Nu mai fusesem niciodată la Harghita Băi și m-au impresionat puritatea locului și semnele sale de spiritualitate neclintită.
Am sosit acolo în contextul din februarie, când Harghita a primit titlul de Regiune Gastronomică Europeană 2027. Titlul este acordat anual de IGCAT ((Institutul Internațional de Gastronomie, Cultură, Arte și Turism) în semn de recunoaștere a comunităților (orașe, județe, regiuni, insule sau țări) care, prin cooperare comunitară, pun un accent deosebit pe patrimoniul lor gastronomic, în spiritul dezvoltării durabile.
(citiți mai multe despre aceasta aici: https://palindrom.eu/harghita-devine-regiune-gastronomica-europeana/
La invitația #visitHarghita (https://visitharghita.com/), împreună cu membrii IGCAT care au acordat titlul, am vizitat câteva locuri memorabile din județ, unde rafinamentul culinar vine să completeze armonios frumusețea și caracterul inediat la obiectivelor turistice.
La Harghita Băi ne aștepta un festiin într-unul dintre restaurantele rafinate ale stațiunii, Castor (https://castorharghita.ro/), dar înainte de aceasta am vizitat puțin împrejurimile, bucuroși de soare, de cerul albastru și de sclipirea zăpezii.
Primul loc vizitat a fost mănăstirea paulină, mărturie de spiritualitate arhaică și de arhitectură avangardistă deopotrivă. Un loc în care tot spiritul muntelui părea că vibrează.
Mănăstirea paulină din Harghita Băi este construită din lemn pe o coastă de stâncă, pe verticală, aidoma unei cutii de rezonanță. Din capela din centru rugăciunile se aud peste tot, în toate cotloanele mănăstirii, scăldând în binecuvântări fiecare cotlon și pe toți cei care se afla acolo.
Un tânăr călugăr (din cei patru care locuiesc acum acolo) ne-a condus prin neobișnuita mănăstire și ne-a povestit istoria ordinului său, despre care mărturisesc, iată, din nou, nu știam nimic până atunci.
Ordinul paulin (în latină Ordo Sancti Pauli Primi Eremitae) este un ordin călugăresc catolic înființat în Regatul Ungariei în secolul al XIII-lea. Deviza ordinului este Solus cum Deo solo („Singur cu singurul Dumnezeu“). Sfântul patron al ordinului este Sf. Paul din Teba (Pavel Tebeul, sec. III-IV), sărbătorit de catolici pe 10 ianuarie și de ortodocși pe 15 ianuarie, despre care se spune că a fost primul pustnic întru Hristos.
Conform tradiției, Sfântul Paul din Teba este primul eremit întru Dumnezeu pe care l-a cunoscut Biserica creștină. Cu el începe tradiția pustiei, înnodând cu o tradiție și mai veche, a lui Ioan Botezătorul și a profeților Vechiului Testament.
Cuviosul Pavel era din Egipt, din Tebaida de Sus, provenind dintr-o familie foarte bogată și învățată. A fost crescut de părinți în credința creștină, dar a rămas orfan de foarte tânăr. Averea lui era foarte râvnită de rudele sale. La numai 16 ani, Pavel a fugit în pustie în timpul persecuției lui Decius (250-253) împotriva creștinilor din anul 250 – aflând că unchiul său, ca să-i ia averea, intenționează să-l dea pe mâinile prigonitorilor. Pavel nu s-a mai întors niciodată în lume, ci a rămas în pustie, singur cu singurul Dumnezeu. A locuit într-o peșteră în deșert, iar alături avea numai un izvor de apă pură și un palmier, care-i dădea umbră, hrană și haine.
Sfântul Antonie cel Mare, a aflat despre el în vis și l-a căutat în pustie. Se spune ca zilnic un corb venea în pustiu și ii aducea lui Pavel câte o jumătate de pâine. Dar pe când Antonie era la el, corbul a adus o pâine întreagă.
La 113 ani, Paul a trecut la cele sfinte. Antonie l-a îngropat, ajutat fiind de doi lei, care cu ghearele lor au săpat groapa.
Acestea sunt simbolurile pe care le vedem și acum în altarul paulinilor: corbul, leii, soarele.
Ordinul Paulin a fost fondat la mijlocul secolului al treisprezecelea și este singurul ordin maghiar recunoscut de Papă în Evul Mediu care funcționează și astăzi. Istoria ordinului a fost marcată de declin și renaștere, mănăstirile lor suferind mai multe valuri de distrugeri şi dizolvări, însă ordinul a supraviețuit şi se bucură de o importanță central-est europeană.
Paulinii nu au neglijat nici cultura, mai ales după Evul Mediu, când munca intelectuală a început să capete un rol principal pentru călugări. Existau ateliere de copiere a codicelor, biblioteci și școli în care paulinii se dedicau scrisului, cititului și cunoașterii.
Pentru paulini este de asemenea foarte importantă imaginea Madonei Negre, călugării paulini din Częstochowa (Polonia) ocrotind icoana bisericii și primind anual peste 4,5 milioane de oameni care se duc să o vadă.
Ordinul paulin se deosebește și prin culorile sale de bază: aur, alb, verde și negru, reprezentative pentru valorile sale principale: perfecțiunea divină, eternitatea și lumina (aurul, cu care se reprezintă deșertul Tebei și cei doi lei); puritatea, victoria și pacea (albul, care semnifică și apă, râu, fântâni sfinte, fără de care o mănăstire nu ar putea rezista); viața, speranța și natura (verdele, care desemnează și culoarea frunzelor de palmier din care Sfântul Pavel își confecționa îmbrăcămintea); modestia și umilința (negrul, care este și culoarea corbului și a Madonei Negre).
Teritoriile principale în care ordinul și-a desfășurat activitatea sunt Ungaria, Polonia (a doua casă a paulinilor şi actualul centru), România, Cehia, Slovacia, Ucraina, Belarus, Lituania, Croația, Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, ajungând și în Australia, Africa și Statele Unite.
După o lungă lucrare pregătitoare, la 26 ianuarie 2014, călugării paulini au întemeiat o nouă mănăstire la Harghita Băi. De altfel, călugării din ordinul paulin au avut un trecut semnificativ în Transilvania. Analele raportează 21 de frați paulini din Evul Mediu. Prima dintre mănăstirile pauline pentru care există înregistrări mai precise, este mănăstirea Sfânta Elisabeta din Alba Iulia.
Actuala construcție, pe care am avut ocazia să o vizităm este foarte recentă. Este opera unor arhitecți clujeni și a fost premiată pe 8 noiembrie 2024 în cadrul galei Média Architecture Award din Ungaria— categoria construcții.
Premiul pentru cea mai bună clădire din acest an a fost acordat de un juriu format din reprezentanți ai organizațiilor de presă maghiare de frunte și experți proeminenți în domeniu Mănăstirii Pauline din Harghita Băi, proiectată de Arnold Macalik, Csaba Lázar și József Szilágyi-Bartha.
Pornind probabil de la imaginea fortului lipit de actuala mănăstire (de rit copt) care există acum în pustiul Tebei pe locul unde a pustnicit întemeietorul ordinului, Sfântul Pavel, mănăstirea din Harghita Băi a fost construită pe un loc abrupt împădurit, presupunând o diferență de nivel de mai multe etaje.
Miezul construcției este o coloană care simbolizează etapele devenirii spirituale, de la nevoile corpului la nevoile minții și ale spiritului: la bază se află centrala termică, apoi vatra-bucătărie, apoi mai sus se află biblioteca, pentru ca aproape de soare să se afle chiar capela. De peste tot din încăperile aflate în lateral se poate vedea lumina soarelui și se pot contempla munții sacri ai secuilor, aflați din împrejurimi.
Trecerile dintr-un spațiu în altul nu sunt nici simple și nici scurte – nu se întâlnesc scări, ci planuri înclinate, ca un labirint vertical menit să organizeze mintea călugărului, dar mai ales meditația. Mișcarea și deplasarea devin ajutoare ale gândirii și rugăciunii – după modelul pustnicilor.
Camerele sau chiliile sunt amplasate astfel încât să sprijine recluziunea și meditația. Cu toate acestea, călugării sunt implicați activ în viața comunității, în special în educație.
Austeritatea cimentului nedecorat și a lemnului pur contrastează cu aurul altarului – punând în evidență faptul că un cotidian menit să fie auster (secole de-a rândul ordinul a fost mendicant, călugării nu aveau proprietăți) este calea de acces către aurul binecuvântării divine, cea mai de preț comoară.
Pe mine m-a impresionat răbdarea tânărului călugăr care ne-a condus peste tot. Când am ieșit, am remarcat în treacăt micul cimitir tradițional cu stâlpi funerari secuiești (unde probabil odihneau clerici ai locului) și ne-am îndreptat spre mofeta locală.
Este numai una dintre numeroasele mofete care se găsesc în teritoriile vulcanice din Harghita și Covasna – munţii Cälimani, Gurghiului si Harghita Poetic spus, mofeta este locul pe unde respiră vulcanul, iar suflul lui are efecte binefăcătoare asupra omului -în anumite condiții.
Compozitia chimică a gazelor de mofetă cuprinde 99% dioxid de carbon -0,9% hidrogen sulfurat -0,1% elemente radioactive. Este celebru medicul local, dr Jakab Kálmán (1925-2004) care a studiat efectele terapeutice ale gazului de mofetă.
Mecanismul de acţiune al mofetelor constă, în primul rând, în vasodilataţia periferică, prin acţiunea directă a dioxidului de carbon asupra vaselor foarte mici (arteriole), acţiune care este considerată superioară medicamentelor vasodilatatoare periferice. Această acțiune duce la încălzirea tegumentului, dar şi la vasodilataţia sistemică (musculară, cerebrală). De asemenea, are loc și inhalarea unei mici părţi din dioxidul de carbon din mofetă. Se execută în poziţie ortostatică, pentru jumătatea inferioară a corpului timp de 5 – 20 minute progresiv.
Ce efecte produce mofeta?
Prin băile de gaz se pot trata în special afecțiunile cardiovasculare. De asemenea, în scop profilactic, mofetele sunt recomandate persoanelor cu risc cardiovascular, pentru cei care suferă de hipertensiune, la cei cu nivel crescut al colesterolului, fumătorilor, persoanelor care au probleme cu circulația precum și celor care lucrează în frig.
Dioxidul de carbon, aerosolii radioactivi, hidrogenul sulfurat sunt principalii agenți terapeutici. Prin mecanisme chimice complexe, gazul de mofetă are un efect benefic in patologile de uzură. degenerative, bolile datorate inflamatilor articulare, prin incorporarea in piele, maduva osoasă și in special in cartilaje
Mofeta ca mediu curativ natural este indicat in tratarea mai muitor boli: inflamaţii articulare cronice hipertensiune arterială, vasoconstrictie in cazul problemelor de circulație la nivelul venelor, schelodermită, etc. Avantajul față de tratamentele medicamentoase este lipsa reacţiilor adverse.
Localnicii folosesc gazul de mofetă din timpuri imemoriale. Din ultimii cca 100 de ani este documentată construcția unor eficii în formă de circ roman din lemn, în care oamenii stau în picioare, iar dioxidul de carbon îi „bombardează“ prin haine și prin piele. Efectul este intensificarea circulației sangvine, iar mofeta se folosește în scop terapeutic numai la indicația medicului.
În general, pentru a fi eficient, tratamentul in mofetă trebuie sa fie continuat timp de 10- 28 zile. La început ședintele vor dura 15 minute și se vor face de două ori pe zi, ridicind treptat durata şedinţei din 5 in 5 minute pină la 30 minute maxim. Este indicat ca înainte de şedinta de tratament bolnavul să se odihnească 5-10 minute, si după verificarea nivelului de gaz să se așeze in asa fel ca nivelul gazului să nu fie mai sus de nivelul inimii și capului. Se va evita orice mișcare inutilă și vorbitul pentru că, gazul care este mai greu decit aerul se poate agita şi clientii o pot inhala.
Intre cele două şedinţe este indicat să existe 6-8 ore de repaos.
Dr Jakab Kalman apreciază că una-trei cure de tratament sunt suficiente pentru tratarea hipertensiunii arteriale în stadiile 1 și 2 fără tratament medicamentos, concomitent cu đispariţia ameţelilor, a ţiuituluí din urechi si a durerilor de cap.
În tratarea artritelor elementul primordial de tratament este sulful. Este recomandată o sedintă de 20-30 de minute de 2-3 ori pe zi timp de 3-4 săptămini.
Baile Harghita fac parte acum din municipiul Miercurea Ciuc, dar se află la 23 km de centru.
Este o localitate balneoclimaterică, montană, iar ciucanii vin aici adesea pentru pârtiile sale de schi. Altitudinea medie a localitatii este de 1300-1400 m. Anual perioada favorabilă schiatului este de 4 luni iar stratul mediu de zapadă depaseste 60 de cm. Staţiunea dispune de mai multe pârtii amenajate, cu teleferic, unele chiar si cu instalatie de nocturnă.
Baile Harghita este cunoscută, pentru mofetele, apele sale minerale si pentru microclimatul alpin deosebit de plăcut. Cu doua mofete solfatariene si cu ape carbogazoase cu o compoziție chimică diferită, creează posibilitatea unor tratamente variate, în cură internă si externă.
În partea sudica a statiunii se înaltă vârful Borhegyes (1379 m) din dealul pârâului Fejszó unde exista si izvor de apa minerala.
Despre alte destinații și gusturi din #harghitaregiunegastronomicaeuropeana2027 cititi aici: https://palindrom.eu/7-gusturi-senzatii-si-destinatii-in-harghita-de-iarna/
