Misiunea muzicii (una dintre ele!) e să deschidă sufletului cămări nebănuite sau de mult nevizitate. Dar notele sunt doar harta. Muzicienii, cei care ating clapele sau arcușul sau aerul imponderabil din interiorul flautului, sunt cei care trebuie să caute uși, chei, punți.
În seara de 12 septembrie 2026 la Ateneu am avut parte de ghizi minunați, care au făcut din muzică o lume vie și vibrantă: Alissa Margulis (membră a juriului de vioară al Concursului Enescu), Ștefan Cazacu (laureat al Concursului Enescu 2020-2021) și pianistul concertist Andrey Gugnin.
„Să spui că poți iubi o singură femeie sau un singur bărbat toată viața e ca și cum ai spune că o lumânare poate arde o veșnicie.” așa sună o frază controversată din Sonata Kreutzer de Tolstoi, nuvela în care un bărbat povestește într-un stil mai degrabă vulgarizant cum și-a ucis soția din gelozie pentru povestea ei de dragoste cu profesorul de pian – iar Sonata Kreutzer de Beethoven le este laitmotivul.
Și totuși orice iubire se bazează pe convingerea că arde o veșnicie. Cu accentul pe ˝arde˝. Asta am auzit aseară cântat pe scena Ateneului. Nimeni dintre îndrăgostiții din sonată, nici vioara și nici pianul, nu se preocupa de stingere. Muzicienii au folosit toată puterea de vrajă pentru a suspenda complet timpul în această ardere. Aceasta este Sonata Kreutzer.
Puterea ei este aceea de a te convinge de perfecțiunea iubirii. Ceea ce nici psihologia și cu atât mai puțin instituția umană (a căsătoriei, a dreptății etc) nu pot gestiona – de aici drama descrisă de Tolstoi și atât de rău înțeleasă de mulți. Se creează un contratimp pe care fiecare individ îl gestionează altfel – personajul lui Tolstoi îl gestionează ucigaș. Noi, cei care am avut privilegiul de a pătrunde pentru un ceas în cămara generoasă a sufletului, dimpotrivă: nu avem cum să uităm această ardere, o armonie dincolo de armonie.
Tot sentimentul, dar în alt registru, a fost și cel care a dominat partea a doua a concertului. Trioul cu pian de Ceaikovski a deșteptat lucruri și sentimente pe care crezi că nu ai apucat să le spui – din fericire nu vinovății sau afecte grele, ci mai degrabă procesiunea dulce-dureroasă a neexprimatelor. O istorie care a deschis atât de multe cămări ale sufletelor din sală încât în final toți s-au ridicat în picioare. Mulțumim!
Despre program, în descriere muzicologului Teodora Ion
Sonata nr. 9 în la major op. 47, cunoscută sub numele de Kreutzer, a fost compusă de Ludwig van Beethoven în anii 1802-1803, în pragul așa-numitei sale perioade ,eroice”, şi reprezintă cea mai amplă, mai virtuoză și mai revoluționară dintre cele zece sonate pentru vioară și pian ale compozitorului. Lucrarea a schimbat definitiv raportul dintre cele două instrumente: vioara și pianul nu mai sunt plasate într-o relaţie de solist şi acompaniator, ci devin parteneri egali într-un dialog de ○ intensitate aproape simfonică.
Povestea sonatei este la fel de spectaculoasă precum muzica însăși: ea a fost scrisă pentru violonistul afro-britanic George Bridgetower, alături de care Beethoven a interpretat-o în premieră la Viena, în mai 1803, într-un concert pregătit în mare grabă, violonistul citind pe alocuri direct din manuscris. În urma unei neînţelegeri dintre cei doi, dedicația a fost retrasă și oferită celebrului violonist francez Rodolphe Kreutzer, considerat atunci unul dintre cei mai mari virtuozi ai Europei. Kreutzer nu a interpretat însă niciodată sonata, socotind-o prea extravagantă pentru gustul epocii.
Trioul cu pian în la minor op. 50 de Piotr Ilic Ceaikovski s-a născut dintr-o împrejurare profund dureroasă. Deşi compozitorul mărturisise cândva că nu aprecia combinația dintre vioară, violoncel și pian, moartea neașteptată a prietenului şi mentorului său Nikolai Rubinstein, în martie 1881, I-a determinat să-și reconsidere poziţia. Compus la Roma, între decembrie 1881 şi ianuarie 1882 trioul poartă subtitlul À la mémoire d’un grand artiste și este dedicat memoriei pianistului, dirijorului şi fondatorului Conservatorului din Moscova.
Rezultatul este una dintre cele mai ample și mai emoţionante lucrări camerale ale romantismului târziu, construită neobişnuit în doar două părți de mari dlimensiuni.
Violonista Alissa Margulis este recunoscută la nivel internațional pentru interpretările sale expresive, pline de forță și extrem de personale,. Poate fi ascultată frecvent pe scenele celor mai importante săli de concert din lume, printre care Berliner Philharmonie, Carnegie Hall, Kennedy Center, Musikverein din Viena, Sala de Concerte Ceaikovski” din Moscova, Palais des Beaux-Arts din Bruxelles, Sumida Triphony Hall din Tokyo si Tonhalle Zürich, afirmându-se ca artistă de anvergură mondială,
Născută în Germania, într-o familie de muzicieni ruși, Alissa Margulis a beneficiat de o educație muzicală europeană remarcabilă, studiind cu trei dintre cei mai influenţți profesori de vioară ai prezentului: Zakhar Bron (Köln), Augustin Dumay (Bruxelles) si Pavel Vernikov (Viena). A câstigat numeroase premii la concursuri internaționale de vioară și a fost distinsă cu Premiul Pro Europa al Fundaţiei Europene pentru Arte, care i-a fost înmânat de Daniel Barenboim la Berlin.
A debutat în fata publicului la vârsta de sapte ani cu Budapest Soloists și, de atunci, a concertat ca solistă alături de orchestre importante, printre care English Chamber
Orchestra, Filarmonica New Japan, Orchestro Naţională din Île-de-France, Orchestra Naţională a Belgiei, Orchestra de Camerá din Viena, Moscow Soloists și Kremerata Baltica, Printre colaboratorii sái se numără dirijori importanţi ai zilelor noastre, precum Jaap van Zweden, Mikko Franck, François-Xavier Roth Yuri Bashmet, Gidon Kremer, Lars Vogt s Stanislav Kochanovsky.
Pasionată de asemenea de domeniul muzicii de cameră, Alissa Margulis a cântat alături de muzicieni legendari precum Martha Argerich Gidon Kremer, Mischa Maisky, Jean-Guihen Queyras, Alexandre Tharaud, Stephen Kovacevich și Paul Badura-Skoda. Este invitată frecvent la festivaluri internaționale importante printre care Festivalul de la Verbier, Festivalul Internațional George Enescu, Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră din lerusalim, Festivalul Menuhin din Gstaad şi Mozartwoche Salzburg.
Discografia sa include peste 12 înregistrări publicate la case de discuri de renume, mai multe dintre acestea primind prem ii internaţionale importante și nominalizări la Grammy.
Andrey Gugnin
Născut la Moscova, pianistul concertist Andrey Gugnin are o carieră internaţională în ascensiune, fiind apreciat ca interpret pasionat şi virtuoz. Potrivit revistei britanice Gramophone el posedă o tehnică extraordinar de versatilă și agilă, care pune în valoare o imaginaţie muzicală aparent inepuizabilă”. Câștigător al Concursului Internaţional de Pian de la Sydney (2016), al Concursului Internaţional de Pian Classic Piano” (2024), al International German Piano Award (2023) și al premiului categoriei instrumentale de la BBC Music Magazine Awards (2020), Andrey Gugnin și-a consolidat prezența artistică prin concerte și înregistrări care îi evidențiază stilul de interpretare plin de dinamism.
A concertat pe unele dintre cele mai prestigioase scene din lume, la săli precum Musikverein din Viena, Konzerthaus Berlin, Victoria Hall din Geneva, Carnegie Hall, Abravanel Hall din Salt Lake City, Auditorio Nacional de Música din Madrid, Opera din Sydney, Sala Mare a Conservatorului din Moscova, Sala de Concerte Mariinski, Luvru si Sala de Concerte Tokyo Opera City. Andrey Gugnin a cântat, de asemenea, la mai multe festivaluri internaţionale, printre care Festivalul de la Verbier, Festivalul de Pian din Ruhr, Festivalul Internaţional de Pian Mariinski, Festivalul de Vară de la Dubrovnik, Festivalul de Vară de la Ohrid și Festivalul Internatţional Chopin de la Duszniki-Zdrój.
Înregistrările lui Andrey Gugnin acoperă o gamă largă de genuri, de la piese pentru pian solo la lucrări de muzică de cameră și concerte pentru pian și orchestră. Înregistrarea din 2019 a preludiilor și sonatelor de Şostakovici, lansată la Hyperion, a fost desemnată , inregistrarea luni”în decembrie 2019 de către BBC Music Magazine.
Anterior, înregistrarea din 2018 a Études d’exécution transcendante de Liszt, lansată la Piano Classics, a fost desemnată de Gramophone drept ,Alegerea criticilor și a redacției”, iar înregistrarea dlin 2007 a concertelor de Şostakovici, lansată la Delos International, a fost inclusă pe coloana sonoră a filmului Bridge of Spies, regizat de Steven Spielberg și premiat cu Oscar. Albumul solo dedicat lui Grieg, lansat în 2025 la casa de discuri Hyperion, a fost nominalizat la Premiile Gramophone.
Ştefan Cazacu
Violoncelistul Ștefan Cazacu (n. 1994) s-a impus rapid în elita muzicii clasice internaţionale, fiind astăzi o prezență constantă pe cele mai importante scene ale lumii Parcursul său profesional a fost consolidat recent prin distincții de prestigiu precum premiul I la International Danube Festival din UIm în 2022 şi premiul al lll-lea la Concursul Internaţional George Enescu, ediția 2020-2021. Provenind dintr-o celebră familie de muzicieni, Ștefan și-a început formarea artistică la vârsta de şase ani sub îndrumarea tatălui său, cunoscutul violoncelist Marin Cazacu.
Studiile sale academice au fost urmate la Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti, la clasa profesorului Răzvan Suma, fiind completate ulterior, prin intermediul unei burse Erasmus, cu un masterat la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Viena De-a lungul anilor, s-a perfecţionat la cursuri de măiestrie susţinute de profesori renumiţi, precum Reinhard Latzko. Wolfgang Boettcher şi Frans Helmerson
În ipostază solistică sau ca membru al Orchestrei Române de Tineret, a concertat pe scene importante, precum Musikverein din Viena, Konzerthaus Berlin, Elbphillnarmonie din Hamburg sau Filarmonica din Paris colaborând cu dirijori de talie mondială precum Cristian Măcelaru si Cristian Mandeal
Pe lângă activitatea solistică, Ștefan Cazacu manifestă un interes deosebit pentru muzica de cameră, fiind membru al ansamblului Violoncellissimo, creat de tatăl său, alături de care a susținut mai mulite turnee internaționale. Colaborează frecvent cu violoncelistul Mircea Marian în cadrul Duo Serafim şi face parte din ansamblul PlaCello. Din 2020 se dedică și activităţii pedagogice, predând la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi la Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti, contribuind astfel la formarea noilor generaţii de muzicieni prin cursuri şi masterclassuri susţinute în cadrul unor evenimente de amploare, precum Festivalul Internaţional CelEAST.
Foto: Cristina Tănase și Petrică Tănase
Aflați aici despre următoarele evenimente din cadrul Concursului George Enescu 2026: https://festivalenescu.ro/ro/concursul-international-george-enescu/informatii-utile-pentru-concurenti/calendarul-concursului#
Am mai scris aici despre un alt recital de neuitat din concurs: https://palindrom.eu/aceasta-maiestrie-care-creeaza-impresii-dupa-un-recital-de-exceptie-la-concursul-international-george-enescu-2026/
