În ultima seară oficială de vară, 31 august, am mers la Conservator să urmăresc prezentarea Mindful on stage pregătită de dr Angelica Postu pentru concurenții probei de violoncel din cadrul Concursului International George Enescu.
În primul rând pentru că admir extraordinar ceea ce face ea la intersecția între muzică și psihologie, adică acolo unde văd viitorul nu numai al terapiei dar și al psihologiei în general (aici e o poveste mai lungă și o schimbare de paradigmă, voi reveni la momentul potrivit).
În al doilea rând pentru că se anunță o discuție despre emoții și mi-am amintit cum m-am vindecat abia la facultate de efectul de examen care mă urmărise toată viața până atunci. Îmi transpirau palmele atât de tare încât foile de examen literalmente se udau, se creponau și nu mai puteam scrie pe ele sau – mai grav – ceea ce deja scrisesem se păta iremediabil.
Și atunci m-am gândit cum ar fi să fi dat examenul la violoncel în loc de examenele mele cu foi și cerneală și palmele să-mi fi transpirat. Atunci transpirația ar fi curs pe arcuș și ar fi schimbat cu totul muzica. Mi-aș fi auzit emoția… și imaginându-mi sunetul am zâmbit. Nu m-am mai gândit la asta, dar m-am pomenit că treceam examene după examene și efectul de transpirație dispăruse.
Și totuși, cum o fi la violoncel, m-am întrebat și curiozitatea asta m-a mânat ieri la workshop.
Ceea ce nu știam când am intrat era că o să pic direct în mijlocul emoțiilor, deoarece workshopul se desfășura pe scenă exact în timp ce juriul delibera într-o cameră alăturată, urmând să anunțe numele tinerilor violonceliști care promovaseră în etapa următoare. Așa încât sala era plină… de tineri, de violoncele și de emoție!
Ca să vedeți cât de multă, vă spun numai că am uitat total de tradiționalul selfie!
Angelica Postu este ea însăși pianistă la origine, a participat la zeci de concursuri, așa încât știa exact ce se petrece cu tinerii din sală. A vorbit în același timp vibrant și la obiect, pornind de la condiția de bază a fiecărui participant, de a se afla exact cum spune tema de anul acesta a Concursului: în căutarea excelenței.
Dacă majoritatea tind să pună accentul pe excelență, ea a atras atenția asupra căutării, a procesului, dintr-un motiv simplu: numai un proces la care participi body, mind and spirit poate duce la excelență. În muzică nu-ți poți permite să neglijezi niciunul dintre aceste aspecte. Privilegiul și dificultatea artei este că ea nu poate fi codificată strict corect/incorect ci se hrănește din ceva ce știm de la început că este imponderabil iar aici emoția – care este modul în care percepem la un moment dat chiasma între body, mind și spirit – nu este un impediment, ci un ghid.
Vedem pe scenă instrumentiștii și suntem conștienți de faptul că fiecare dorește să dea tot ce are mai bun, pentru a interpreta partitura la modul cel mai bun posibil. Ceea ce nu ne este atât de evident – și nici lor întotdeauna – este că prima partitură și primul instrument care are nevoie de acordaj este propria ființă.
Angelica Postu a accentuat un îndemn și mi-aș dori și eu să îl subliniez de zece ori: Treat yourself the way you treat the music score!
Un instrumentist se pregătește în liniște cu sine însuși, pregătirea lui este atât cunoaștere a partiturii cât și cunoaștere de sine. De fapt este în primul rând cunoaștere de sine. Care presupune blândețe și găsirea unui spațiu comun cu instrumentul, în care omul și violoncelul (sau vioara sau pianul) devin una.
Aici este posibil ca violonceliștii să fie realmente avantajați, deoarece violoncelul are forma umană și se pliază mai bine pe corpul omenesc. Este mai ușor să ne reprezentăm un violoncelist cu violoncelul său sub forma unui centaur – mai dificil este însă să facem acest lucru cu pianul sau vioara.
Dar dificultățile vin atunci când instrumentistul nostru știe că de fapt niciodată nu va fi singur ca atunci când exersează, ci mereu va fi sub ochi și urechi care așteaptă de la el… nu se știe exact ce. Ceea ce știe sigur este că așteaptă și cel mai la îndemână e să spunem că așteaptă excelența. Ne putem imagina ce presiune pune acest lucru pe un tânăr.
De cele mai multe ori ni se imprimă în minte ideea ororii de a greși. Nu numai tehnic, ci și în raportul cu tine însuți. Inclusiv psihoterapia (mai ales cognitivă) tinde să vâneze modurile defectuoase, disfuncționale de a te gestiona pe tine însuți – desigur în vederea optimizării.
Numai că în muzică lucrurile sunt rareori atât de simple. În muzică nu putem fi relevanți dacă vorbim strict limba conștiinței. Nu putem fi relevanți dacă nu ținem seama de ceea ce se petrece la nivel infraconștient – practic, în niciun domeniu, dar în muzică poate cel mai puțin.
În muzică oroarea de greșeală nu numai că nu funcționează, dar distorsionează maxim. Avem nevoie de un anumit grad de fluiditate internă – și aici a început prezentarea Angelicăi, anume cu permisiunea de a greși și cu setul că ne aflăm într-un proces, continuu.
Cum am mai spus-o de atâtea ori, muzica e descoperire. Când încetează să fie descoperire, încetează să fie muzică.
În acest proces este mult mai util să ne concentrăm pe punctele noastre forte în loc de greșeli – și sunt sigură că experimentații membri ai juriului le vor evidenția pentru fiecare dintre concurenții care nu vor fi ajuns în semifinale.
Pentru un instrumentist să fie mindful înseamnă să fie prezent în el însuși, să dea atenție corpului, minții, emoției în același timp.
Este ceva care se poate exersa – totul se poate antrena:
- Capacitatea de a găsi locul din corp în care se exprimă emoția – și a o regla
- Capacitatea de a identifica gânduri parazite care nu te lasă să urmărești partitura mentală
- Capacitatea de a te liniști prin respirație
- Capacitatea de a ști când ai nevoie de relaxare și când ai nevoie de concentrare
- Capacitatea de a ști când ai nevoie de ajutor și a cere ajutorul
Sala era ochi și urechi dar și neliniștea creștea. Era peste tot și s-a concentrat când a venit juriul și a anunțat finaliștii. I-am fotografiat când își scuturau emoțiile și apoi când erau gata pentru fotografia oficială. Pentru azi mulți din cei care erau ieri în sală deja și-au rezervat consultații de wellbeing one-on-one cu Angelica. Un insight, o tehnică, o senzație îți pot schimba felul de a vedea – pot fi cheia spre un nou nivel al excelenței!
Despre activitatea Angelicăi Postu aflați mai multe aici: https://muzicoterapie.com/
Urmăriți aici următoarele evenimente din Concursul Internațional George Enescu: https://festivalenescu.ro/ro/concursul-international-george-enescu
Am mai scris despre un eveniment excepțional în cadrul Concursului Internațional Enescu 2026: https://palindrom.eu/teoria-ondulatorie-a-memoriei-2026/
