 opusule, dintre care cel mai mult țin la cel despre Leonardo da Vinci.

De câte ori am fost cercetător independent pe parcursul acestui stufos CV?

Nu totdeauna faptic. Totuși suficient încât să consacru această denumire de „cercetător independent“ de câteva ori și suficient încât să pot imagina Palindromul.

Acesta a luat naștere, ca idee în minte de cercetător independent, exact în ziua de palindrom 22.02.2022. Salutată cu entuziasmul binecunoscut de toți fanii schimbării, această zi cu adevărat de pomină a fost urmată de declanșarea unui război, ca atare lumea nu și-a mai manifestat uimirea, ci mai degrabă spaima și/sau uitarea, după modele traumatice străvechi, deloc novatoare și independente.

Cu uimire și aducere-aminte, un an mai târziu ideea de Palindrom începea să se concretizeze sub forma unui instrument pentru a ne gândi și așeza pe noi în lumea de oglinzi în care trăim. Într-o lume în care inteligența artificială face clasificările, palindrom este o cale de a deveni inclasificabil, poate chiar incalificabil.