Din 24 august și până pe 21 septembrie, Bucureștiul redevine capitala mondială a muzicii! Este sezonul Festivalului Internațional George Enescu, ajuns la cea de XXVII-a ediție.
Am crescut cu colecția de programe adunată de mama de-a lungul primelor ediții ale Festivalului Enescu. Cărțuliile negre cu profilul romantic al compozitorului mi-au imprimat un respect aproape religios pentru acest ritual al muzicii culte care anima Bucureștiul la fiecare doi ani.
Ediția de anul acesta va fi deosebită, plină de aniversări, dar și de noutăți și de deschideri spre categorii specifice de public. Dintotdeauna Festivalul a însemnat explorarea rădăcinilor muzicale ale lui Enescu – mai ales că George Enescu nu este doar un nume dat festivalului, ci a fost și este argumentul care aduce aici pe unii dintre cei mai valoroși muzicieni ai lumii de azi.
Cea de-a XXVII-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu deschide porțile unei călătorii sonore excepționale, cu tema „Aniversări / Celebrations” – un omagiu adus marilor muzicieni și momentelor de referință din istoria unor ansambluri de prestigiu. Această ediție marchează 70 de ani de la moartea lui George Enescu și evocă memoria altor creatori emblematici ai secolului XX: 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, 100 de ani de la cea a lui Pierre Boulez sau 50 de ani de la moartea lui Dmitri Șostakovici.
În același spirit aniversar, Festivalul Enescu celebrează și istoria unor ansambluri de renume: un secol de la înființarea Orchestrei Simfonice Naționale a Danemarcei, 80 de ani de activitate ai Philharmonia Orchestra din Londra, 70 de ani de existență ai Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca, 45 de ani ai Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, și 75 de ani de la fondarea Corului Filarmonicii „George Enescu”.
Ediția din acest an devine astfel o veritabilă celebrare a muzicii, trecutului și viitorului ei, aducând împreună artiști, orchestre și ansambluri care au modelat istoria sonoră a lumii.
Se anunță o ediție monumentală, care reunește la București peste 4000 de artiști din 28 de țări, în peste 95 de concerte găzduite de Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Auditorium a MNAR, Sala Radio, Teatrul Odeon, MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, precum și de Opera Națională București și Teatrul Național „I.L. Caragiale”.
Anul acesta magicienii Festivalului își propun să aducă muzica mai aproape de copii – prin concertele matinale pentru familii care se vor ține în premieră la Teatrul Odeon.
La fel, o altă țintă este să aducă muzica mai aproape de generațiile crescute în lumea imaginii – prin happeningurile muzicale imersive care se vor petrece în interiorul lanternei magice de la MINA Museum. Realizate în colaborare cu JTI, cele patru weekenduri tematice de la MINA Museum au fiecare potențialul propriu de atracție, undeva într-o zonă de graniță atât de interesantă pentru publicul de azi.
Am scris mai multe aici: https://palindrom.eu/spectacole-imersive-in-festival-enescu-la-mina-museum/
În 28-29 august vom trece deci la MINA Museum prin experiența ONIRIUS, un vis-performance al lui Gigi Căciuleanu, o coregrafie poetică la intersecția între dans, memorie și fantezie – la originile senzoriale ale memoriei.
Memoria înseamnă ritm, engramă în corp a unui timp. La intersecția între ritmul propriu corpului și ritmul propriu timpului se creează ceea ce numim memorie. Mișcarea și memoria se întâmplă împreună și nu pot fi despărțite. Visul este starea în care se formează noi punți de mișcare, în care memoria se reorganizează.
Muzica și dansul ne fac perceptibile aceste realități interne din care suntem formați și care ne sunt atât de profund consubstanțiale încât în cea mai mare parte nu le putem nici observa – câteodată le punem anevoie ghici.
În 4 și 5 septembrie spectacolul de la MINA Museul îl duce pe Bach în junglă – adică într-un codru de texturi sonice, asociind vioara cu bandoneonul.
Eu mărturisesc că aștept cu maximă nerăbdare weekendul 11-12 septembrie pentru ceea ce se anunță un omagiu pentru Klimt și a sa Primăvară Sacră – Ver Sacrum – performance-ul se numește KLIMT MEETS BÖSENDORFER și le va avea în prim-plan pe pianista Alexandra Silocea și pe mezzosoprana Patricia Nolz.
Am credința că mediul imersiv ne va pune în evidență cu mai mare claritate ce va fi însemnat pentru creația și percepția artistică mutația Secessionului.
Nu este vorba numai despre un alt fel de a vedea arta, ci este vorba despre o schimbare de paradigmă care cuprinde tot ce avea să modifice aspectul muzicii și literaturii și mai ales cuprinde tot ce a putut da naștere acelei deschideri a gândirii pentru a putea cuprinde ideea de ne-gândit, de inconștient, de materie neagră a psihicului. Strălucirea fiecărei creații a lui Klimt și celor mai fideli discipoli secesioniști ai săi se înrădăcinează în prezența negrului absolut.
Astă-iarnă la Viena, privind picturile lui Klimt, am realizat cât de revoluționare sunt ele pentru ceea ce înseamnă imagine a lumii și totodată ce mare nedreptate le fac reproducerile fotografice. Am scris mai multe despre această experiență aici: https://palindrom.eu/klimt-aurul-si-intunericul/
Am credința că în spectacolul de la MINA Museum experiența imersivă și aportul muzicii vor fi acele amplificatoare care ne vor aduce exact în miezul procesului din care s-a născut modernitatea percepției noastre – sunt tare curioasă să urmăresc acest concept al Alexandrei Silocea, care integrează inclusiv inserții poetice.
Iar ultimul weekend la MINA nu-l voi rata deoarece este o compoziție contemporană multimedia despre care nu știu nimic și care se numește Ultima piesă – de Constantin Basica.
Organizatorii Festivalului George Enescu își propun să valorifice mai mult impecabila acustică a Sălii Radio, unde se vor desfășura concertele din seria Celebrations, dedicate aniversărilor: Enescu, Ravel, Șostakovici, Arvo Part, Pierre Boulez și, cum Sala Palatului rămâne gazda concertelor marilor orchestre, vor amenaja o perdea acustică deasupra scenei pentru ca muzica să se audă și acolo impecabil.
Ce concerte nu voi rata anul acesta? Nu pot să dau lista completă, căci ar trebui să vă las tot programul festivalului, pe care îl puteți găsi pe https://festivalenescu.ro/.
Pot numai să vă spun câteva pentru care am o argumentație pe cât de solidă, pe atât de subiectivă. Așadar:
Concertul de debut – 24 august – la Sala Palatului: maestrul Cristian Măcelaru va dirija Orchestra Filarmonicii George Enescu, cu un foarte tânăr, original și talentat solist, violonistul sârbo-francez, Nemanja Radulović, și pregătește o versiune multimedia a Poemei Române de Enescu.
Luni 25 august și marți 26 august – Sala Palatului – Ukrainian Freedom Orchestra, un ansamblu alcătuit din muzicieni ucrainieni pe care războiul i-a îndepărtat de scenele lor, dar care s-au reunit pe cele mai generoase scene ale lumii – desigur și pe scena Festivalului Enescu. Ukrainian Freedom Orchestra a fost înființată în 2022 de dirijoarea canadian-ucraineană Keri-Lynn Wilson, ca răspuns direct la invazia brutală și pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.
Lucrând în colaborare cu Opera Metropolitană din New York, Opera Națională Poloneză din Varșovia și Ministerul Culturii din Ucraina, dirijoarea Wilson a reunit un ansamblu compus din instrumentiști de top din Ucraina, rămași în țara aflată sub asediu, precum și din muzicieni ucraineni forțați să se exileze din cauza războiului, inclusiv membri ucraineni ai orchestrelor europene. Misiunea sa explicită este de a apăra moștenirea culturală a Ucrainei în timp ce țara luptă pentru libertatea sa.
Miercuri 27 august și joi 28 august tot la Sala Palatului voi fi, deoarece va concerta Philharmonia Orchestra, dirijată de Santu-Mattias Rouvalli, senzația ediției precedente a Festivalului Enescu, acest Gosta Berling al muzicii, cum spuneam atunci – și cum de altfel am scris în rezumatul din 2023 aici: https://palindrom.eu/festivalul-enescu-2023-si-promisiuni-pentru-2025/
Sunt curioasă dacă devenirea lui este la fel de dinamică precum a lui Gosta (va cânta Pasărea de foc de Stravinski) și mai ales sunt curioasă de colaborarea lui cu doi muzicieni români: violoncelistul Andrei Ioniță (pe care îl vom vedea pe 27 august) și pianista Alexandra Dariescu (pe 28 august).
Miezul nopții de sâmbătă 30 august spre duminică 31 august o să îl petrec la Ateneu, unde Camerata Regală va avea un program special, cu piese de Aurel Stroe, Enescu și Ceaikovski – o continuitate muzicală pe care o văd extrem de grăitoare, mai ales în lumina atât de interesantei conversații pe care am avut-o în aprilie cu marele discipol al lui Aurel Stroe, Mihnea Brumariu (citește mai multe aici: https://palindrom.eu/mihnea-brumariu-dupa-enescu-este-numai-aurel-stroe/)
Tot un astfel de miez de noapte voi petrece la Ateneu și între 7 septembrie și 8 septembrie, pentru un concert special condus de Hugo Ticciati, care ne va purta de la Hildergarde von Bingen la Philip Glass, la Purcell și chiar Nirvana.
Marți 9 septembrie inima Festivalului Enescu se mută la Teatrul Național, unde vom asista la un spectacol de dans de mare clasă, creat în jurul ideii celor 4 anotimpuri și îmbinând muzica de Vivaldi cu muzica unuia dintre contemporanii acestuia, Giovanni Antonio Guido. Un proiect al Operei Regale din Versailles, spectacolul The Seasons este dansat de Mandalain Ballet Biarritz.
Pe 10 septembrie voi urmări concertul final al rezidenței Academiei Lumières d’Europe conduse de David Grimal – un proiesct special al Festivalului despre care am scris aici: https://palindrom.eu/academia-lumieres-deurope-la-festivalul-enescu-2025/
Pregătesc deja trandafiri parfumați pentru reîntâlnirea cu Martha Argerich, o legendă a pianului pe care, datorită Festivalului Enescu, voi avea ocazia să o văd pentru a treia oară!
Pe 15 septembrie va fi pe scena Ateneului, din nou în compania soțului ei Charles Dutoit, ca și acum doi ani, și va cânta Ravel. Îmi amintesc exact câtă emoție a creat, cum dădea ființă notelor cu maximă rigoare, mângâindu-le apoi până ce nu mai erau decât spirit. Îmi amintesc de dialogul în mare parte mut, dar atât de intens, între cei doi. Îmi amintesc cum, în mijlocul aplauzelor de la sfârșit, Martha a mirosit curioasă fiecare dintre numeroasele flori primite – mă voi ține de promisiunea pe care am făcut-o în gând și îi voi aduce un buchet din cei mai parfumați trandafiri!
Inițial au fost anunțate două concerte cu Martha Argerich – unul pe 31 august și cel de-al doilea pe 15 septembrie. Însă, din motive personale, Martha Argerich a fost nevoită să își anuleze atât concertul din cadrul Festivalului Enescu, cât și concertul programat la Festivalul de la Lucerna, din 28 august. Organizatorii ambelor festivaluri îi sunt recunoscători tânărului pianist Seong-Jin Cho pentru disponibilitatea și generozitatea cu care a acceptat invitația într-un timp atât de scurt.
Seong-Jin Cho este una dintre cele mai captivante prezențe ale muzicii clasice internaționale. Artistul va interpreta, sub bagheta dirijorului Daniel Harding, Concertul pentru pian nr. 1 în Do major, op. 15 de Ludwig van Beethoven, alături de prestigioasa Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma.
Considerat printre cei mai importanți pianiști ai generației sale, Seong-Jin Cho s-a impus pe plan internațional în 2015, când a câștigat Premiul I la prestigiosul Concurs Internațional Chopin de la Varșovia. Cariera sa a cunoscut o ascensiune fulminantă, concretizată printr-un contract exclusiv de înregistrări cu Deutsche Grammophon, semnat în 2016, și prin decernarea Premiului Samsung Ho-Am pentru Artă în anul 2023 – o distincție ce recunoaște contribuția sa excepțională în domeniul muzicii clasice.
Aparițiile lui constante alături de renumite orchestre ale lumii – Berliner Philharmoniker, Wiener Philharmoniker, London Symphony Orchestra, Orchestra Națională a Franței, Orchestra Regală Concertgebouw, Boston Symphony Orchestra – se desfășoară pe marile scene internaționale: BBC Proms, Musikverein din Viena, Festivalul de la Verbier, Festivalul de la Lucerna, Concertgebouw Amsterdam, Carnegie Hall sau Elbphilarmonie Hamburg. Seong-Jin Cho colaborează cu mari dirijori ai momentului, printre care Sir Antonio Pappano, Sir Simon Rattle, Cristian Măcelaru, Gustavo Dudamel, Andris Nelsons, Gianandrea Noseda, Yannick Nézet-Séguin, Lahav Shani, Esa-Pekka Salonen sau Santtu-Matias Rouvali.
În stagiunea trecută, Seong-Jin Cho a fost artist în rezidență al Berliner Philharmoniker, un titlu care reflectă profunzimea artei sale interpretative și prestigiul său internațional.
Citiți mai multe aici: https://festivalenescu.ro/ro/festivalul-george-enescu/noutati/pianistul-seong-jin-cho-debuteaza-in-romania-la-festivalul-enescu-alaturi-de-orchestra-dellaccademia-nazionale-di-santa-cecilia-din-roma
O mare bucurie va fi și reîntâlnirea cu Avi Avital și mandolina lui fermecată, într-un concert extraordinar cu Between Worlds Ensemble, vineri 12 septembrie la miez de noapte la Ateneu. Avi Avital știe să se joace cu sunetele, aducându-le la dimensiunea lor zero, în care muzica și mișcarea sunt totuna, în care muzica și materia sunt totuna, în care sunetele capătă o materialitate binefăcătoare. O face sprijinindu-se pe world music, un trend savurat de multi ca o curiozitate, insa care trebuie privit ca un soi de arheologie existentială, unul dintre punctele in care avem sansa sa reconsideram paradigme.
Nu aș rata niciun concert unde se cântă Enescu – asta deoarece fiecare variantă de interpretare a lui Enescu completează pentru mine un puzzle și deschide o altă întrebare. Atât de firesc, atât de familiar nouă, românilor, dar atât de straniu, de profund, de mistic, Enescu nu se ascunde niciodată, dar niciodată nu se simplifică pentru a se face înțeles. Spun că este mistic pentru că piesele sale au toate o deschidere spre ceea ce nu poate fi cunoscut. Un soi de conștiință a sacrului, care nu e ceremonial, nu e limită impusă, ci pur și simplu este o altă realitate.
Nu sunt deloc puține concertele de anul acesta care au inclusă câte o piesă de Enescu. Dacă în deschiderea festivalului maestrul Cristian Măcelaru va dirija Poema Română de Enescu, spre final vine rândul Rapsodiei Române, într-un concert extraordinar cu Orchestra Națională a Franței.
Nu aș rata nici concertul din 8 septembrie de la Ateneu în care Răzvan Popovici va cânta Enescu la violă, ca un soi de avanpremieră pentru alt mare festival care ne va aduce armonie în toamna târzie: SoNoRo ediția a XX-a, intitulată chiar Rapsodia Română. Alexandru Tomescu va cânta și el Enescu, acompaniat de Orchestra Națională Daneză, duminică 14 septembrie la Sala Radio.
Tot în seria Enescu, abia aștept să văd Oedipul pus în scenă la Opera Națională!
De altfel anul acesta sunt programate două opere jucate pe scenă în cadrul Festivalului și nu mai puțin de șapte opere în concert. Sunt foarte curioasă să fac cunoștință cu Salomeea lui Richard Strauss, care se va cânta la Sala Palatului pe 1 septembrie.
Sunt programate și nu mai puțin de patru spectacole care implică dans. Pe 11 septembrie la Ateneu coregraful Kim Brandstrup îl va face pe Bach să devină Breaking Bach iar Mandarinul Miraculos de Bella Bartok ne va fi prezentat așa cum a fost inițial intenționat de autor, și anume în varianta coregrafiată – pe 17 septembrie la Sala Palatului, cu Budapest Festival Orchestra și în coregrafia Evei Duda.
