Albă ca zăpada, prețioasă ca sarea, bună ca Sovata: vacanța la Ensana!

Alte articole

Albă ca zăpada, prețioasă ca sarea, bună ca Sovata: vacanța la Ensana!

Facebook
Twitter
Pinterest
LinkedIn
fbt

Ensana Sovata este o adevărată fortăreață de vacanță, unde chiar și zilele de iarnă se transformă în răsfăț și binefacere pentru corp și suflet!

Pe scurt, după un sejur de iarnă la Sovata, viața e mai frumoasă și mai ușoară, și eu ca ea!

În precedentul articol de vacanță vă povesteam că pentru mine vacanța de toamnă ideală este un loc cu SPA – ei bine, trebuie să adaug că și vacanța de iarnă ideală pentru mine tot cu SPA este și oricând aș petrece-o la Sovata, un loc uimitor în care ai parte de tot ce-ți poți dori pentru o vacanță de iarnă memorabilă – asta chiar dacă ești pasionat de ski (există în apropiere și pârtii, dacă ții neapărat). 

Însă farmecul locului este atât de magnetic încât este foarte probabil să uiți de distracția repetitivă a pantelor cu zăpadă pentru a gusta din farmecele binefăcătoare ale SPA-ului medical cu apă minerală și sărată și ale peisajului lacustru unic din zona stațiunii. 

Sigur că da, Sovata este o destinație foarte plăcută și vara, când te poți bucura de ștrandul cu apă sărată în cel mai mare lac helioterm din lume, Lacul Ursu, de temperaturi blânde, de un ecosistem unic în lume în care sarea este literalmente peste tot, creând pe alocuri ireale peisaje lunare.

Cu o suprafață de 40.000 de metri pătrați, o adâncimea de 18 metri și o salinitate medie de 300 de grame/litru, Lacul Ursu este o adevărată sursă de sănătate. De altfel, lacul este supranumit și „Marea Moartă a Transilvaniei”, salinitatea de aici fiind întâlnită și la Marea Moartă din Israel, dar numai spre suprafață. Privit de la înălțime, Lacul Ursu are forma unei blăni de urs desfășurate, de unde îi vine și numele. 

Lacul Ursu, cel mai mare lac sărat helioterm din lume

Lacul este unic la nivel european datorită unui fenomen natural special de heliotermie. Cum se explică acest lucru? Acest fenomen a apărut grație scurgerii continue în lac a unui pârâu și a precipitațiilor, care au format peste apa sărată un strat protector de apă dulce, creând efect de seră, și astfel asigurând încălzirea straturilor de apă sărată în adâncime. 

Acest strat focalizează razele soarelui asemenea unei lentile către straturile cu salinitatea crescândă spre adâncime, astfel încât stratul de la adâncimea de cca 1,5-2 metri, numit strat mezoterm, în timpul verii atinge temperaturi foarte mari, de până la 45 de grade Celsius. 

Tot la această adâncime există concentrația maximă de hormoni estrogen și progesteron asemănători cu hormonii umani feminini, eliberați în apa lacului de crustaceul de apă sărată Artemia salina. 

Prin urmare, la nivelul corpului imersat în apă, ajung concentrații hormonale și de sare maxime, la temperaturi terapeutice, cu efect conjugat antiinflamator și de stimulare hormonală pentru tratarea infertilității feminine și a bolilor ginecologice.

Însă aflându-se în natură, sub influența a numeroși factori, nu toți foarte evidenți, care au interacționat surprinzător chiar înainte de formarea lacului, desigur că temperatura și concentrația salină nu pot fi prevăzute exact în fiecare moment. 

Lacul face parte din ariile protejate ale României, iar administrarea lui ține seama de exigența de a proteja toți factorii naturali. Tocmai din acest motiv lacul este împrejmuit cu gard, pentru a-l proteja de ingerințe nedorite. Aria de scăldat care revine ștrandului este limitată, iar în timpul verii există la prânz un interval de refacere a apei, în care nimeni nu are voie să intre în apă. 

Explicația este simplă: în timp ce înotăm se antrenează curenții și straturile de apă cu diferite concentrații; apa dulce de la suprafață nu mai creează efectul de seră și se amestecă în apa cu salinitate mare. De aceea, este important să se respecte intervalele orare menționate pentru restabilirea salinității și efectului heliotermic cu randament maxim.

˝De regulă, deschidem ștrandul de pe malul lacului în ultimul weekend din luna iunie. În perioada respectivă temperatura apei lacului ajunge până la 40-42 de grade. Atunci experiența este foarte plăcută pentru cei care sunt rezistenți și le place această căldură. Nu o recomandăm însă celor cu probleme cardiologice. 

Acestora le recomandăm să vină un pic mai târziu, după ce se amestecă aceste straturi de apă. Mai jos de 1,5 m, temperatura lacului scade. La fel, în zona stratului superior de apă dulce apa iarăși este mai rece. Stratul de apă dulce are și un dublu rol, nu lasă să se evapore căldura din lac. De fapt, temperatura apei este în directă relație cu precipitațiile pe care le avem. 

Dacă este foarte cald și stratul de apă dulce de asupra lacului începe să se evapore, lacul nu se încălzește. Dacă sunt prea multe precipitații, apele se amestecă foarte mult și iarăși nu se încălzește lacul. 

Tot timpul căutăm situația ideală. Sunt mai multe izvoare de apă dulce care intră pe suprafața lacului și prin diferite metode încercăm să reglăm debitul acestor izvoare.˝povestește Andrei Rusu, director general Ensana Sovata.

Totuși nicicând nu e mai dulce sarea Sovatei decât în sezonul rece – desigur cu o esențială condiție: să fii cazat la unul dintre cele trei hoteluri ale complexului Ensana și astfel să îți fie ușor să frecventezi Ensana Health SPA, care aduce Lacul Ursu în interior!

Efectele benefice ale lacului pot fi accesate și chiar amplificate de mediul SPA de la Ensana – doar că oricine frecventează SPA-ul in sezonul rece ar trebui să știe că un sejur în care stai numai în interior și urmezi proceduri, oricât de sofisticate sau oricât de naturale, oricât de medicale sau oricât de wellness, nu are cum să fie la înălțimea unei cure complete dacă nu faci cunoștință și cu aerul Sovatei, ionizat negativ.

După o plimbare sau chiar o tură de alergare în aerul puternic ionizat care-ți va desfunda căile respiratorii, poți petrece restul zilei la SPA, fie că alegi din vastul meniu de relaxare, fie că ai de făcut proceduri terapeutice – pe bază de nămol. aerosoli sau alt tip de recuperare. Indiferent câte recomandări medicale ai, nu rata partea de relaxare, este pentru toată lumea și are efecte profunde.

Cel mai profund dintre toate  – rezultanta unui complex de factori locali – este o incredibilă senzație de seninătate care te cuprinde. 

Ar trebui să te facă să reflectezi mult faptul că un mediu marcat de sare produce un atât de dulce sentiment al existenței: totul pare făcut să confirme străvechea pildă a sării în bucate! 

Deci ține minte: nu refuza stropul de condiment adus de SPA-ul de relaxare – iar terapeuții de la Ensana sunt profesioniști impecabili. Procedurile de wellness te vor ajuta să simți în profunzime binefacerile acestui mediu. Lasă-l să te învăluie și să te seducă, nu te opri la lista de beneficii funcționale. Această parte de relaxare și de fuziune cu tine însuți va permite corpului să asimileze cele mai bune efecte terapeutice.

Am ajuns la Sovata în ultima săptămână de noiembrie. Când autocarul intra în stațiune a început ploaia. În prima seară a plouat cu găleata, apoi a venit ninsoarea și am avut două zile de iarnă ca-n povești. 

M-am bucurat de plimbări, drumeții, chiar de alergare în zori  pe pista amenajată în jurul Lacului Ursu, dar toate au devenit de două ori mai plăcute știind că apoi aveam să mă cufund în confortul hotelului, să fac o incursiune printre deliciile restaurantului, dar mai ales să mă înfrupt din deliciile SPA-ului. 

Am rămas însă datoare cu o explicație: când am spus că Ensana SPA aduce Lacul Ursu la interior nu am exagerat deloc. 

Complexul turistic Sovata Ensana Health Spa Hotels este format din Brădet Ensana Health Spa Hotel****, Sovata Ensana Health Spa Hotel **** şi Ursina Ensana Health Spa Hotel***. Cele 3 hoteluri sunt parte a unui complex unitar, care pune la dispoziția turiștilor un total de aproape 405 camere. (900 de locuri de cazare).

Cele 3 hoteluri ale Grupului Ensana se află la mai puțin de 200 de metri de Lacul Ursu, cel mai mare lac heliotermal din Europa. Lacul Ursu este concesionat pe 29 de ani catre S.C. Balneoclimaterica SRL, compania care administrează hotelurile Ensana Health Spa Hotels din Sovata. Aceasta nu numai că administrează ștrandul vara, dar pe timp de iarnă pompează apă din lac pentru serviciile SPA și scoate nămol din lac, folosind metode ancestrale, non-industriale pentru a fi folosit la SPA. În plus, redă lacului atât apa cât și nămolul, pentru a reintra în organismul natural de purificare și regenerare asigurat de ecosistemul unic al lacului.

Practic, bazinele cu apă sărată și băile de la Ensana Health SPA oferă tot anul experiența îmbăierii în Lacul Ursu vara. Nămolul pentru tratament provine direct din lac, extras cu metode tradiționale, dar este bine filtrat și apoi încălzit de specialiștii de la SPA pentru ca efectele sale benefice să fie amplificate și nu în ultimul rând pentru ca experiența să fie confortabilă și fiecare om să revină cu plăcere până ce obține stabil efectul dorit.

Când am ajuns, ploua ușor. Când ne pregăteam de ieșire și de turul lacului Ursu, deja ploua cu găleata. Ceea ce nu ne-a împiedicat să explorăm împrejurimile alături de ghidul nostru pentru aceste zile, Robert Terebesi (robert-transylvania-tours.ro sau robertdiscoverytours.com). Deși cunoșteam deja promenada din jurul lacului Ursu și împrejurimile, eram nerăbdătoare să le revăd și mai ales să văd dacă se schimbase ceva.

Un singur lucru major am văzut în seara aceea schimbat: pe malul lacului se înălța falnic în picioare însuși ursul! Dar sub forma unei figurine – e drept, destul de realistă, în mărime naturală!

Deja auzisem tot soiul de avertismente și glume pe seama întâlnirilor cu ursul și deja toată lumea se declarase îngrijorată de decizia mea de a-mi urma felul de viață și de a alerga în zori în zona sălbatică din jurul lacului. Așa că mi-am spus că acesta este momentul să îl întreb pe amabilul nostru ghid ce risc de întâlnire cu ursul întâmpin dacă alerg singură la ora 7 dimineața în jurul Lacului Ursu.

Răspunsul lui a fost că singurul urs pe care-mi poate garanta că-l întâlnesc este cel din imagine – foarte drag turiștilor, care se fotografiază cu el. 

În rest, probabilitatea de a vedea un urs în carne și oase este cvasi-inexistentă – Sovata este o locație foarte sigură și prin jurul lacului te poți plimba/alerga în siguranță chiar și noaptea.

Citiți mai mult despre urs și pericolele sale aici: https://palindrom.eu/mituri-si-adevaruri-despre-urs-pe-malul-lacului-ursu/

Am regăsit cu bucurie lacul Ursu și lacurile mai mici învecinate – Aluniș, Lacul Verde, lacul Roșu, Lacul Paraschiva, chiar printre picăturile de ploaie romantic reflectate de lămpile aprinse de jur împrejur. 

Drumul Sării, eco-promenada sau traseul eco-turistic amenajat în zonă este cel mai bun exemplu de accesibilizare a naturii într-un mod armonios și cât se poate de benefic. Pentru a străbate zonele ceva mai dificile de pe dealurile alăturate sunt amenajate poduri sau trepte din lemn. La fel, sunt mai multe pasarele de belvedere, tot din lemn, totul bine luminat cu lămpi.

Și pentru că tot citisem pe internet că se cunoaște data exactă a formării Lacului Ursu, l-am întrebat pe ghidul nostru Robert cum se face că există așa o precisă consemnare și dacă există și eventuale legende locale.

Da, a fost răspunsul, există și consemnări în registre, după cum există și legende.

La anul, în 2025, Lacul Ursu va împlini 150 de ani, o vârstă venerabilă pentru un om, dar relativ tânără pentru un lac, și deține mai multe remarcabile recorduri.

1 Este cel mai mare lac helioterm din lume

2 Este lacul helioterm cu cea mai mare concentrație salină din lume

3 Este cel mai adânc lac helioterm din lume

4 Este singurul a cărui dată exactă de formare este cunoscută și consemnată

Pe baza unor cercetări efectuate de istoricul Jozsa Andras s-a stabilit că Lacul Ursu s-a format în anul 1875, pe data de 27 mai, la ora 11,00, pe locul unei păşuni pe care curgeau două pârâiaşe, care dispăreau într-o gaură săpată în muntele de sare.

Potrivit istoricului, în urma unei ploi torenţiale de proporții diluviene, apele au antrenat fânul şi resturile vegetale de pe păşune şi au obturat gaura din muntele de sare, care asigura scurgerea. Așa că apele aduse de pâraie s-au acumulat, au erodat și antrenat pereții de sare, care după câțiva ani s-au prăbușit și astfel a luat naștere lacul. 

De unde știm atât de exact data? Iată ce ne-a povestit Robert. 

˝Suntem în 1875. În 1875, la data de naștere a Lacului Ursu, vorbim de perioada în care Transilvania apartinea de regatul maghiar, parte a AustroUngariei. Secuii de aici aveau anumite privilegii: puteau, printre altele, sa extraga sarea. Pe aceste locuri unde este acum Lacul Ursu era atunci o pajiște care ținea de domeniul sării, iar paznicii instituiți aici au consemnat  data marii ploi într-un registru.˝

În 2019 Lacul Ursu din Sovata a intrat în Cartea Recordurilor. Deși unii spuneau că nu se poate cunoaște adâncimea lacului, la măsurători a reieşit că are 18 metri în zona cea mai adâncă şi 13 metri pe anumite margini. Deci este cel mai adânc lac helioterm din lume, acesta fiind un nou record alături de celelalte pe care lacul le deţine, inclusiv cea mai mare concentraţie salină. Suprafaţa desfăşurată a lacului este de 4.200 metri pătraţi.

La o anumită adâncime Lacul Ursu își păstrează temperatura constantă până la fund. Dacă salinitatea medie a apei mării este de 34 g/litru, Lacul Ursu are o salinitate de 220-300 g/litru la anumite adâncimi. Cu alte cuvinte, salinitatea lacului crește direct proporțional cu adâncimea acestuia. 

Ghidul nostru ne-a atras atenția într-o privință esențială: această salinitate enormă se referă la apele de mare adâncime. Apa în care ne scăldăm de obicei în lac nu este atât de sărată și în niciun caz nu trebuie să ne bazăm numai pe sarea ei pentru a ne ține la suprafață dacă nu știm să înotăm!

Această salinitate enormă a lacului se explică simplu: de jur împrejurul nostru, pe versanți, dar și sub noi, se află un bulgăre imens de sare, poate unul dintre cele mai mari din toată lumea. 

Atunci cum se explică vegetația, solul, faptul că aici locuiesc oameni? – am întrebat.

Stratul de sol este relativ subțire, în unele zone ajunge la 2 sau 3 metri, dar pe alocuri are numai 30 de cm. În alte locuri solul dispare și se vede pur și simplu sarea – chiar pe eco-traseul din jurul Lacului Ursu există un astfel de ˝munte de sare˝ cu  sarea la vedere, albită și strălucitoare.

Cum s-a format și de ce s-a fixat aici solul fertil nu este foarte sigur explicat. La originea lui sunt particule vulcanice, dar rezistența lui, existența stabilă în acest context a unui ecosistem viu de pădure de foioase, care îndeobște au rădăcini ramificate și adânci, nu este un lucru obișnuit și nu este complet explicată. De obicei în zonele sărate nu crește nimic sau cresc numai niște ierburi specifice care au cel mult 30 de cm înălțime. Aici se poate vedea o pădure întreagă!

Din cauza faptului că stratul de sol este atât de subțire, de multe ori copacii mari de foioase se prăbușesc, uneori chiar în ochiurile de apă, iar prezența resturilor vegetale în apa sărată stimulează formarea nămolului.

Potrivit însemnărilor profesorului Jozsa, după formarea Lacului Ursu din Sovata, în anul 1875, în zonă s-a dus vestea că această apă tămăduieşte diferite boli de tip reumatismal.

Prima denumire a acestui lac helioterm a fost lacul Illies, după numele moșierului din zonă care a fondat Sovata de Sus în anul 1900. 

Heliotermia a fost descoperită pentru prima dată în România de către cercetătorul Kalecsinszky Sándor între anii 1898 și 1901. Acesta a observat că stratul superior de apă dulce format din apa provenită din precipitații anuale și apa pârâurilor provenite de pe versanți creează o barieră termică între suprafață și interior. Cu alte cuvinte, densitatea mai mică a apei dulci de la suprafață nu permite răcirea apei cu densitate mare din interior și așa se stochează căldura la anumite adâncimi ale lacului. 

Începând din 1928, în Sovata există baza de tratament de pe malul Lacului Ursu, care a fost primul stabiliment balnear realizat în această zonă, urmând apoi baza de tratament de la Lacul Negru, în 1933, iar în 1973 baza de tratament de la Hotelul Sovata, actualul Ensana Health Spa.

Așadar Lacul Ursu este singurul lac cu apă sărată din lume înconjurat de un munte de sare cu o vegetaţie bogată, datorită solului vulcanic care s-a depus în timp. Stratul subţire de sol argilos in amestec cu gresie nisipoasă care acoperă masivul de: sare face posibilă  existența pădurii seculare cu vegetaţie foarte bogată. Coexistenta sării, a solului sărat  și pădurii reprezintă un fenomen unic, având în vedere faptul că terenurile sărate sunt de regulă pustii.

Lacurile sărate de dimensiuni mai mici (Aluniş, Roșu, Verde, Mierlej) prezintă și ele fenomenul heliotermiei  într-o măsură mai mică.  

Cum spuneam, acest ecosistem unic este protejat. O suprafață de 70 de hectare din depresiunea Praid Sovata, de la poalele Munților Gurghiu (munți vulcanici) din județul Mureș. este o rezervație naturală  (Lacul Ursu și arboretele de pe sărături) declarată în anul 2000 arie protejată de interes național care se află în administrarea orașului Sovata. 

Dr. Péter HANTZ, biofizician din Cluj, cu doctoratul la Universitatea din Geneva, cunoscut publicului din tară pentru investigarea detaliată a fenomenului de poluare a râurilor, a executat scufundāri în zonă – rezultatele studiului său și fotografiile pot fi văzute acum pe panouri în dreptul unuia din posturile de belvedere din jurul lacului.

˝În calitate de scafandru cercetător, am avut ocazia să efectuez in ultimii ani multiple scufundari in lac, si cu fiecare ocazie am fost uimit de spectacolul oferit de biodiversitatea existentă aici. 

Lacul Ursu are o serie de caracteristici care ii ofera unicitate. Printre acestea se numara stratul de haloclină situat la 2,6 m adâncime, unde nivelul desalinitate crește brusc. Datorită acesteia apare fenomenul de heliotermie: apa in jurul haloclinei este încalzitá de radiațiile solare.

Ecosistemul Lacului Ursu include cianobacterii fotosintetice care formeazá structuri si modele pe suprafața nămolului la adâncimi mai mici, alge din genul Ulva, crustacee de sare si bacterii care traiesc în nămolul colorat.

Încet-incet, Lacul Ursu isi dezvăluie secretele. Una din dorințele mele este ca intr-o zi, printr-un tunel de sticlă, toată lumea să poată admira minunățiile lacului, pe care astăzi doar scafandrii cercetatori au ocazia să le observe˝ spune cercetătorul român.

Iată în continuare câteva dintre speciile-star ale lacului, studiate și fotografiate de el:

Algele Ulva / Enteromorpha din Lacul Ursu

Algele Ulva trăiesc în principal în mări, dar una dintre aceste specii se gaseste si in Lacul Ursu, participând la formarea namolului din lac. Ulvele sunt speciale prin faptul că au nevole de substante asemănătoare hormonilor vegetali pentru a se dezvolta, iar aceste substante sunt produse anumite bacterii. Lacul Ursu ofera un ecosistem unic in cadrul caruia se poate investiga care sunt bacterile ce asigura dezvoltarea algelor din genul Ulva in funcție de concentrația de sare, care variază odată cu adâncimea. Nivelul populatiei de alge indica nivelul concentratiei hormonilor vegetali.

Cianobacteriile se numără printre cele mai vechi organisme de pe Terra. Ele au jucat un rol important in formarea unei atmosfere bogate in oxigen. Comunitățile de cianobacterii, care alcătuiesc adesea întregi straturi pe fundul părtilor mai puțin adânci ale lacurilor, poartă numele de biofilme. Cercetarea dinamicii anuale a biofilmelor, a formarii de modele si a interactiunilor din biofilme ar putea conduce la dezvoltarea unor fotobioreactoare mai eficiente (sisteme in care cresc cianobacterli sau alge comestibile care fotosintetizează).

Biofilm format de cianobacterii. Foto: CC-BY-4.0
Biofilm format de cianobacterii. Foto: CC-BY-4.0

Diatomee si biofilmele lor

Aproximativ o treime din oxigenul din atmosfera terestra provine de la diatomee (alge microscopice cu corpuri de culoare brun-galbuie, si care trăiesc într-un „schelet” spectaculos, alcătuit dintr-un material asemănător sticlei. Biofilme spectaculoase dominate de diatomee se dezvoltă pe  arborii din padurile inundate din Lacul Roșu, ale căror studiu poate duce la o mai bună înțelegere a „colaborării” dintre bacterii si diatomee. În Lacul Ursu există o diversitate de diatomee tolerante la sare.

bacteriii verzi sulfuroase. Foto: CC-BY-4.0
bacteriii verzi sulfuroase. Foto: CC-BY-4.0

Microorganismele care trăiesc in medii foarte acide, alcaline, sărate, poluate sau termale se numesc extremofile. Cercetarea acestora este importantă, printre altele, pentru dezvoltarea de noi procese biotehnologice si pentru descoperirea mecanismelor de adaptare, dar si pentru aspectele astrobiologice. 

Lacul interior de sub haloclina. Foto: CC-BY-4.0
Lacul interior de sub haloclina. Foto: CC-BY-4.0

Apa foarte sărată de sub haloclina poate fi considerată un lac în lac, care poate chiar să formeze valuri. In regiunea sa superioara se găsesc bacterii sulfuroase verzi care consumă hidrogen sulfurat și absorb toată lumina,

Crustaceele de sare (Artemia Salina) sunt atrase de lumina lămpii de scafandru într-o scufundare nocturnă, la doi metri adâncime. Aptitudinea răcusorului de a supravieţui în apă cu concentrații mari de sare se datorează capacității tractului său intestinal de a absorbi in mod activ apa, prevenind ceea ce se numeste deshidratare osmotică. Artemia este specia care dă naștere substanțelor estrogen și progesteron-like din nămolul lacului.

Artemia Salina. Foto: CC-BY-4.0
Artemia Salina. Foto: CC-BY-4.0

Nămolul situat deasupra haloclinei de 2,6 metri are o structură stratificată si doar suprafața sa este galbenã. Culoarea galbenă rezultă din compusi oxidaţi, iar culoarea neagră din compusi redusi.

structura stratului de nămol. Foto: CC-BY-4.0
structura stratului de nămol. Foto: CC-BY-4.0

Legenda

Nu i-am dat pace lui Robert, ghidul nostru, până ce nu ne-a povestit și legenda.

Se zice că în aceste locuri era o zână iar palatul ei era chiar pe locul unde acum este lacul. În palat vatra avea un foc care nu se stingea niciodată. Zâna s-a îndrăgostit de un păstor al locului, un muritor. Pe care l-a văzut într-o zi stând în poieniță și cântând la fluier unei ciobănițe muritoare. Durerea care-a cuprins-o atunci pe zână nu a avut margini. 

Despletită, rătăcea pe dealurile dimprejur, urla și plângea. Lacrimile ei au umplut valea și-au prăbușit palatul. Vatra însă arde în continuare și încălzește apa lacului care s-a făcut din lacrimile sărate ale zânei. Din voalul ei plâns și aruncat pe-o culme s-a făcut muntele de sare. 

Dincolo de explicațiile fanteziste, ceea ce cuprinde foarte bine această legendă este aura emanată de peisajul feminin lacustru al acestui loc. Ramurile, drumurile, bălțile, formele lor amintesc de o mlaștină de sare, dar cu totul remarcabil este faptul că totul este echilibrat de un element montan. 

Este ceea ce poți admira atunci când urci puțin colinele din apropiere, urmând Eco-traseul Sării. Dincolo și ceva mai sus de Lacul Aluniș, în pădure, este Lacul Mierlei, unde se găsește de asemenea nămol sapropelic. 

Ceva mai departe în pădure găsim încă și mai multe astfel de zone, unde peisajul pare lunar. Se pare că astfel de gropi cu nămol într-un peisaj albit, plin de sare, puteau fi văzute aici din cele mai vechi timpuri. Frumoasele locului, dar și oamenii mai bătrâni și afectați de diferite probleme locomotorii descoperiseră  capacitatea nămolului de a hrăni pielea și de a o tămădui, ca și capacitatea de a vindeca dureri. 

Foto:: CC-BY-4.0
Foto:: CC-BY-4.0

Procesul de formare este în mare similar celui din Lacul Ursu, cu sare dedesubt, deasupra un strat de apă dulce (de ploaie sau de izvor) iar diverși factori organici stimulează apariția Artemiei Salina, minusculul crustaceu care rezistă salinității și dă naștere nămolului binefăcător. Dar dimensiunea mare a lacului și mai ales efectul masiv de heliotermie conferă nămolului din Lacul Ursu calitățile sale excepționale: este cel mai pur, mai binefăcător și cel mai eficient. Temperatura optimă joacă și ea un rol foarte important.

Avem la Sovata mare și munte într-o strânsă îmbrățișare, suprapuse și nu delimitate. Sare curată și viață fertilă – poate de aceea continuu ceea ce am trăit acolo mi-a amintit de alchimie. Alchimie externă – de aceea se spune că locul face miracole pentru fertilitatea femeilor care își doresc acest lucru – dar mai ales este vorba despre un soi de alchimie internă, o reechilibrare la un nivel foarte profund.

Ceva mai departe de lacul Ursu, pe colinele unde se zice că s-a refugiat zâna noastră plânsă, oamenii locului au construit recent un turn de Belvedere din lemn. Urci treptele și ai o imagine splendidă asupra dealurilor Transilvaniei. Era zăpadă când am urcat acum o lună și cu coada ochiului am prins linia acestor dealuri, ca niște valuri înspumate. M-au dus imediat cu gândul la marea despre care ne povestise ghidul nostru când am fost la Praid, unde se află bulgărele de sare geamăn cu cel din Sovata. 

Intrând în salină și parcurgând o parte din rezervația Canionul Sării, ceva mai multe ni se revelează despre acest ecosistem special.

oznorMB

Istoria spune că în aceste locuri sarea a fost exploatată din cele mai vechi timpuri. Se știe că romanii extrăgeau sarea săpând chiar la suprafață – obiceiul s-a perpetuat dincolo chiar de Evul Mediu. „Tăieturile de sare” de la suprafaţă, abandonate de romani, au fost preluate de avari şi mai apoi de bulgari. Secuii au fost cei care s-au ocupat apoi de aceste resurse.

Mineritul subteran propriu-zis s-a început la Praid în anul 1762 când, sub conducerea inginerului de mine austriac Johann Frendl, a fost deschisă mina Iosif (ocna „clopot“). Sarea extrasă, legată în piei de bivoli, a fost trasă la suprafaţă cu ajutorul crivacului, acţionat cu patru perechi de cai.

Mai multe detalii puteți afla de aici: https://www.salinapraid.ro/istorie-minerit

De ce clopot? Pentru că este forma cea mai bună, care nu trebuie să fie susținută de nimic și permite exploatarea celei mai mari cantități de sare cu cea mai mică cantitate de efort.

De ce bivol? Pentru că este singurul material natural care rezistă cât de cât sării.

În muzeul din Salina Praid putem vedea fundul acestui clopot săpat în sare iar la suprafață, la intrarea în Canionul Sării, putem vedea gura minei – mulțumim lui Robert, harnicul nostru ghid care ne-a arătat aceste locuri și ne-a povestit despre originea lor.

Tot Robert ne-a povestit și despre originea sării în aceste locuri. Deci, de unde a venit sarea aici? Evident din mare!

Sarea din Bazinul Transilvaniei, ca şi cea de la Praid, este datată ca fiind de vârstă Badenian inferioară (Miocen mediu), respectiv de circa 20-22 milioane de ani. Marea din Bazinul Transilvaniei (de mică adâncime şi cu specific lagunar) s-a separat, prin praguri, de Marea Tethys, care era întinsă în mijlocul Europei. Din cauza evaporării puternice a apei de mare, straturile de sare precipitate au constituit depozite pe fundul bazinului marin.

Am scris mai multe despre vizita la Praid aici: link praid si marea

În galeriile de la Praid vedem și statuia Sfintei Barbara sau Varvara, despre care știm cu toții că este ocrotitoarea minerilor. Fotografiile nu-i prea fac dreptate, însă ceea ce vreau să spun este că în momentul în care am văzut-o eram în preajma trei femei și toate am spus în cor: Ce frumoasă e! O frumusețe desăvârșită, nepământeană în marmura ei albă. O zână.

Sfânta Barbara (arhaic: Varvara) (sec. I1. ? – 306, Nikomedia) este martiră și sfântă protectoare a minerilor, artileriştilor, pirotehnicienilor, turnătorilor de clopote, alpiniştilor, constructorilor și arhitecţilor. Se spune că era de o frumusețe neobișnuită, iar tatăl ei, barbarul Dioscorus, a vrut să o ferească de orice pețitor, așa că a închis-o într-un turn unde niciun om să nu poată ajunge la ea. 

În turnul ei, Barbarei i s-a revelat Mirele Ceresc, singurul care nu are nevoie de trepte, și fecioara a dobândit credința creștină. Atunci ea a cerut ca băii din turn să i se facă și-a treia fereastră. Dioscorus a știut imediat că această cerere nu este design, ci semn de venerație a Sfintei Treimi și-a vrut să o ucidă pe loc pe Barbara, căci în ruptul capului nu credea într-un Mire Ceresc care să fi pătruns în turnul și în inima fiicei lui, fără trepte. 

Barbara a fugit de mânia lui și se spune că o stâncă s-a căscat, a dezvăluit o peșteră care a ascuns-o pe fecioară. Un păstor însă a văzut scena și a trădat-o lui Dioscorus (ulterior a fost pedepsit, iar oile sale s-au transformat în lăcuste).  Barbara va fi predată romanilor chiar de tatăl său. Acestia o întemníțează, o torturează și o condamnă la moarte, dar îngrozitor este faptul că însuși tatăl ei îi va  tăia capul. Apoi va fi trăznit pe loc.

În Evul Mediu târziu, deoarece a fost adăpostită de o stâncă, sfânta Barbara a devenit patroana minerilor. Datorită captivitäţii intr-un turn si schimbarilor arhitecturale initiate, Barbara a fost considerata atát protectoarea turnurilor, dar și arhitecților. Fulgerul care l-a ucis pe tatăl și călăul ei a făcut din ea protectoarea artileristilor, focurilor de artificii, pirotehnicienilor – cu mesajul că focul nu-l va ucide decât pe sacrileg.

De ce-am povestit toate acestea aici? Pentru că ceva din legenda Barbarei mi-a amintit de legenda zânei trădate de păstor – poate nu degeaba cele două zăcăminte de sare sunt gemene!

Când și ninsoarea s-a oprit la Sovata și soarele a început să lumineze orășelul, m-am gândit să fac și o scurtă plimbare în jurul hotelului, în zona urbană.și bine am făcut, deoarece orășelul este cu adevărat fermecător. Iar cel mai frumos lucru mi s-a părut faptul că este unitar, are atmosfera cochetă de stațiune austro-ungară, deși cea mai mare parte a clădirilor sunt sigur mai recente!

Istoria Sovatei este o raritate la nivel european, fiind bine cunoscută din momentul întemeierii aşezării. Váradi Kis Pál Deák a împărţit pentru prima dată proprietăţi oamenilor de pe Câmpia Sovatei. 

Primii locuitori din Sovata au fost familiile paznicilor Ocnei de sare care sunt menţionate în documente, din data de 13 septembrie 1578, cu ocazia acordării unor libertăţi acestor paznici, de către voievodul Ardealului Báthori Kristóf. În anul 1890 sunt deja consemnate aici 400 de familii. Ocupaţia de bază a populaţiei era exploatarea pădurilor, agricultura, creşterea animalelor şi cărăuşia, prima întreprindere industrială din localitate fiind tot una forestieră.

Apele izvoarelor şi lacurilor sărate erau folosite pentru băi încă din vremurile premergătoare secolului al XVIII–lea, apele sărate fiind utilizate iniţial mai ales de către populaţia locală, mai târziu au apărut însă şi vizitatorii înstăriţi, mica aristocraţie începând să-şi construiască rezidenţe de vară proprii la poalele muntelui de sare încă de la începutul anilor 1840.

În 1872 au fost puse bazele primei băi publice din localitate, denumită “Gera”, autorizată ca baie terapeutică în 1876. Staţiunea de Jos s-a dezvoltat în jurul acestei băi la foarte scurt timp după constuirea acesteia, localitatea însăşi cunoscând o dezvoltare nemaiîntâlnită în istoria sa de peste trei secole. În numai câteva decenii numărul locuitorilor săi s-a triplat, în jurul staţiunii au apărut zeci de vile, aşezarea fiind atestată oficial ca staţiune balneară în 1884, devenind un centru balnear de interes zonal cunoscut de locuitorii oraşelor şi comunelor din apropriere.

În perioada 1875-1881 a luat naştere Lacul Ursu, cel mai mare lac sărat helioterm din Europa, în urma prăbuşirii terenului deasupra unei dizolvări subterane enorme şi acumulării apei a două pârâiaşe în golul rezultat. În urma efectuării unor studii complexe asupra proprietăţilor curative a apelor noului lac situat într-un peisaj pitoresc, fondatorul staţiunii moderne – Sofalvi Illyes Lajos – s-a decis asupra valorificării resurselor naturale unice, Staţiunea de Sus fiind întemeiată oficial în anul 1900. În 1902 el a cumpărat şi Băile Gera, unificând astfel cele două băi. Anii premergători primului război mondial au însemnat o perioadă de dezvoltare dinamică, Sovata ajungând în rândul celor mai renumite şi vizitate staţiuni balneare din Transilvania. 

În 1926 s-a introdus lumina electrică în staţiune, iar în 1925 datorită solicitărilor de tratamente reumatologice şi ginecologice, au fost construite baze de tratament lângă Lacul Ursu şi Lacul Negru.

În prezent Sovata are o dezvoltare unitară datorită faptului că orice construcții noi care se înalță sunt datoare să respecte conceptul arhitectural tradițional. 

Cam asta am avut de povestit acum despre călătoriile în zonă – restul timpului mi l-am dedicat albului: albului zăpezii care s-a instalat încă din prima noapte și albului halatului pufos de SPA. 

Alergarea la prima oră în jurul lacului Ursu este de neuitat – anul acesta a fost și prima zăpadă așa că a fost de două ori de neuitat! Pacea locului era întreruptă numai de țipetele rațelor matinale care locuiesc pe lac. Deși sărat în profunzime, lacul îngheață la suprafață, deoarece acolo este apă dulce. Prima rață spărgea pojghița în zori și apoi toate celelalte înotau rapid ca să mărească ochiul de apă în gheață. 

De neuitat și susurul de izvor și scârțâitul zăpezii sub pași, și soarele și cerul azuriu de-a doua zi, dar și faptul că indiferent cât de devreme ajungeam la alergat, culoarul de tartan amenajat pentru alergători de-a lungul promenadei lacului era mereu curățat și nu aluneca. 

Așa că m-am bucurat de sport în aer liber și anul acesta nu am vizitat sala de sport a hotelului, în schimb am vizitat copios SPA-ul unde nu prea e timp să te plictisești pentru că mereu este ceva nou care să te atragă.

Oricum, venisem eu și cu un gând secund aici – speram să refac 100% un genunchi avariat în vară, așa că-mi promisesem cât mai multă apă sărată și caldă. Zis și făcut, genunchi recuperat, dar revelația maximă a venit din partea ritualului din patru proceduri, o veritabilă renaștere alchimică pe care o recomand oricui are nevoie de un restart complet și profund.

fbt

După o dimineață prin zăpadă și-un strop de ger așteptam cu nerăbdare după-amiaza cu programări procedurale. Am început mai alert cu o baie cu hidromasaj, apoi m-am scufundat în baia albă cu arome, apoi m-am îngropat în nămolul negru și cald, care m-a împachetat ca pe un soi de mumie, apoi am stat să savurez. 

Cred că am mai spus o dată: cred că nimeni nu ar trebui să rateze o astfel de binefăcătoare împachetare completă, care pur și simplu te reconciliază cu viul, îți amintește organic de profunzimile ființei tale, îți relaxează fiecare fibră și-ți face pielea să radieze de frumusețe. Întorcându-te la ființa ta profundă, de la spirit la celulă, renaști. Este atât de simplu. Cu o singură condiție: să primești. 

După acest nămol wellness a urmat să primesc masajul care a așezat toate acestea în forma și conturul omenesc potrivit. Mulțumesc din inimă terapeutelor care au acționat cu absolută perfecțiune!

Citiți aici mai multe desăre masajele wellness pe care le poți accesa la Ensana Sovata: https://palindrom.eu/sovata-in-alb-3-masaje-wellness-pentru-iarna-aceasta/

fbt

Revenind însă la nămol, aș mai vrea să adaug că e magic! Nămolul hidratează, ameliorează și vindecă. Legendele menționează de repetate ori cum din cele mai vechi timpuri frumoasele locale se îmbăiau în bălțile cu nămol. Și în zilele noastre specialiștii frumuseții certifică faptul că efectele de rehidratare, regenerare, netezire și nutritive pe care le are nămolul de la Sovata asupra pielii nu pot fi înlocuite cu nimic altceva.

Așadar, călătorule, nu te grăbi să spui că nu suferi nici de reumatism și nici de vreo altă boală ca să eviți nămolul! Unturi și uleiuri parfumate sunt toate binevenite, dar ar trebui să vină în urma acestui agent cosmetic atotputernic, dar, da, negru și cu un miros natural pe care multă lume în consideră neatrăgător – conducerea hotelului deja lucrează la proiectul dotării dușurilor cu produse de baie cu un parfum care să neutralizeze mirosul nămolului. 

Cât despre mine, cred că am simțit mirosul de baltă numai vreo 5 minute, pe urmă pur și simplu mi-a plăcut atât de mult să fuzionez cu acest pământ hrănitor încât nu l-am mai perceput ca pe ceva străin, nicidecum excesiv odorat.

Așadar, nu rata împachetarea cu nămol wellness. Respectă întocmai indicațiile terapeutelor și lasă nămolul să te învăluie fără opreliști. Efectul cosmetic va fi durabil, la fel și efectul antiinflamator. Dar probabil că agentul terapeutic numărul unu este profunda relaxare pe care ți-o aduce, pe care nu știu cum să o descriu mai bine decât fuziune cu trupul mamei pământ. 

Sau nigredo, cum spun alchimiștii. Multe din reperele acestui colț de rai enigmatic mi-au amintit chiar de alchimie.

Acum, iată și puțină chimie. Nămolul utilizat în aceste tratamente este compus în principal dintr-o componentă solidă și una lichidă.

Partea solidă a nămolului este alcătuită din elemente anorganice, cum ar fi argila și materialele organice, adică microflora (diatomee, bacterii, alge) și microfauna prezentă în humus. Componenta lichidă, pe de altă parte, este compusă în mare parte din apă minerală sau termală. Acest amestec este maturat astfel încât argila să absoarbă mineralele și nutrienții din apă.

Află mai multe din articolul care urmează: https://palindrom.eu/terapii-cu-namol-termal-la-ensana-sovata/

De fiecare dată când am ajuns la un astfel de SPA balnear de la începutul acestui sezon rece rezultatul  – instalat când am revenit acasă și păstrat pe termen lung – a fost un fel de călire, de reconciliere cu elementele. 

fbt

La Sovata, relaxarea, aerul rece, zăpada, bazinele Kneipp alternând apa rece și apa caldă, sarea, nămolul și masajele m-au adus în starea mea cea bună de iarnă, care e o stare anume: aceea de a nu mă teme de frig!

Până acum aș zice că am constatat și un efect imunitar bun.

De altfel, specialiștii spun că terapia cu nămol activează receptorii santinelă ai sistemului imunitar, prezenți în zonele de frontieră (ganglioni limfatici, intestine, plămâni). Atunci când sunt stimulați, aceștia cresc numărul de celule cu rol de gardieni, care circulă în sânge și sistemul limfatic.

Nămolul ajută la creșterea imunității prin efectul de reglare neuro-psiho-imuno-endocrină mediat de hipotalamus. Substanțele din nămolul de la Sovata – sare, bicarbonați, sulfați, hidrogen sulfurat, acizi humici, vitamine – au efect direct asupra pielii (emolient, antiinflamator), cât și de permeabilizare (adică, pielea devine mai permisivă față de transferul acestor substanțe către țesutul subcutanat). Vasodilatația permite captarea substanțelor din țesutul subcutanat și transportul lor către interiorul corpului, dar și detoxifierea profundă a țesuturilor, mergând până la nivel intercelular după 5 zile de tratament.

La Sovata se fac și inhalații cu apă sărată concentrată extrasă din Lacul Ursu. Acestea au efect protector atât general, cât şi local, direct asupra principalei căi de infecţie în sezonul rece: aparatul respirator. 

O altă procedură foarte utilă în procesul de creştere a imunităţii constă în băi în apă sărată concentrată şi caldă, de 1-2 ori pe zi, în şedinţe de câte 10-30 minute.

În afară de aceste beneficii generale, există indicații terapeutice specifice pentru Sovata, din sfera maladiilor inflamatorii, ale aparatului locomotor, din sfera respiratorie, ginecologică și dermatologică – citiți mai multe aici https://palindrom.eu/ensana-health-spa-inseamna-vindecare/ 

Cititi despre alte indicații terapeutice aici: https://palindrom.eu/sovata-unde-si-sarea-e-fertila/

Veneam după 5 ani să revăd Sovata și a fost o reîntâlnire cu mare bucurie. Am regăsit hotelul Ensana Sovata, cu restaurantul încă și mai bun și mai variat, devenit un loc unde găsești mereu ceva delicios, fie că ești foarte gurmand, fie că ești moderat, fie chiar extrem de frugal sau de-a dreptul la cură de slăbire sau la diete de vreun alt fel! 

Las aici mai întâi o fotografie cu cel mai bun prieten al meu de SPA – care totuși nu se afla în incinta SPA-ului ci în holul hotelului: butoiașul cu apă cu lămâie amăruie, o licoare cu adevărat hidrantantă și reechilibantă, care aducea astringența necesară pentru a echilibra dulceața incredibilă a sentimentului de SPA. Menționez și că era free si la discreție!

Acum o să vă arît câteva farfurii pe care mi le-am alcătuit la mesele zileiu, țănând seama de înțeleptul avertisment al gazdelor de a nu face risipă alimentară inutilă!

Am regăsit camerele renovate și devenite încă și mai primitoare, luxoase și ergonomice în același timp. Fie că ai venit la tratament sau pur și simplu la odihnă, te simți răsfățat și, da, mai ales relaxat. 

Acum, relaxarea e un cuvânt foarte folosit în zilele noastre – și, ca toate cuvintele folosite cam în exces, începe să-și piardă din sens. Așa încât o să vă dau un exemplu, zic eu edificator, despre ce înseamnă efectul magic de relaxare din Sovata.

Scena 1 

Cameră confortabilă cu oglindă mare în Ensana Hotel. 

Afară ninsoare, înăuntru cald, bine și ceai fierbinte, halat alb pufos, o plăcere, urma să plec la SPA. Nelipsiții mei ochelari mă amendează drastic și pur și simplu le cade un braț. Fapt care de obicei mă scufundă în cea mai neagră disperare. Dar acolo, în camera mea de hotel, am verificat numai dacă ochelarii stau încă pe nas cât să văd împrejur și m-am grăbit să ajung la SPA. Seninătate deplină! Iar seninătatea s-a păstrat săptămâni bune.

Scena 2 

București, stres cotidian. 

A trecut aproape o lună de când m-am întors de la Sovata. Ochelarii se rup din nou, aruncându-mă în obișnuita neagră disperare. 

Când m-am mai potolit am putut măsura adevărata diferență între stres și relaxare: unul și același eveniment a avut efecte fundamental diferite, în funcție de starea purtătorului! 

Menționez că la București am găsit ca remediu repararea ochelarilor, după care imediat a urmat scrierea acestui articol, care sper să vă fi indus și vouă nu numai poftă de relaxare adevărată, dar și pofta de a merge în întâmpinarea ei la Sovata. 

Ensana Hotels au oferte speciale inclusiv de Revelion și pentru orice sezon opțiunea optimă este să rezervați din timp. 

Detalii găsiți aici: www.ensanahotels.com