Concertele din 11 și 12 septembrie de la Festivalul George Enescu 2025 au fost dedicate la MINA Museum unui omagiu profund și nuanțat adus de pianista Alexandra Silocea geniului lui Gustav Klimt.
Klimt meets Băsendorfer – Ver Sacrum (Primăvara sacră) este un concept creat de pianista de renume internaţional şi artista Băsendorfer Alexandra Silocea. Evenimentul unic reuneşte lucrări pentru pian solo, preferate ale lui Gustav Klimt, recitaluri de poezie evocatoare şi măiestria unui rafinat pian Băsendorfer în ediţie limitată, folosit în premieră în România.
Inspirat de simbolismul bogat al primăverii în toate formele sale, spectacolul cu durata de o oră invită publicul într-o călătorie senzorială prin muzică, literatură şi artă vizuală. Programul cuprinde câteva dintre lucrările preferate ale lui Klimt de Franz Schubert, inclusiv Teiul (Der Lindenbaum) şi Serenada (Stăndchen), interpretate de mezzosoprana Patricia Nolz. Repertoriul pentru pian solo include lucrări de Leos Janacek, Claude Debussy, Franz Liszt etc. şi compozitorii contemporani Fazii Say şi Martin Romberg.
Experienţa este îmbogăţită şi de interludii poetice recitate de actriţa Laetitia E1do, pe versuri de James Joyce, A.E. Housman, Robert Frost, Kahlil Gibran şi alţii, creând un dialog perfect între sunet, cuvinte şi viziune artistică.
Pentru aceste spectacole deosebite, renumitul producător austriac de piane Băsendorfer, în colaborare cu Yamaha Europe, pune la dispoziţie un instrument excepţional, în ediţie limitată, care va putea fi admirat pentru prima dată în România. Designul preia simbolul impunător al clădirii Secesiunii: frunzele de laur care ornamentează faţada, construite din aur de 23 de karate, sunt plasate pe fundalul negru clasic din interiorul capacului pentru a le pune în valoare.
Cadrul turnat continuă această strălucire prin placarea cu aur de 23 de karate. Atât suprafaţa interioară a ramei, cât şi pinblock-ul conţin trimiteri la motto-ul Ver Sacrum, prin culoarea verde delicată a frunzelor de laur de pe cupolă. Literă cu literă, acest motto este gravat cu aur de 23 de karate în pupitru, precum şi cu alte elemente ale faţadei principale. Alte ornamente ale clădirii Secesiunii decorează picioarele pianului cu coadă.
Linii aurite manual încadrează marginea capacului şi cutia în formă de liră. Pianul cu coadă Secession 214VC Vienna Concert reuneşte tehnologia, designul şi meşteşugul într-o operă de artă completă.
Am ținut să fiu la MINA Museum în seara aceea în primul rând pentru că am propria mea istorie de revelație și admirație cu Gustav Klimt ș/i în al doilea rând pentru că am aflat că tot la MINA aveau să fie expuse rezultatele unei originale cercetări asupra picturilor timpurii ale lui Klimt care decorează Castelul Peleș. Știam deja că marele artist a spus la un moment dat că datorează mult artelor decorative pe care le-a practicat în frageda tinerețe și… ceea ce am văzut în holul de la MINA mi-a confirmat aștepările.
Este o expoziție-eveniment care documentează activitatea de tinerețe a lui Gustav Klimt – 21 de ani – împreună cu a sa KUNSTLER-COMPAGNIE (care îl mai includea și pe fratele său Ernst – 19 ani – și pe pictorul Franz Matsch – 22 de ani) la Castelul Peleș.
„Dacă cineva vrea să afle ceva despre mine ca artist, ar trebui să se uite cu atenţie la tablourile mele și să încerce să recunoască din ele cine sunt și ce vreau” – iată ce spunea Klimt și iată de ce este atât de importantă cercetarea și documentarea realizată de dr Antonela Corban și prezentată în aceasta expoziție cu sprijinul Forumului Austriac.
La terminarea Școlii de Arte Aplicate din Viena, în anul 1883, frații Klimt şi Franz Matsch au întemeiat Künstler-Compagnie (Compania Artiștilor) și au început să execute lucrări la cerere, încrezători fiind in talentul lor şi solicitând ajutorul unor persoane influente pentru a obține
comenzi semnificative. Impresionați de pasiunea și seriozitatea, cu care iși finalizau lucrările, însă pe fondul unor probleme financiare destul de severe, îndrumătorii lor le-au intermediat obținerea de comenzi, fapt care i-a făcut din ce în ce mai cunoscuți.
În anul 1883, cei trei tineri artiști primesc o comandă semnificativă de la regele Carol al României pentru Castelul Peleş, atunci când se încheia prima etapă în construirea acestuia. Ridicarea unei noi reședințe pentru familia regală a antrenat și ample proiecte artistice, cu scopul de a pune in evidenta și de a înfrumuseța ansamblul arhitectural. Realizat pentru a servi inițial drept reședință de vara, castelului i-au fost conferite ulterior funcții de factura culturală, politicā sau simbolică.
Colaborarea artiștilor vienezi cu Casa Regală din România a constat in decorarea picturală a unor spații de trecere sau a unor incaperi cu destinație prestabilită, iar programele de lucru ce le-au fost încredințate aveau legătură tocmai cu funcţiile reședintei, aşa încât picturile au fost grupate în trei çategorii: GALERIA DE STRAMOȘI AI REGELUI CAROL I, COPIILE DUPĂ MĀRI MAEȘTRI și DECORAREA SĂLII DE TEATRU.
Intervalul 1883-1886, în care Künstler-Compagnie a lucrat pentru Castelul Peleş, a reprezentat un punct de pornire destul de important pentru dezvoltarea de mai târziu a membrilor săi. Ernst Klimt a murit curând, foarte tânăr, în 1892, dar fratele său Gustav a revoluționat arta – iar stilul său, deși adulat și copiat, își păstrează până azi misterul. Franz Matsch a oscilat între arta de factură academică și cea de tip nou.
Una dintre comenzile pe care Künstler-Compagnie le-a primit de la familia regală din România a fost să copieze cäteva opere semnificative ale unor maeștri foarte cunoscuți. Pentru a duce la bun sfârsit comanda, frații Klimt și Franz Matsch și-au luat modelele și au executat copiile după picturi renumite, aflate in muzeele Vienei.
Pictura pentru plafonul Sălii de teatru a fost realizată de Franz Matsch și este o reprezentare alegorică a Poeziei și a relatiei poetului cu muza sa. Lucrarea are dimensiuni destul de mari, iar spatiul compozițional este organizat pe două registre, unul aerian si unul terestru, fiecăruia fiindu-i asociate un personaj alegoric și câteva fragmente de obiecte sau detalii care tin de lumea lui: pe de o parte, o lume plutitoare, aeriană, visătoare, la nivelul norilor si, pe de alta, una concretă, pământeană delimitată de elemente arhitecturale, piatră și vegetatie.
De-a lungul timpului, a circulat informația potrivit căreia muza ar avea trăsăturile faciale ale reginei Elisabeta a României.
În GALERIA DE STRĀMOSI Al REGELUI CAROL I picturile artiștilor Gustav Klimt și Franz Matsch aveau sắ contribuie la realizarea unei imagini idealizate a personajelor, care să sublinieze abilitatea politică și diplomatică antecesorilor regali reprezentați și, nu în ultimul rând, să arate că alegerile făcute de regele Carol I se sprijineau pe o riguroasă educație artistică șsi estetică, de pe pozitia sa de connaisseur.
Pe scurt, în expozitie il vedem pe Klimt inainte de secesiune, plonjat in maniera, dar studiind intens:
1 figura umana
2 impresia, monumentalul, felul in care figura se contureaza pe fundal
Este un studiu grăitor asupra raportului intre individ si ceea ce-l defineste.
Secession inseamna crearea unui nou raport in artă intre figura si fond, bazata pe un contrast inspirat din ambientul vienez: aur si intuneric, pe care Gustav Klimt îl va explora apoi in toate conditiile posibile.
Intuitia geniala a pianistei Alexandrei Silocea, artistă Bosendorfer, este aceea de a defini acest raport in starea de.vis, mijlocita de multimedia la MINA, dar creata de fapt din sunetele pianului si vocilor si sugerata de versurile-cheie alese.
Din aur și întuneric s-a născut Secesiunea – asta exclamasem în scurtul meu periplu printre picturile lui Klimt pe care le-am sorbit astă iarnă la Viena. (am și scris despre asta aici: https://palindrom.eu/klimt-aurul-si-intunericul/
Ei bine, spectacolul Ver Sacrum imaginat de Alexandra Silocea a avut în centru exact acest aur și întuneric din care s-a născut Primăvara Sacră – Ver Sacrum, manifestul Secesiunii vieneze, creat, gândit, simțit de Gustav Klimt.
Aur și întuneric întrupat în spectacol de însuși pianul cu coadă din seria Bosendorfer Artist – o operă de artă în sine, dar mai ales de notele și intervalele din piesele alese în crescendo de Alexandra, de versurile recitate fermecător de actrița franceză Laetitia Eido și liedurile preferate ale lui Klimt cântate de mezzosoprana austriacă Patricia Nolz.
Spațiul imersiv de la MINA s-a transformat în vis fără limite – literalmente rareori am văzut mai fidel creată atmosfera dintr-un vis. Klimt s-ar fi simțit acasă, Freud, contemporanul lui, s-ar fi foit puțin și ar fi luat notițe.
Eu am făcut și una și alta: când plutind puternic imersată în lumea de imagini, când scrutând cu ochii minții întunericul care dublează aurul sclipitor, întunericul căruia Klimt i-a făcut loc în arta plastică unde el nu avea voie până atunci să existe decât în calitate de complementar nevăzut, de umbră care flatează lumina.
Klimt a lăsat întunericul să existe în calitate de umbră din care se întrupează lumina, veșnic companion al ei, așa cum negrul pământului este și substratul florii de primăvară și catafalcul frunzei de toamnă.
Întreaga lume vegetală pe care Klimt o iubea era acolo, printre noi în întunericul uniform al sălii închise de la MINA, iar versurile alese cu grijă de Alexandra Silocea și rostite cu farmec de Laetitia Eido desfășurau miracolul vieții deasupra noastră.
Spațiul se umplea de figurile parțiale care îi uimiseră pe contemporanii lui Klimt care obișnuiau să vadă creația plastică într-o ordine imperială, chezaro-crăiască, a ceea ce este admis să existe. Klimt însă, cu dezinvoltură, se apleacă asupra pământului în ceea ce ar fi putut fi naturalism dacă nu ar fi uzat de cele mai sofisticate și sclipitoare mijloace artistice.
Aur și întuneric. Nu mică mi-a fost mirarea să recunosc versurile recitate la un moment dat: “In the depths of your hopes and desires, lies your silent knowledge of the beyond, and like seeds dreaming beneath the snow, your heart dreams of spring. Trust the dreams, for in them is hidden the gate to eternity.” — Khalil Gibran
Și încă o poezie pe care nu o cunoșteam, despre care am căutat și am aflat ulterior că este “Kara Toprak” a lui Aşık Veysel (1894-1973), poet și bard alevit din Turcia.
Believing them friends, I embraced all who came
My faithful beloved’s the dark earth alone
I wandered until I grew weary in vain
My faithful beloved’s the dark earth alone
The beauties I clung to were many in name
Among them I found neither virtue nor gain
None but the earth could my wishes sustain
My faithful beloved’s the dark earth alone
The milk it provided, the lamb and the ewe
The bread it provided, the meat and the stew
How faint it provided when not beaten through
My faithful beloved’s the dark earth alone
From Adam, it carried my kin to this day
Fruits of all sorts it gave freely away
It shouldered my weight every step of the way
My faithful beloved’s the dark earth alone
I plowed through its belly with pick and with spade
I tore up its face with my nails like a blade
And yet it received me with roses, unswayed
My faithful beloved’s the dark earth alone
It smiled at me even as I made it bleed
I tell you no lie, that much all must concede
It gave me four fields when I gave it one seed
My faithful beloved’s the dark earth alone
If I tend to the skies, all I’ll get is hot air
If I tend to the ground, I will merit a prayer
If I part with the ground, I’ll go I don’t know where
My faithful beloved’s the dark earth alone
If you have any wish you’d like God to fulfill
Don’t stray from the earth and receive it you will
The earth shares its bounty by way of Her will
My faithful beloved’s the dark earth alone
If it’s truth that you’re looking for, one thing is clear
We all are in God, to Her creatures She’s near
The earth holds the treasures that She holds so dear
My faithful beloved’s the dark earth alone
My every blemish the earth does conceal
Anoints me with lotions, my bruises to heal
Both arms outstretched, it awaits me with zeal
My faithful beloved’s the dark earth alone
Whoever it is that deciphers this rune
Will leave to this world a perpetual boon
It’ll draw old Veysel to its chest someday soon
My faithful beloved’s the dark earth alone
Festivalul Enescu este și poezie. Aflați mai mult despre aeastă ediție aici: https://festivalenescu.ro/
