Destinul ne urmărește sau noi urmărim destinul? Oare ne-ar mai ajunge el dacă nu am privi în urmă?
M-am obișnuit să pornesc în fiecare concert ca într-o aventură – a simțirii, a cunoașterii. De data aceasta, vineri 11 aprilie la Sala Radio, viteza, ritmul și drama au fost realmente pe măsura unui film de aventuri.
Vineri seara, concertul de la Sala Radio ne-a invitat într-o romantică meditație despre destinul omului în istorie, între erou și captiv, între Egmont și Maria, regina scoțienilor, totul în interpretarea Orchestrei Naționale Radio dirijate de tânărul elvețian Laurent Zufferey.
Concertul s-a deschis cu Uvertura Egmont de Beethoven și s-a încheiat cu magnific-romantica Simfonie nr. 3 – Scoțiana, semnată de Felix Mendelssohn. Între ele, ca o adevărată axă a umanității fără limite, Concertul nr. 1 pentru violoncel și orchestră, unde a strălucit din nou Răzvan Suma.
Egmont al lui Beethoven, respectiv Egmont al lui Goethe este eroul fără voie, cel care descoperă condiția eroică împins fiind de circumstanțe, pe care orchestra le rostogolește asupra lui în ritmul galopant controlat de dirijorul Laurent Zufferey, care ne face să auzim drama lui Egmont cu intensitatea unui film de aventuri care se urmărește cu sufletul la gură.
(Am scris de altfel mai multe despre această frumoasă lucrare de Beethoven în urmă cu un an, când am auzit-o la Sala Radio în altă interpretare, cu aceeași Orchestră Națională Radio, dirijor fiind Gheorghe Costin: https://palindrom.eu/este-eroismul-posibil-in-vremurile-noastre-iata-intrebarea-spre-care-m-a-deschis-concertul-ascultat-pe-22-martie-la-sala-radio/)
Laurent Zufferey este absolvent la Royal Northern College of Music – Manchester (Marea Britanie). În 2021, cunoscutul dirijor Paavo Järvi l-a invitat la primul său program de dirijat prezentat la cunoscuta orchestră Tonhalle Zürich, în cadrul căreia Laurent Zufferey a fost distins cu premiul publicului. În prezent, Laurent este dirijor asistent pentru Basel Sinfonietta și Orchestre national de Lyon.
De asemenea, este director artistic și dirijor principal pentru ansamblul Valéik din Elveția. În martie 2025, și-a făcut debutul la Filarmonica din Paris, dirijând Orchestre national de Lyon în locul lui Nikolaj Szeps-Znaider. Acesta a fost un moment important pentru tânărul dirijor elvețian, care a dirijat un program dinamic cu Alborada del gracioso de Ravel și premiera Concertului pentru trompetă de Ibrahim Maalouf, interpretat chiar de compozitor.
Laurent a avut ocazia să colaboreze cu orchestre renumite, precum Orchestre Philharmonique Royal de Liège, Orchestre National de Picardie, Manchester Camerata, Filarmonica din Sofia, Augsburger Philharmoniker, Moravian Philharmonic, Sinfonietta de Lausanne ș.a.
Laurent Zufferey a avut ocazia să strălucească din plin în special în partea a doua a concertului, simfonia scoțiană a lui Mendelssohn, cu o tema cantabilă, feminină, de un romantism bine temperat de prestația dinamică și senină a dirijorului care a respectat cu sfințenie recomandarea lui Mendelssohn însuși de a nu face pauze, pentru a permite înlănțuirii sonore să captiveze sufletul și să îl conducă în aventură.
Prin Scoțiana sa, tânărul Mendelssoh de numai 20 de ani transformă romantismul cețos al istoriei Mariei regina Scoțienilor într-o istorie dinamică, aducând acel element de aventură și frumusețe formală care a fost foarte pe placul Reginei Victoria. Lucrarea este inspirată de călătoriile compozitorului în Insulele Britanice și în special de experiența Castelului Edinburgh, marcată de prezența Mariei Stuart, regina Scoțienilor.
Mendelssohn a fost imediat atras de bogăția de nuanțe pe care acest loc istoric le emana. S-a atașat foarte mult de spațiiul britanic și această lucrare este dedicată chiar Reginei Victoria. Mendelssohn a construit o frumoasă relație cu familia regală britanică, fiind invitat de mai multe ori în concerte private la Palatul Buckingham.
Însă pivotul, miezul și esența concertului a fost Concertul nr. 1 pentru violoncel și orchestră de Saint-Saens – prima lucrare modernă de anvergură scrisă pentru a pune în valoare acest instrument-erou, a cărui trăire și profunzime temperează totul. De la început, modul dublu de înrădăcinare, în cer și în pământ, la violoncelului lui Răzvan Suma au introdus o nouă dimensiune, reflexivă.
Solist al Orchestrelor și Corurilor Radio România, Răzvan Suma este unul dintre cei mai activi muzicieni români, cu un repertoriu cuprinzător, realizat în sute de recitaluri şi concerte susţinute în întreaga lume. Pe lângă activitatea concertistică din România, cântă frecvent împreună cu pianistul spaniol Josu Okiñena, alături de care a concertat în săli ca Berliner Philharmoniker, Auditorio Nacional de Madrid, Teatro Colon din Buenos Aires, Centrul Cultural Belém din Lisabona, Megaron din Atena, Kursall din San Sebastian, Casa da Musica din Porto, Opera House din Hanoi – Vietnam.
Răzvan Suma a organizat turnee naționale începând din anul 2012. Suita de proiecte Vă place Bach?, Vă place Brahms?, Vă place Tango?, Vă place SCHU…?, Vă place Beethoven? sau Vă plaCello? l-au plasat în topul celor mai activi violonceliștilor români. La acestea se adaugă turneele grupului ArgEnTango, cu proiectele Piazzolla, o poveste autentică, Tango Tradițional și Tango LA CETATE. De asemenea, este fondator al Ansamblului PlaCello.
În 2009, Răzvan Suma a devenit solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, iar în calitate de profesor la Universitatea de Muzică Bucureşti dezvoltă o intensă activitate pedagogică. Este invitat să predea la cursuri de măiestrie organizate în ţări ca Spania, Italia, Argentina, Bulgaria, Lituania, Ucraina sau Coreea.
Citiți aici frumosul interviu pe care l-am realizat cu Răzvan Suma anul trecut: https://palindrom.eu/razvan-suma-maiestria-exista-si-se-poate-transmite-prin-generozitate/
Vineri seara, violoncelul lui Răzvan Suma a descris axa concertului, a creat momentul în care aflăm că istoria și destinul, chiar celest, nu există ca atare ci există numai în trăirea umană, în ritmurile umane.
Ascultându-l, aflăm că nu se pune problema dacă omul este deasupra sau sub destinul lui, dacă este erou sau este captiv (extremele între care au oscilat și Egmont al lui Goethe, ca și Maria regina scoțienilor).
Realizăm că important este felul în care omul frazează istoria, ritmul în care trăiește, cât de departe, spre cer și adânc în pământ se întind rădăcinile și ramificațiile simțirii și înțelegerii sale. Violoncelul lui Saint Saens cântat de Răzvan Suma, al cărui nivel de rafinament mă uimește întotdeauna, nu este un erou, ci este un copac.
Aflați de aici despre următoarele concerte la Sala radio: https://salaradio.ro/
