Probabil majoritatea vor întreba: ce practică? Și aici există desigur răspuns – la Monica Măgureanu este vorba despre Kundalini Yoga.
Dar ceea ce aș fi vrut să evidențiez în primul rând este puterea pe care o are practica de a ne transforma existențele. Și când spun ˝practică˝ mă gândesc la un ritual care îmbină exersarea corpului cu exersarea acelei părți care-i dă sens corpului – unii o numesc suflet, spirit, mind sau altminteri.
În lumea noastră de tip occidental, rareori acest tip de practică ajunge să se întrepătrundă cu viețile noastre. De cele mai multe ori practicăm diverse forme de mișcare într-un mod mai mult sau mai puțin consistent, eventual avem în paralel și practici spirituale – rugăciune sau meditație, dar rareori ele sunt unite de o intenție comună, clară, care devine acel fir roșu al existenței care ne determină să continuăm. Dacă ne găsim însă o astfel de practică, întregul nostru fel de exista începe să devină înrâurit de acea practică, iar pe măsură ce ne adâncim în ea efectele transformatoare devin mai vizibile și mai durabile.
Când plăcerea și obiceiul de a face sport s-a transformat la mine în interesul pentru a cerceta și practica taijiquanul, practica mi-a adus acel fel unic de a respira care a transformat întregul fel în care corpul se simte și se mișcă. A devenit parte definitorie din mine. Cunoscând deci forța pe care o are o astfel de practica de a da sens și echilibru unei vieți la modul cel mai direct și mai intuitiv, mă bucur când văd transformarea croindu-și drum și instalându-se la cineva care a dobândit o practică – mă bucur exact ca atunci când văd florile înflorind – mă bucur și înfloresc eu însămi iară și iară.
Este ceea ce am văzut întâmplându-se cu Monica Măgureanu – și este motivul pentru care scriu acum despre ea.
Aflați mai multe despre ea aici: https://reimagine.ro/monica-magureanu/
Am cunoscut-o pe Monica Măgureanu acum câțiva ani, pe când oferea sesiuni de coaching sistemic și ca practician Compassionate Inquiry®, abordarea dezvoltată de Dr Gabor Mate și Sat Dharam Kaur. Acum câteva luni am regăsit-o pur și simplu înflorind și aducând transformarea pe un nou nivel de umanitate, în practica Kundalini Yoga.
În lumea de azi în care abundă nu numai informația, ci mai ales seducțiile de tot felul care te îndeamnă să fii ˝tu˝ dar într-un sens bine programat, cea mai mare încredere mi-o inspiră acele practici care îmbină cognitivul, emoționalul și lucrul cu corpul. De aceea evoluția Monicăi mi s-a părut atât de frumoasă și m-a inspirat o urmez în sala de practică.
Mai practicasem Kundalini Yoga, eram familiarizată cu tehnicile de bază, cunoșteam și realizam cu oarecare îndemânare celebra ˝respirație de foc˝, adoram și ador să cânt mantrele – mă emoționează de fiecare dată felul în care vibrează în mine și nu rareori mi s-a întâmplat să-mi dea lacrimile numai intonând aceste câteva cuvinte într-o limbă care-mi e complet străină (sanscrita).
Ceea ce a fost nou și foarte puternic la întâlnirea cu practica Monicăi aș putea rezuma cu trei cuvinte: putere, autenticitate, blândețe. Adică o practică extrem de onestă, dar în același timp caldă. Se simțea o influență directă din faptul că ea vine din această zonă a cunoașterii sufletului și terapiei.
Asta dincolo de faptul că este o prezență luminoasă., ceea ce negreșit fiecare simte. Așa cum o predă Monica Măgureanu, Kundalini Yoga apare ca o practică în care efectiv simțeai fizic unda de compasiune. În același timp, prin natura sa, o practică menită să descătușeze energii și vibrații puternice, ale căror ecouri aveam să le simt întreaga zi.
Tema practicii de duminică a fost armonia celor zece corpuri – ceee ce pare să sune destul de metafizic. Ar fi mai exact să spunem că e poetic. Nu e ca și cum ne-am multiplica x 10 (deși poate uneori ne-am dori să avem niște clone cu tot cu corp, să se ocupe de taskurile la care nu ajungem!). Cele 10 corpuri ale fiecăruia dintre noi sunt 10 puncte de atenție din continuumul nostru fizic și psihic – felul în care le gestionam e armonia noastră de a exista. Mutându-ne cu blândețe atenția asupra unuia sau altuia ne reorganizăm câteodată prioritățile, câteodată amintirile, câteodată sentimentele, câteodată corpul. Câteodată pe toate.
Am practicat împreună și apoi am stat de vorbă despre continuitatea și onestitatea procesului de transformare interioară și integrarea corpului, emoțiilor și ideilor. Am depănat împreună firul ca un fluviu al practicii Kundalini Yoga.
Monica, ceea ce mi se pare fascinant la modul în care tu practici și predai Kundalini Yoga este faptul că tu vii din partea abordărilor sufletului, psihologiei, vindecării. Cum se face că ai ajuns de la Compassionate Inquiry®, la Kundalini Yoga?
Abordarea Compassionate Inquiry® este congruentă cu Kundalini Yoga și cu Yoga în general: respectiv fiecare practician Compassionate Inquiry®, vine cu bagajul lui de cunoștințe, cu formările lui,
Compasionate Inquiry este o abordare, nu este o metodă, este o abordare terapeutică; Dr. Gabor Mate spunea: nu trebuie să faceți Compassionate Inquiry® ca mine sau ca profesorii voștri. Veniți, experimentați abordarea, noi vă oferim principiile cadru, însă voi vă întoarceți și practicați Compassionate Inquiry® ca voi înșivă.
Co-creatoarea Compassionate Inquiry, care este de fapt cea care a dat structură și a conturat abordarea, cea care a făcut posibil ca noi să putem urma un training în abordarea Compassionate Inquiry®, este Sat Dharam Kaur ND, care practică Kundalini Yoga încă din anii ‘70.
În calitate de medic naturopat, pe la finalul anilor 1990, ea a creat niște programe bazate pe Kundalini Yoga pentru sănătatea mamară, pentru femeile cu cancer la sân. Și niște programe pentru adicții, care combinau pregătirea ei de medic naturopat cu tehnici din Kundalini Yoga. La unul din training-urile Beyond Addiction, Sat Dharam l-a invitat pe Dr. Gabor Mate, poate pentru că el este autorul cărții Pe tărâmul fantomelor înfometate, o carte despre adicții.
Inspirată de ceea ce a văzut la Dr. Gabor Mate în acțiune, ea a structurat această practică, acest curs, care de fapt a crescut și a devenit ceea ce astăzi poartă numele Compassionate Inquiry®,.
Este o abordare terapeutică care pleacă de la ideea că adesea ne facem rău prin poveștile pe care le spunem, prin ceea ce în psihologie numim mecanisme de apărare, credințe limitative, etc.
Gabor a contribuit la fundamentarea acestei abordări în mod intuitiv, pentru că, în calitate de medic, el a lucrat foarte mult într-o parte a Canadei unde erau foarte mulți dependenți de droguri. El a început să-i asculte, să fie lângă ei – abordarea sa era menită sa ofere un suport pacientului.
Nu și-a pus problema să predea asta ca o tehnică. Se punea pur și simplu in serviciu. Formal, jobul lui lui era sa-l vada pe acel dependent de droguri într-o consultație de vreo 10 minute, să bifeze o fișă, să-i mai dea niște medicamente și, da, să treacă la următorul. Dar el nu a făcut asta, ci a ales să asculte cu atenție și mai ales cu devotament. S-a pus în serviciu.
Eu am ajuns la Compassionate Inquiry® pornind de la coaching sistemic și consiliere de dezvoltare personală – lucram cu simbolurile. Am văzut un film cu Gabor foarte vechi și mi-am dorit să fac și eu un training cu omul ăsta. Când am început Compassionate Inquiry® în 2021, urmam cursul în timp ce eram în spital alaturi de mama care a avut mari probleme de sănătate.
Nu am renunțat. Era încă pandemie, vreo 2 ani jumate, a stat numai în spitale, iar eu făceam cursul în spital. Am avut-o pe Sat Dharam Kaur în calitate de facilitator, mi-am ales-o pe ea apoi ca mentor în programul de mentorat, ca să devin practician. Apoi ea a venit în România la conferință cu Gabor și a apărut posibilitatea unui retreat de o zi cu Kundalini Yoga.
Am plecat de la acel retreat cu doza de energie pentru două luni. Am reținut practica de mantră și respirație, dar am continuat să fac hatha. Deja vedeam niște efecte. După care, acum doi ani, am auzit că se face acest training de profesor de Kundalini Yoga în India, o lună de zile. Dar nu puteam să plec în India. După care se anunță că vine în România. Două săptămâni în toamnă, două săptămâni în iarnă. Am fost prima pe listă. Ca și la Compassionate Inquiry® unde am rămas pentru că a lucrat foarte profund în interiorul meu. Noi lucrăm foarte mult cu noi, mai ales în primul an de pregătire.
Când am început Compassionate Inquiry® mă vedeam responsabilă de tot și vinovată pentru tot ce nu mergea bine. O vinovăție care o lucrasem și în psihoterapie, și în tot felul de grupuri de lucru, și în modul meu personal. Aveam o înțelegere de unde vine. În Compassionate Inquiry® se lucrează mult cu corpul, emoția, prezența. Iar în tot acest cumul cumva această vină s-a alchimizat. Libertatea pe care eu am simțit-o,a fost un reper în procesul meu terapeutic. De aceea am rămas încă în Compassionate Inquiry® și vreau să ofer mai departe această abordare transformatoare, cel puțin pentru mine.
La training-ul de Kundalini Yoga, petreceam câte 12 ore pe zi plonjată în acest univers: studiezi anatomie, sistem nervos, indicații-contraindicații, diete, faci partea de kriya. Mă simțeam atât de firesc, de parcă mă întorsesem acasă. Nu pot să pun în cuvinte exact ce simțeam. M-am dus la acest training de Kundalini Yoga pentru mine, cumva mânată de ideea de practică a mea – care mă menține centrată, prezentă în fiecare ședință cu clienții mei – dar pe parcurs am constatat că ceva nou creștea.
După două săptămâni am putut vedea efecte fizice: mi se curățase fața care fusese pigmentată de la dezechilibrele hormonale. Dispăruseră venele vizibile de pe picioare. Respiram mai ușor. Și mai ales dobândeam capacitatea de a reveni mereu la mine, indiferent ce m-ar fi putut da peste cap. Și atunci m-am hotărât să ofer asta mai departe.
Apoi totul s-a așezat ușor, a curs lin, cum îmi place mie să spun: am găsit ecou printre colegi care au vrut să practicăm împreună, am găsit sala. Învățând din feedbackurile celor ce au practicat cu mine am putut să îmi calibrez și eu modul de oferire a claselor.
Acum împreună cu câteva colege am făcut pagina-hub Kundalini Yoga Qualia (https://web.facebook.com/profile.php?id=61576409241229#) , unde oamenii să poată să afle informații despre ce este Kundalini și unde pot practica. E important ca lumea să știe că nu e vreo magie – îmi spunea zilele trecute cineva: mie mi-e frică să vin la Kundalini, că se trezește energia și nu știu ce se întâmplă.
Oamenii citesc lucruri destul de fanteziste și în cărți și pe internet și au diverse așteptări: unii se tem că se trezește energia, alții abia așteaptă să se trezească și ca urmare a acestei treziri vizează performanțe sexuale nemaiîntâlnite. Vin ca să trezească șarpele ce doarme încolăcit în ei la baza șirei spinării, pentru ca acest șarpe să-i umple de puteri supranaturale.
Sunt influențe sociale și culturale pe care nicio practică nu le poate ignora – iar la Kundalini Yoga se manifestă cu mare mare putere pentru că e o practică ce a dat naștere multor legende. Aceasta se întâmplă în mare parte deoarece oamenii citesc lucrurile literal, în timp ce practicile tradiționale folosesc un limbaj figurat. Când se vorbește despre șarpe încolăcit în practica Kundalini, asta nu înseamnă că am pur și simplu un șarpe de energie încolăcit în coccis.
Limbajul este un mod prin care noi ne manifestăm, modul în care proiectăm, vedem realitatea. Iar acest mod este profund influențat pe propria noastră structură psihică, gânduri, credințe, motivații, aspirații, interese. Dar și de factori socioculturali care ne înconjoară de la naștere. Limba noastră este și ea influențată sociocultural. Cuvintele ne ajută să facem o economie în limbaj, le înțelegem pe baza unor convenții comune, de comun acord.
Literal, Kundalini înseamnă ˝cea încolăcită˝- nu este menționat nimic despre vreun șarpe. Da, șarpele se încolăcește de obicei dar e de reținut că nu scrie nicăieri: Kundalini este un șarpe.
Dar dacă ar trebui să vorbesc mereu despre ˝cea încolăcită˝ probabil aș simți nevoia unei scurtături în limbaj, mai ales că deja toată lumea știe despre ce e vorba. Atunci aș putea face o metaforă simplă și să-i spun șarpe pentru că toată lumea știe că șarpele se încolăcește așa (pe același principiu numim șarpe și unealta cu care se desfundă țevi).
Dar în momentul în care trecem niște granițe culturale lucrurile se complică, deoarece în culturile de extracție creștină șarpele vine cu alte încărcături simbolice. Pe de o parte este important și esențial ca lumea să înțeleagă că practica yoga nu este numai o practică fizică, pe de altă parte la fel de important este să nu-i atașeze o metafizică inadecvată.
Însă aceste lucruri sunt valabile numai la un nivel teoretic. Atunci când cineva intră în sala de practică concretă ajunge să își extragă exact ceea ce are nevoie din experiența respectivă, în mod mai mult sau mai puțin conștient, chiar și dacă ajunge, stă 5 minute și pleacă. Ceva și-a luat dacă dorește să se oprească și să se uite.
Fiecare persoană are capacitatea aceasta de a lua ceva – nu doar din practica Kundalinii, ci din orice practică, orice comportament, orice întâlnire pe care o are în viață. Dacă pentru o persoană Kundalini rezonează cu ideea acestui șarpe încolăcit care urcă pe coloană, probabil că într-un proces terapeutic o să poți să lucrezi cu asta și să vezi un pic care sunt așteptările.
Dacă ar fi să rezum esențialul din Kundalini Yoga – fără clișee culturale – aș spune că este este Yoga energiei și trezirii conștiinței. Dar din nou, energie și trezire conștiinței sunt niște termeni seci, fără experiența individuală.
Când spun energie, spun acea forță de viață, care te face să deschizi ochii dimineață, să te ridici din pat și să-ți faci ce ai tu de făcut în ziua aia. Este un entuziasm de a face lucruri, dar este și furia cu care spun: nu e pentru mine asta. E tot energie. Elan vital.
Când spun trezirea conștiinței, nu spun că doarme cineva, nu spun că nu suntem conștienți, ci că accesăm niște stări mentale care ne permit să nu ne lăsăm trași în poveștile din trecut, să nu ne lăsăm țintiți de anumiți stimuli care vor declanșa în noi răspunsuri mai mult sau mai puțin conștiente, care se vor desfășura automat, fără contribuția activă a conștiinței noastre de aici și acum.
Dimpotrivă, trezirea conștiinței înseamnă a hrăni starea de observator a minții, care îți oferă claritate mentală, îți oferă o respirație reglată, îți oferă reglarea ritmului circulator, practic te susține într-o stare de calm și așezare. Asta nu înseamnă că în starea de calm și așezare nu poți fi activat de ceva ce se întâmplă, pentru că e normal.
Însă lucrând cu corpul, cu sunetul, cu mintea, lucrând cu mișcarea fizică, lucrând cu respirația, cu pranayam, Kundalini Yoga oferă posibilitatea de a integra toate aspectele care ne susțin o stare de bine. Nu în ideea că starea de bine înseamnă că sunt fericit tot timpul – orice om lucid știe că e ceva nenatural în dorința de a fi fericit tot timpul și încă și mai nenatural în senzația că am și reușit acest lucru.
De fapt o stare de bine înseamnă că eu sunt bine cu mine. Sunt bine cu mine și atunci când sunt trist, sunt bine cu mine și atunci când sunt furios, sunt bine cu mine și atunci când sunt în durere, când am o suferință, când mă doare că m-am despărțit de prietenul meu, de exemplu. Normal că mă doare. Dar eu sunt bine cu mine și cu durerea mea. Despre asta este vorba. Nu fug în comportamente automate – de exemplu nu mănânc compulsiv numai pentru că sufăr. De fapt, prin trezirea conștiinței vorbim de așezarea în noi înșine.
Și dacă cineva dorește să meargă și mai departe de atât, există resurse disponibile, începând cu sutrele lui Patanjali.
Chiar de acolo este menționat că yoga nu a fost niciodată o practică fizică. Yoga este o filozofie de viață. Ca practică a trezirii conștiinței, Kundalini este o yoga pentru tine în viața de zi cu zi. Poți să fii conștient când speli vasele, când te duci la serviciu, când pășești pe drum, când vorbești cu șeful, la fel ca atunci când vorbești cu profesorul tău de yoga. Nu trebuie să renunți la viață ca să practici yoga. Pentru că orice implică renunțare, implică și o tensiune.
Există Yamas și Nyamas, ce să faci și ce să nu faci – un fel de cod de conduită. Există principii generale cum este principiul non-violenței, ahimsa, dar nu ar trebui să fie necesar să încep să practic partea de asane din yoga ca să realizez că nu trebuie să fac rău ființelor din jurul meu, nici prin cuvintele mele, nici prin faptă. Este o întreagă complexitate ideatică aici, dar este important că e ceva care se așază în corp și cu participarea corpului și a energiei sale fizice. Ceea ce o distinge este acest mariaj perfect între claritatea conștiinței și energia vitală pe care o simți.
La Kundalini Yoga nu facem curs un curs de filozofie yoga sau budistă, dar există explicații și referiri pe care le poți aprofunda. Unii oameni au nevoie mai mare de explicații științifice pe tipicul modelului occidental, alți oameni au nevoie de simbol, se regăsesc cu ajutorul unui simbol.
Calea e poate mai puțin importantă, important este ceea ce stă la baza ei, anume dorința de a te întoarce la tine. E o dorință pe care poate o proiectezi spunând că ai nevoie de o practică, un profesor sau o carte. De fapt este dorința de a-ți liniști mintea. Unii spun: renunță la ego, renunță la gânduri. Dar nu ai cum să renunți la ele pentru că au rolul lor.
Ego-ul este parte din noi, mintea este parte din noi și practica Yoga în general, Kundalini Yoga, pe care am aprofundat-o nu sunt despre a renunța la minte sau la ego. Sunt tocmai pentru a liniști mintea, ca să poți să-ți accesezi esența.
Practica este o cale de acces la identitatea ta. De fapt sunt mai multe straturi ale identității – dar identitate nu înseamnă că nu suntem interconectați.
Este fascinant să îmbini practica și terapia- practic să folosești practica foarte bine ca un vehicul terapeutic. E metoda ta de a preda?
Nu știu dacă este metodă, dar est modul în care predau eu, care până la urmă e trecut prin filtru a ceea ce sunt eu ca urmare a experiențelor mele.
Când ești obișnuit în cadrul practicilor mind-body cu respirația profundă, respirația sacadată de foc te surprinde. Posibil să ți se pară foarte nenatural și dificil.
În primul rând, nimeni nu ar trebui să practice respirația de foc numai pe baza unor tutoriale de pe internet, de pe YouTube, etc. Este nevoie măcar de o clasă la care un profesor certificat de Kundalini Yoga să explice cum se face această respirație.
Nu e ceva mistic sau ezoteric, nu este singura respirație sau pranayam. Sunt peste 60-70 de tipuri de pranayam, nu doar în kundalini, ci în Yoga în general există mai multe respirații.
Respirația de foc este o respirație care activează sistemul nostru nervos simpatic, adică acea ramură a sistemului nostru nervos care este responsabilă de ceea ce se numește în limbajul comun fight or flight. Se poate spune că este responsabilă de felul în care ne raportăm la stres, dar este responsabilă și cu forța noastră de viață și energia. Este ramura sistemului nostru nervos de care avem nevoie pentru acțiune.
Ceea ce urmărim este de fapt un echilibru între starea simpatică și cea parasimpatică. În momentul acela se oxigenează sângele mai repede, inima bate mai repede, sângele este pompat prin artere la creier. Rezultă o stare de bine în acțiune. Acesta este primul motiv pentru care facem respirația de foc.
De sine stătător, ca secvență de pranayama, respirația de foc nu se practică mai mult de 5 minute continuu (la avansați). Tocmai pentru că trebuie să înțelegem foarte bine tehnica și trebuie să ne dăm pauze. Eu când am început, respiram numai 30 de secunde, apoi făceam pauză. Există o mișcare a abdomenului care este solicitantă în sine.
Respirația de foc nu este specifică kundalini, o întâlnim și în alte practici, poate nu atât de popularizate.
În esență, practicăm respirația de foc pentru a face un fel de curățare – mobilizează un flux intens de energie care curăță organismul de toxine. Ca urmare sângele circulă liber, se oxigenează, ajunge rapid la creier, iar când creierul este oxigenat am mai multă claritate, sunt mai ușor transpus în starea de acțiune, care se poate transforma ușor în fugă. De aceea respirația de foc ar trebui bine dozată.
Are contraindicații pentru persoane care au afecțiuni cronice sau anumite predispoziții: afecțiuni cardiovasculare, hipertensiune, persoane care au avut recent accidente cerebrale, sarcină oricât de incipientă, chiar și de două săptămâni.
Riscurile sunt cu atât mai mari cu cât practicăm fără ghidaj. Problema mare este că începătorii nu respiră abdominal sau diafragmatic, ci respiră din torace, iar dacă repiră din torace și sacadat apare rapid hiperventilația. Ideal este să învățăm mai întâi să respirăm abdominal și apoi să practicăm respirația de foc.
Este bine de știut că respirația de foc are rezultate foarte bune în oprirea adicțiilor de orice fel: mâncat, tutun, alcool. Aceasta tocmai pentru că este atât de purificatoare: în momentul în care se curăță canalele, îmi dau seama că am deja tot ce am nevoie. Nu mai trebuie să fumez sau să mănânc 5 înghețate. Pot să mănânc o înghețată sau fumez o singură țigară. Este o respirație extraordinar de benefică pentru organism. Curățându-se sângele, evident scade și riscul să faci varice,
De ce intonăm o mantra în Kundalini Yoga?
Pentru că sunetul schimbă starea interioară. În Kundalini Yoga, mantra nu este doar un cuvânt sau o idee. Este o vibrație care influențează direct mintea, corpul și sistemul nervos.
Când repetăm o mantră, limba atinge puncte reflexe de pe cerul gurii conectate cu zone din creier care reglează hormonii și echilibrul sistemului nervos.
Prin ritm, respirație și vibrație, mintea începe să se liniștească, iar corpul intră într-o stare mai profundă de prezență.
De aceea, practica mantrei poate aduce: mai mult calm și echilibru interior, claritate mentală, eliberarea tensiunilor emoționale, mai multă energie și vitalitate
În Kundalini Yoga se spune că universul este vibrație, iar mantra este o modalitate prin care ne putem acorda la această frecvență. Nu este despre a crede ceva. Este despre a experimenta direct efectul sunetului asupra stării tale.
Este mantra parte din ceea ce se numește sound healing?
Există o putere vindecătoare în tot ce faci, inclusiv în sunet. Ideea e că ele sunt combinate, pentru că, prin toate lucrurile ce faci, îți liniștești mintea și când mintea s-a liniștit, ai timp să te vindeci.
Dar minții îi place să facă lucruri. Și atunci, pe scurt, nivelul 1: îi dai ceva de făcut. O pui să spună versuri. O pui să-și pună atenția între sprâncene. O pui să țină abdomenul ușor încordat. O pui să miște degetul mare, să atingă buricele degetului. Are multe lucruri de făcut. Acesta e un prim nivel, pentru că e totul integrat.
Al doilea nivel este sunetul în sine. Sunetul rostit de tine. Pentru că nu te poate vindeca nimeni. Poate să-ți dea un medicament care ți ameliorează cauzele sau diagnosticul,
poate chiar rezolvă cauza sau diagnosticul. Dar noi când vorbim de vindecare, vorbim de acea conectare, conexiune cu esența ta, cu sinele tău.
Atunci când ești conectat, poți să discerni dacă ai nevoie de doctor sau nu. Tu faci acțiunea de a contacta doctorul. Doctorul îți răspunde. Aceasta este capacitatea ta proprie de vindecare. Nu înseamnă că te vindeci singur și ești medic, ci înseamnă că-ți dezvolți capacitatea de a vedea ceea ce are nevoie corpul tău, mintea ta, starea ta emoțională.
Însă în general accepțiunea noastră de vindecare este: aștept pe cineva să vină din exterior să mă vindece cu medicina, cu bagheta magică, cu atingerea, cu sunetul, cu orice, numai să vină să mă vindece.
Dar în momentul în care ai schimbat paradigma și ai spus eu îi cer, eu îi permit, atunci te reconectezi la putere. Până atunci dăduseși puterea ta interioară cuiva despre care credeai că va veni să te repare.
Unele meditații sunt mentale (reciți mental), altele sunt cu sunet, cu versuri, altele sunt pe respirație. Sunetul în sine are o vibrație, dincolo de cuvânt.
Este o vibrație. Dacă rămâi cu atenția pe punctele sugerate și ghidate, dacă respecți mudrele, posturile mâinilor, există posibilitatea să observi cum vibrează acel sunet în tine.
În sine, vindecătoare este vibrația. Pentru că este vibrația ta pentru tine. Despre asta e vorba.
Mie totul îmi dă un sentiment foarte estetic. În primul rând, în momentul în care vezi acea armonie, ai o bucurie extraordinară. Și cred că cam toată lumea simte asta.
Cum interferează felul în care ne alimentăm și dormim, cu practica?
Nimeni nu impune nimic în clasă, dar practica ta începe atunci când ieși din clasă și te duci la viața ta de zi cu zi. Nu ți se dă o dietă, dar, da, există recomandarea de a nu face excese, de a evita lăcomia. Ceea ce practic ne atrage atenția asupra atașamentului. Nu există recomandări cantitative, doar preceptul de a nu acumula mâncare în pântece numai din dorința de a acumula, practic identificându-te cu această acumulare. Pentru că sinele tău nu este acumulare.
Același lucru se aplică și pentru sexualitate. S-a vorbit mult despre yoga și brahmacharya considerată abstinență sexuală – în esență nu spune nimeni: dacă vrei să practici yoga, trebuie să renunți la viața sexuală. Însă insistența se referă la evitarea economiei excesului – iar excesul nu înseamnă a depăși o anume cantitate, dată, ci se referă la calitate, în ceea ce investești în relația ta cu mâncarea sau sexualitatea. Investind excesiv, atașându-te, te depărtezi de natura ta.
În principiu există o dietă yogină pentru cei care practică la templu, dar pentru practicanții obișnuiți din din București sau de oriunde în lume dieta este adaptabilă. Din experiența mea, este important să binecuvântezi ceea ce mănânci, așa cum se făcea în mod tradițional și la noi. Și să mulțumești atunci când te-ai săturat. Este un mod de a mânca conștient. Dacă te raportezi la mâncare drept ceea ce te hrănește, ceva bun din start pentru că l-ai ales să fie bun și să te satisfacă, acel lucru îți va fi prielnic și nu va fi excesiv investit.
Așa cum mâncăm conștient, tot la fel ar trebui să procedăm și cu ceea ce suntem tentați să ingerăm pe pilot automat fără să ne dăm seama. Ingerăm o furie care nu e a noastră, ingerăm furia, supărările tuturor care vin și se așează acolo și ne balonăm. Ingerăm tensiunile, ingerăm nevoile altora, ingerăm toxinele din aer.
Dar dacă noi incepem sa fim constienti de ce ingeram, urmând modelul mâncării, dacă ne permitem să respirăm conștient, să (ne) purificăm, atunci toate lucrurile rămân la stadiul de lucruri și nu mai acționează ca toxine. Ideea este să evităm lăcomia de atașamente.
Despre puterea unei practici și ce poate însemna ea am mai scris aici: https://palindrom.eu/the-sound-of-one-hand-clapping/
