Creat după o metodă originală, Teatrul Vienez de Copii schimbă destine și în România.
Se spune că toată lumea e o scenă, iar noi suntem actori în ea. Se spune – și s-a demonstrat de nenumărate ori – că teatrul are puterea de a descărca tensiuni, de a invoca, provoca și alina sentimente, de a sancționa moravuri și păcate. Dacă pentru adulți scena a rămas unul dintre puținele locuri în care li se permite să (se) joace, pentru copii teatrul este atât un teren bun pentru joacă, cât și un loc unde pot deprinde rosturile vieții.
De cca 20 de ani generații de copii și adolescenți români au șansa de a face cunoștință cu bogăția teatrului și de a se împărtăși din forța lui vitală, urmând cursurile de teatru după metoda originală specifică Teatrului de Copii din Viena. În plus, micii spectatori care asistă la aceste spectacole au șansa unei noi deschideri culturale, ca experiență de viață.
Andreea Popescu, general manager al Teatrul Vienez de Copii – filiala București, îmi povestește cum a văzut copii schimbându-se și înflorind, ajungând prin teatru să-și schimbe comportamentul șI orientarea în viață. Aceasta în special deoarece Teatrul Vienez de Copii nu este un teatru oarecare, ci a fost gândit de la început ca un dispozitiv de dezvoltare și devenire personală.
Teatrul pentru Copii din Viena a fost fondat în 1994 de Sylvia Rotter, actriță și regizor, pentru a le oferi copiilor și tinerilor acces creativ la literatura mondială și a le permite să facă acest lucru în singurul mod care prilejuiește transformarea, anume modul activ.
Metoda Rotter, perfectată la Viena, cuprinde desigur educație pentru literatură și artă teatrală, dar nu pierde o clipă din vedere latura formatoare. Formând copiii în spiritul valorilor umaniste, teatrul devine un motor al dezvoltării umanității, esențială în epoca noastră mașinală.
Sylvia Rotter și-a dorit ca prin acest concept de teatru să faciliteze tinerilor din clase sociale, vârste și naționalități diverse accesul la emoție și entuziasm prin prisma improvizației, a ritmului, a dansului și a textelor din literatura internațională și pentru a-i apropia de comorile utilizării limbajului.
Sub deviza: „Comunicare, în loc de violență” Teatrul Vienez de Copii acționează intermediind între mai multe zone culturale:
- Educație
- Știință
- formarea și educația continuă pentru asistenți și profesori din domeniul artelor spectacolului
- integrarea interculturală
- responsabilitatea socială
Teatrul Vienez de Copii acționează deja cu succes ca partener de cooperare cu diverse instituții, cum ar fi Facultatea de Medicină a Universității din Viena, Institutul de Studii Germane de la Universitatea din Viena, Caritas, Universitatea din Londra, Universitatea din Oradea, Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj.
Punctele forte ale metodei Rotter, dezvoltate și testate pe parcursul a treizeci ani de experiență, se confirmă cu fiecare nouă grupă de copii care parcurg cursurile și ajung să joace pe scenă:
- rezistență la stres
- flexibilitate
- Creativitate
- abilități de comunicare
- spirit de echipă
- educație
- abilități care țin de managementul conflictului
În anul 2008, Sylvia Rotter a pus bazele inițiativei educaționale ,,Școală pentru viață”, însoțită de numeroase proiecte evaluate științific. Metoda priveşte în perspectivă, spre acei ,,factori cheie”, esenţiali în educaţia copiilor, pentru că aceştia să fie pregătiţi pentru provocările prezentului și ale viitorului: flexibilitate, abilităţi de comunicare (interpersonală și media), creativitate, spirit de echipă, rezistenţă la stres, abilitatea de a face faţă conflictelor, talent organizatoric.
Sylvia Rotter este absolventă a Academiei Regale de Arte Dramatice din Londra (Royal Academy of Dramatic Arts), aceasta a lucrat că producător, actriță și regizor, a susținut prelegeri pe scene internaționale.
Ea a fondat după metoda proprie Teatrului Vienez de Copii din România în 2006, în Oradea, iar în 2008 în București.
Rezultatele metodei Rotter au fost monitorizate într-un studiu științific, realizat longitudinal pe parcursul a trei ani, începând din 2008, în Viena.
Pe o perioadă de trei ani, s-au desfăşurat ateliere de teatru şi de improvizaţie, fiecare cu o durată de trei luni, în două şcoli partenere pentru acest proiect. Activităţile din cadrul acestor ateliere au fost integrate în cursurile şcolare uzuale şi sunt finalizate cu câte un spectacol de teatru. Atât înainte, cât şi după un astfel de atelier, copiii care au participat au fost testaţi psihologic, sub supravegherea Dr. Sindelar (Universitatea Sigmund-Freud).
Cursurile de teatru au avut loc de două ori pe săptămână, în timpul programului şcolar, de-a lungul lunilor martie, aprilie şi mai 2008, având ca finalitate câte un spectacol în fiecare şcoală. În februarie, a avut loc prima etapă de testare psihologică, fiecare copil a fost testat în şedinte individuale de câte două ore.
Studiile realizate pe grupuri de copii care au practicat cursurile de teatru prin intermediul Metodei Rotter au demonstrat că se obţin îmbunătăţiri semnificative, de până la 50%, în ceea ce priveşte:
- creşterea memoriei verbale;
- îmbunătăţirea percepţiei corporale;
- îmbunătăţirea gândirii anticipative şi sistematice;
- creșterea nivelului de atenţie în toate contextele;
- menținerea capacității de atenție și concentrare pe termen mediu și lung;
- creşterea flexibilităţii comportamentale;
- diminuarea numărului de greşeli la testul de concentrare.
- Alte îmbunătăţiri:
- Îmbunătăţirea capacităţîi de a face legătura între percepţiile din diferite domenii senzoriale (22%);
- Creşterea preciziei percepţiilor auditive şi vizuale (văz: 25%, auz: 10%);
- Îmbunătăţirea percepţiei spaţiale bidimensionale (10%)
- Creşterea sentimentului de valoare de sine în interiorul familiei (12%).
- Diferenţele între băieţi şi fete nu au putut fi stabilite.
Pentru repertoriul Teatrului Vienez de Copii, sunt selectate doar piese ale marilor clasici ai literaturii universale și naționale.
Din 2014, Teatrul Vienez de Copii din România a construit una dintre cele mai mari inițiative culturale și educaționale, cu accent pe teatru și dezvoltarea creativă în sala de clasă, care se extinde în toată țara. Până acum, s-au desfășurat 18 conferințe în diferite orașe mari din România, la care au participat deja peste 15 000 de profesori și 100.000 de copii.
Prin mâinile echipei Teatrului Vienez de Copii au trecut cu bucurie aproximativ 2500 de copii într-o perioadă de peste 15 ani.
TEATRUL VIENEZ DE COPII aduce pe scenă, an de an, piese de teatru adaptate după scriitori clasici. Anul acesta, în martie, teatrul a pus în scenă comedia satirică „Avarul” de Moliere, cu 7 distribuțîi în schimbare, în fața unui public numeros(2.800 de persoane), pe scena Sălii Gloria din București.
Numărul de copii implicați: 70
Numărul mediu de spectatori pe an: 4,200
Numărul mediu de spectacole pe stagiune: 8-10.
Cei 70 de copii ai ansamblului TEATRUL VIENEZ DE COPII, cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani, repetă de două ori pe săptămână, timp de 6 luni.
Este esențial însă felul în care ei aleg rolurile, le repetă și învață. Aici se petrece magia. Copiii sunt ajutați să înțeleagă piesa și să se poziționeze în raport cu ceea ce se va întâmpla pe scenă. Ca atare ei niciodată nu învață mecanic replicile, ci plecând de la scopul personajelor în scenă – așa se face că le și rețin foarte corect și repede, ceea ce de multe ori îi uimește pe părinții și educatorii lor.
Relaxarea, autocunoașterea, improvizația, muzica și mișcarea îi ajută pe copii să transforme un spațiu gol într-un mediu vibrant, plin de viață. Se leagă prietenii – inclusiv între copii de vârste foarte diferite, totul sub semnul autenticității.
Punct de cotitură în viețile copiilor
Teatrul vienez de copii este un spațiu de creștere personală și devenire culturală, prin acțiunea propriu-zisă de a juca teatru ,dar și prin toate experiențele conexe:
- A citi – literatura mare
- A memora inteligent și a învăța beneficiile reale ale memorării, care este un proces care antrenează întregul psihic
- A interacționa cu un grup
- A înțelege dinamica grupului și dinamica piesei
- a te exprima
- A tolera incertitudinea și potențialele critici
- a gestiona spațiul și prezența proprie
- A tolera să fii privit
- A privi pentru a transmte conștient ceva
Pentru devenirea unui copil este esențial că el să poată accesa un spațiu potențial de elaborare psihică – acesta este spațiul imaginației și va deveni spațiul cultural.
În urmă cu câteva zile am avut bucuria de a purta un scurt dialog cu Sylvia Rotter despre devenirea metodei sale – il puteți citi aici: https://palindrom.eu/metoda-rotter-un-catalizator-al-dezvoltarii/
Joc și joacă, reprezentație și reprezentare
În opinia unui psihanalist relativ puțin cunoscut la noi, Donald Winnicott, capacitatea de reprezentare și de elaborare a fiecărui individ începe odată cu „joaca” – atunci când un copil se poate distanța de imediat pentru a reprezenta relații pe scena psihică folosind metonimii vii. Nu este nici realitate pură, nici imaginație pură.
Citiți aici despre spațiul tranzițional, spațiul imaginației, joacă și cultură la Donald Winnicott: https://palindrom.eu/donald-winnicott-despre-spatiu-tranzitional-joaca/
Mai ales pentru generațiile crescute cu ecran și în absența (psihică) a părintelui – mai mult sau mai puțin conturată – spațiul tranzițional pe care și-l pot forma este mereu prea strâmt ca întindere și prea elastic pentru dorință.
Rezultatul este pofta/nevoia de reprezentare și elaborare – câteodată conștientizată că atare, câteodată nu.
Ca urmare, copiii tind în zilele noastre să treacă la act în viața reală (iar asta poate însemna orice, de la retracție socială extremă la agresiuni, bullying, crize de tot felul și chiar automutilări).
Aceasta în timp ce teatrul le permite să joace – să pună în act pe scenă, deci fără riscuri, în spațiul jocului, acele impulsuri și conflicte care-i animă și îi preocupă.
De aici puterea de transformare a procesului de teatru prin joacă, pe care anturajul o observă. Copiii își schimbă comportamentul pentru că încep să se înțeleagă pe sine într-un mod mai natural, își îmbogățesc lumea interioară, pot lua distanță față de ei și ceea ce-i preocupă.
Copiii au nevoie de spațiu tranzițional și joacă și se simt atrași în mod natural spre a face teatru chiar mai mult decât spre a consuma teatru. Mai ales la vârstele copilăriei, la teatru rareori se instalează starea de consum. De obicei consumul rămâne în zona ecranelor.
Teatrul este puternic pentru că este joc și permite reprezentația – chiar dacă teatrul, ca activitate umană, are propriile reguli, ceea ce îi atrage pe copii este că la bază stă teatrul ca proces. Iar acest proces este joaca, ce vine cu promisiunea spațiului tranzițional între omnipotența proprie și frustrarea realității. În acest spațiu are loc să se formeze reprezentarea, care va sta la baza elaborării psihice.
Procesul însuși este grăitor pentru resursele enorme pe care le au cultura și imaginația pentru a păstra și cultiva umanitatea chiar în condițiile grele de azi.
Așadar puterea teatrului de copii vine din faptul că el permite, adăpostește joaca în calitate de principală resursa a sa. Copiilor acest proces le formează spațiul psihic de elaborare a pornirilor afective în contextul percepției realității. În acest context teatrul este inerent terapeutic fără a-și propune acest lucru, iar prin această naturalețe forță sa se dublează.
Dacă generațiile trecute își puteau crea un spațiu al imaginației mai larg și mai primitor, mai puțin definit de imagini prescrise și mai animat de contactul firesc cu literatura, un spatiu care permitea elaborarea fantasmelor, noile generații saturate de asaltul imaginilor încă din cea mai fragedă copilărie simt acut atât asaltul lumii pulsionale interne cât și asaltul exigențelor lumii externe, într-o devălmășie care îi împinge la act. Dacă între această pornire și lume intervine scena, începe posibilitatea elaborării psihice și culturale care dă naștere umanității.
În prezent, Teatrul Vienez de Copii din București oferă
- Cursuri – durata 6 luni – module care se desfășoară în timpul anului școlar
- Ateliere pe termen scurt – inclusiv de vacanță. Pentru această vară teatrul pregătește un atelier deosebit, care oferă copiilor șansa de a participa la crearea unor povești muzicale.
- Ateliere destinate profesorilor, în care aceștia deprind tehnici teatrale care se pot folosi la clasă pentru a gestiona emoțiile, conflictele, atenția, oboseala, anxietatea de expresie, anxietatea de examen etc
- Tabere pentru copii – în fiecare an tabăra din Maramureș, de la Breb, este savurată de copii și adolescenți, care au ocazia să facă astfel cunoștință cu frumusețea vieții aproape de natură, cu meșteșuguri și bucate tradiționale, cu o prospețime și savoare concretă a vieții care îi face să uite pur și simplu de existența ecranelor
- Cursuri pentru companii
Însă nimic din toate acestea nu ar fi posibil fără finanțare – pentru programele sale Teatrul vienez de copii are nevoie permanent de surse de finanțare. Numai astfel pot căpăta existență concretă proiectele teatrului. Este nevoie de bani ca să existe:
- Cursuri, ateliere și tabere accesibile
- Burse și cursuri speciale pentru copii din familii defavorizate și din medii de plasament
- Programe educaționale pentru profesori
- Menținerea interesului formatorilor din zona artistică
- Săli pentru repetiție și spectacole
Aflați aici mai multe despre programele teatrului, în care vă puteți înscrie sau puteți să vă implicați printr-o donație: https://teatrulvienezdecopii.ro/
