Câte știri despre urs, atâtea spaime. Câte din acestea sunt justificate?
Când am ajuns la Sovata, ploua ușor. Ne-am instalat și-am mâncat puțin la Hotel Ensana. Când ne pregăteam de ieșire în natură și de turul lacului Ursu, deja se întunecase și ploua cu găleata. Ceea ce nu ne-a împiedicat să explorăm împrejurimile alături de ghidul nostru pentru aceste zile, Robert Terebesi (robert-transylvania-tours.ro sau pe https://robertdiscoverytours.com/ ). Deși cunoșteam deja promenada din jurul lacului Ursu și împrejurimile, eram nerăbdătoare să le revăd și mai ales să văd dacă se schimbase ceva.
Un singur lucru major am văzut în seara aceea schimbat: pe malul lacului se înălța falnic în picioare însuși ursul! Dar sub forma unei figurine – e drept, destul de realistă, în mărime naturală!
Deja auzisem tot soiul de avertismente și glume pe seama întâlnirilor cu ursul și deja toată lumea se declarase îngrijorată de decizia mea de a-mi urma felul de viață și de a alerga în zori în zona sălbatică din jurul lacului. Așa că mi-am spus că acesta este momentul să îl întreb pe amabilul nostru ghid ce risc de întâlnire cu ursul întâmpin dacă alerg singură la ora 7 dimineața în jurul Lacului Ursu.
Răspunsul lui a fost că singurul urs pe care-mi poate garanta că-l întâlnesc este cel din imagine – foarte drag turiștilor, care se fotografiază cu el.
În rest, probabilitatea de a vedea un urs în carne și oase este cvasi-inexistentă – Sovata este o locație foarte sigură și prin jurul lacului te poți plimba/alerga în siguranță chiar și noaptea.
Iată ce am mai aflat:
– A face zgomot și a folosi un fluier de urs are sens atunci când știi că în zonă pot fi urși.
– Ursul este un animal sălbatic, în mod normal nu dorește de fapt nici să vadă omul, cu atât mai mult nu dorește să aibă conflicte cu omul.
– Ursul nu hibernează decât în condiții de iarnă grea îndelungată. Dacă nu este foarte frig și dacă încă găsește mâncare, fie nu merge la hibernat, fie se poate întâmpla să se trezească, dacă a hibernat deja și între timp se face cald – chiar dacă această căldură e în ianuarie, de exemplu.
– Dacă e important să știi ce să faci ca să nu te întâlnești cu ursul, cel puțin la fel de important este și ce faci atunci când te întâlnești cu ursul.
– Evident, e important să te comporți cu el ca și cu oricare animal sălbatic și să nu inițiezi interacțiuni de niciun fel. Adică nici să-l nu-l hrănești, nici să nu te fotografiezi cu el, nici să-l chemi. Dar în niciun caz să nu încerci să îi întorci spatele și să fugi. Așa se comportă o pradă și ca atare ursul se va comporta direct ca un prădător – și e foarte eficient în această privință.
– Dacă totuși vezi ursul și este la distanță, dar nu te privește și nu vine spre tine, fără panică, fără să fugi și fără să întorci spatele, pur și simplu te retragi de unde ai venit. E bine să știi că omul nu se află pe lista prăzilor pe care le vizează de obicei ursul.
– Dacă totuși ursul vine spre tine – ceea ce trebuie subliniat că este o probabilitate extrem de mică – în loc să fugi și să încerci să te cațeri în copac (strategii care nu funcționează deloc) cel mai bine este să te ghemuiești jos, eventual protejând fața.
Ce e important de reținut pentru momentul actual
1 În Sovata probabilitatea de a vedea ursul este infimă, chiar și la ore și în contexte mai puțin circulate
2 Denumirea de Lacul Ursu nu arată neapărat că acest animal este sau era frecvent aici, ci se datorează formei lacului, care de fapt este o formă de patruped. Fiind un lac mare și oamenii dorind să îi accentueze măreția, i-au zis urs mai degrabă decât iepure sau altceva.
3 Presa legată de incidentele cu urs are un efect foarte nociv de hiperbolizare. Acest efect se produce prin continua repetare și invadare cu știri alarmante. Chiar dacă putem examina critic fiecare știre și putem judeca individual fiecare incident, dacă știrile se acumulează excesiv, pur și simplu nu mai avem timp de această procesare secvențială tipic rațională și fluxul acționează la nivel pur emoțional, producând răspunsul ancestral care este frica.
Robert însuși, un om care s-a născut în zona pădurii și care merge în pădure aproape în fiecare zi, mărturisește că la un moment dat s-a surprins pe sine temându-se, deși rațional știa proporția firească și corectă a lucrurilor.
Dar nu teama este răspunsul în fața naturii și teama nu are nici efect educator și cu adevărat protector – de aceea și-a propus să rămână în sfera rațională a cunoștințelor și experienței sale cu natura.
El apreciază că în covârșitoarea majoritate a cazurilor relatarea incidentelor este grav viciată. Înainte de a face orice considerații despre comportamentul ursului ar trebui să cunoaștem în amănunt și veridic tot ce ține de comportamentul omului în situație, precum și tot ce ține de comportamentul altor persoane implicate.
Așa putem aprecia mai corect ce s-a întâmplat de fapt, cât provine direct din comportamentul animalului și cât a fost pus pe seama animalului. Și în niciun caz nu trebuie subestimat interesul de a pune mâna pe un trofeu de vânătoare valoros sau alte interese cât se poate de umane legate de gestionarea pădurii.
Ca animal sălbatic, ursul pune pericole reale, dar nu ajută și nu este de bun augur să devenim fobici, să evităm pădurile și natura – mai ales atunci când suntem într-un ținut de vis cum este Sovata, unde aerul însuși și mai ales aerul dimineții și al serii au proprietăți cu adevărat vindecătoare, datorită ionizării negative. Să ne folosim rațiunea, ca să ne bucurăm deplin de natură.
Este important să respectăm indicațiile specialiștilor, ale ghizilor care cunosc populațiile locale de urs și ale oamenilor de știință care le cunosc comportamentul și încă și mai important este să ne comportăm cu ursul așa cum ne comportăm cu un animal sălbatic, în special să nu încercăm să-l atragem în niciun fel. Pe scurt, ursul nu trebuie nici minimalizat, dar nici hiperbolizat.
Cu prudența și indicațiile comportamentale despre care vorbise și Robert – și pe care le deprinsesem și le cultivasem mai de mult, am străbătut – e drept cu vreo 5 ani în urmă – niște păduri transilvane despre care se spunea că ar fi pline de urși și nu am văzut niciunul.
Alergasem dimineața chiar aici la Sovata în urmă cu cinci sau șase ani, iar aici nu fusese niciodată vorba despre urs. Totuși presa excesivă din ultima vreme și îngrijorările stârnite în jurul meu ajunseseră, insidios, da, să-mi pună semne de întrebare,
Așa că am fost nespus de bucuroasă să îl aud pe ghidul nostru vorbind astfel. Era vorba de informații și mai ales de tonul folosit, care apelează la rațiune și creează distanța necesară prin necesarul umor. Practic, conversația, continuată și de-a lungul zilei următoare, mi-a redat încrederea în atitudinea pe care o avusesem de ani de zile legat de chestiune.
Despre Sovata și Lacul Ursu poți afla mai multe pe https://ensanahotels.com/ro/destinatii/romania/sovata
Cititi si aici:
