Mocănița circulă acum între Sovata și Câmpul Cetății: pornește din strada Gara Mică zilnic de la orele 10, 13:30 respectiv 17. Cu o vechime de aproape 100 de ani, Mocănița funcționează cu lemn, respectiv cărbune, și ajunge în Câmpul Cetății (respectiv 14 km) într-o oră.
Mocănița Sovata este o locomotivă cu aburi construită în 1949 la Chrzanov, Polonia, care funcţionează cu cărbune și lemn de esență tare. Aceasta trage o garnitură compusă din 5 vagoane de tip gondolă şi circulă pe fosta cale ferată îngustă care în trecut făcea legătura între Târgu Mureș și Praid şi care a fost dată în funcțiune în anul 1915, ca apoi să fie închisă circulaţiei în 1997.
În 2011 porţiunea dintre Sovata şi Câmpu Cetății a fost refăcută şi este folosită azi în scopuri turistice. Turiştii pot face astfel, în sezonul estival, o plimbare cu mocănița până la Câmpu Cetății. Aceasta este celebru pentru numeroasele păstrăvării – ca atare se poate mânca aici cel mai bun pește proaspăt.
Se pot face desigur și drumeții în natură sau putem avea o viziune de ansamblu asupra zonei la centrul de vizitare Mini-Niraj, unde se află o machetă ce reprezintă întreaga Vale a Nirajului, dar și produse de vânzare ale producătorilor locali.
Acum despre mine: sincer, nu credeam să-mi placă vreodată atât de mult să merg cu mocănița. Nici în copilărie nu am avut fascinația trenurilor, destul de răspândită printre cei mici.
Ei bine, a fost suficient să ajungem în gara mocăniței din Sovata, unde trenulețul ne aștepta, ca ambele colțuri ale gurii să mi se ridice într-un zâmbet de încântare, care practic nu m-a părăsit vreo două ore, cât a durat drumul nostru.
De ce? Pentru că mocănița te face să redevii copil – este o experiență de o prospețime incredibilă.
Am ajuns aici cu un grup de colegi jurnaliști, într-un infotrip organizat de Travel Communications (https://travelcommunication.ro/), Visit Sovata și Visit Mureș (https://visitmures.com/sovata).
Călătoria noastră a început cu un cântec vesel, cântat de o fetiță la microfon. Și zău dacă nu mi s-a părut cel mai nimerit acompaniament posibil, o descriere exactă a senzației aduse de această călătorie care este de fapt o călătorie în timp. Mai mult, în timpul trecut ideal al copilăriei noastre și al înrădăcinării noastre în natură, de unde incursiunile în civilizație aveau ceva tonic și luminos, cam ca sarea în bucate.
Am redevenit deci rapid copil așa am devorat pur și simplu un mini kurtos kalacz cu vanilie irezistibilă – parol, cel mai bun Kurtos este acum în Sovata, la Bello Kurtos House.
Nimeni nu rezista la asta – așa că brusc grupul nostru s-a transformat într-un fel de tabără școlară spontană.
Pe măsură ce trenul înaintează descoperi bucuria genuină a oamenilor mocăniței, care se bucură sincer la vederea trenulețului cu spontaneitatea care au un contact cu natura suficient de profund încât să aprecieze cu adevărat autenticul prezenței umane.
Călătorule, am pentru tine un tip for the trip cum nu ai mai întâlnit: după ce-ți vei fi potolit datoria de a posta pe diferite rețele de socializare în masă și îți vei fi ostoit pasiunea pentru fotografie, așază-te, stai puțin și respiră.
Dă-ți voie să simți mirosurile care te încojoară – mai ales pe cele vegetale, deoarece trenul trece atât de aproape de copaci, de ierburi, de tufe încât le atinge și toate parfurmurile se ridică pe rând și vin direct spre tine, neoprite de uși, geamuri și alte excesive amenajări umane.
În drumul nostru am ajuns să adulmec aidoma unui animal de preerie, îmbătându-mă de efluviile parfumate care m-au vizitat pe rând: lemn, abur, unsoarea locomotivei, parfum de flori de pajiște, rășină, pământ, flori, urzici, din nou pajiște.
Călătoria cu mocănița devine un soi de călătorie în timp, în timpul unde oamenii și natura erau împreună în armonie.
Ajunși în Câmpu Cetății, mocănița a oprit într-un soi de gară unde așteptau diferiți comercianți. Am observat un interes autentic pentru piața de fructe, de parcă oamenii veniseră acolo tocmai ca să cumpere fructe și legume proaspete. M-a entuziasmat acest simplu gest la fel de mult ca și entuziasmul pentru produsele locale: colegii care au gustat nucata locală (adică rachiul de nucă verde) mi-au povestit că era mai ceva ca orice bitter din lume.
Satul Câmpu Cetății se ascunde în valea îngustă a nirajului, intr-un cadru natural mirific și, am aflat, constituie una dintre cele mai populare destinații turistice ale judeţului Mureş. Câmpu Cetăţii nu înseamnă numai un festin al papilelor gustative oferit de tradiționalul păstrăv prăjit în mălai și servit cu mujdei, ci și traseele de drumeții sau de bicicletă din pădurile învecinate sau centrul de vizitare Mini-niraj oferă numeroase amintiri fiecărui membru al familiei.
La doi pași de gara mocăniței, Centrul de vizitare Mini-Niraj găzduieşte o dioramă minuţios realizată, ce prezintă întreaga vale a Nirajului, de la izvor şi până la vărsarea în râul Mureș. Pe lângă faptul că ai șansa unei viziuni de ansamblu asupra împrejurimilor, diorama trece de interesul documentar.
Este practic o întoarcere la jocurile cu trenulețul ale copilăriei. Trenulețe și mașinuțe care pot fi acționate de butoane, personaje umane și animale, scene adesea amuzante în care poți interveni cu o apăsare de buton – toate acestea fac deliciul copiilor mici și mari, care rămân fascinați în cămăruța Marelui Joc.
Diorama măsoară nu mai puțin de 10 metri pătrați și este unicat în țară.
Redă realist peisajele, monumentele și evenimentele existente a unei regiuni geografice, Valea Nirajului, și împrejurimile acesteia:
- Târgu-Mureș cu gara căii ferate cu ecartament îngust și fabrica de zahăr, autostrada Transilvania în constructie, Țara Morcovului,
- centrul orașului Miercurea Nirajului, biserici monument medievale, gospodări țărănești tradiţionale, Muntele Becheci,
- Salina Praid, canionul sării, Sovata, cu complexele hoteliere, Lacul Ursu și turnul panoramic,
- Câmpu Cetăţii, cu păstrăvăria, uzina forestieră și Spațiul Expozițional Mini Niraj (în care se află ceea mai mică dioramă din lume), bâlciul tradiţional din Hodoşa, evenimente şi scene locale.Mi-a plăcut să revăd și să refac la scară geografică mare toate locurile în care fusesem și a căror interdependență mi-a devenit acum mai clară.
Am scris despre aceste locuri aici: https://palindrom.eu/ensana-vacanta-alba-ca-zapada-pretioasa-ca-area/ dar și aici: https://palindrom.eu/praid-si-marea/ și desigur aici: https://palindrom.eu/solidaritate-cu-praid/
Efectul acesta de ansablul apare exact datorită privirii de sus pe care ți-o oferă diorama și probabil explică într-o măsuyră destul de mare fascinația pe care o au copiii în raport cu acest peisaj, care le revlează dintr-o dată puncte de vedere și legături nebănuite.
Am descoperit în aceasta pitorească Vale a Nirajului un spirit viu al comunității, încarnat de ethosul trenului local – din păcate acum dispărut – de pe aici trenul local regulat a fost retras din circulație în 1997.
Mocănița actuală are scop de agrement și nu ține de CFR – este o întreprindere locală care folosește și întreține șinele CFR existente, iar trenul a fost special asamblat, dintr-o locomotivă cu abur și mai multe vagoane, în scop turistic.
În drumul nostru printre dealuri și văi am întâlnit relativ puține automobile pe șoselele alăturate – dar toți cei pe care i-am întâlnit, fără excepție, ne-au făcut cu mâna!
În seria bine-cunoscută numită ˝cele mai frumoase fotografii sunt cele pe care nu le-ai făcut˝ o să țin minte mereu curtea casei din care ne-au strigat și ne-au făcut cu mâna vreo 20 de copii mici – probabil era o grădiniță, copiii și educatorii știau la ce oră trece mocănița și au ieșit să ne întâmpine!
