Dincolo de mit și romantism, istoria bijuteriilor Reginei Maria evidențiază modul în care construcția simbolică eliberează sinele de balast și creează o istorie solidă, înrădăcinată acolo unde îi este locul,adică în transcendență.
Joi, 7 noiembrie 2024, la ora 16:00. Dr. Ștefania Dinu, istoric și expert în științe istorice, director general adjunct (științific) al Muzeului Național Cotroceni, a susținut prezentarea „Bijuteriile Reginei Maria – stil și eleganță regală”, aducând în discuție fascinația Reginei Maria pentru bijuterii și importanța acestora în viața cotidiană a Curții Regale a României.
Dr. Ștefania Dinu este cunoscută pentru vasta sa activitate muzeografică și editorială, organizând numeroase expoziții pe teme de istorie și publicând lucrări de referință despre viața la Curtea Regală a României, printre care „Viața cotidiană la Curtea Regală a României (1914-1947)” și „Mese și meniuri regale. Eleganță, fast și bun-gust”.
Când Art Safari a anunțat tema ultimei conferințe din acest an, Bijuteriile Reginei Maria, am fost sigură că se va bucura de un mare interes iar eu însămi am tresărit, chemată de un mister care, cu toată sinceritatea, mi s-a părut irezistibil.
Iată pe scurt ceea ce am aflat din captivanta prezentare a doamnei dr Ștefania Dinu:
Prințesa Maria a primit primele bijuterii de la bunica sa, Regina Victoria, și de la părinții săi, Maria Alexandrovna și Alfred, Duce de Edinburgh. La căsătoria cu Principele Ferdinand, tânăra principesă a fost răsfățată cu daruri strălucitoare din partea rudelor din Marea Britanie, Rusia și Casa Regală a României. Astfel, în doar câțiva ani, colecția sa impresionantă număra peste 400 de piese.
Fiecare moment important din viața Reginei Maria – inclusiv nașterea celor șase copii – a fost celebrat cu noi bijuterii fabuloase, menționate de regină adesea în testamentele sale.
În timpul Primului Război Mondial, odată cu evacuarea tezaurului Băncii Naționale a României, bijuteriile Reginei Maria au fost trimise în Rusia. În primul transport, din decembrie 1916, au fost incluse două casete cu bijuterii, cu o valoare declarată de 7 milioane de lei, însă acestea nu au fost niciodată recuperate. În anii ’20, Regina Maria a reînnoit colecția, achiziționând noi piese rafinate, printre care și faimosul colier Cartier, cu safir și diamante.
Stilul inconfundabil, definit de eleganță și bijuterii somptuoase – perle, rubine, safire, smaralde și diamante – sublinia statutul său regal și îi conferea un rafinament aparte.
Pentru mine, ceea ce promitea incursiunea istorică de la Art Safari a fost chiar o chemare care mergea dincolo de farmecul și atracția inevitabile pe care le poartă cu ea expresia ¨bijuteriile Reginei˝ (făcând aluzie la eghileții reginei care ne fascinaseră ˝pe noi, cei din generația mea, pe când Cei trei Muschetari era încă romanul adolescenței – cine oare știa acolo pe lângă blocul optzecist unde ne jucam de-a muschetarii oare cum arătau și ne însemnau cu adevărat eghileții reginei???)
Ceea ce mă atrăgea la acest subiect trecea chiar dincolo de acea atracție firească pentru acea lume a bijuteriilor intangibile care este una dintre transpunerile valabile a lumii ideilor pure – vedem această atracție la lucru în genialul Breakfast at Tiffany.s. Cunosc bine acea atracție și am practicat-o într-un mod foarte Holligoligthtly – am și scris despre asta aici: https://palindrom.eu/go-stylish-go-lightly-go-cafe-athenee/
Regina Maria a fost prima regină care a apărut vreodată pe coperta unei reviste – Time Magazine – în august 1924. De-a lungul epocii ei, Regina Maria a trecut drept un fashion icon, și realmente toate femeile epocii, și nu numai din România, au privit-o ca model desăvârșit – model cu care am crescut, de altfel. Model desăvârșit de stil, de artisticitate, de demnitate istorică. Papesa și Împărăteasa, am spune în Tarot. Arcanele Majore II și III Și, mai adânc, Lumea, Arcana Majoră XXI.
De data asta însă, fiind vorba despre bijuteriile Reginei Maria, m-am simțit chemată de această conferință mai ales ca să-mi aprofundez cercetarea pe care o începusem când am vizitat expoziția Maria a României, regină și artistă, alături de lucrările din expoziția Femeile Pictore și Sculptore. din această ediție Art Safari, care, aviz amatorilor, se închide pe 15 decembrie – deci nu mai aveți atât de mult timp! – detalii aici: https://www.artsafari.ro/project/maria-a-romaniei/
Am scris despre ceea ce am reținut atunci după ce am vizitat expoziția aici: https://palindrom.eu/regina-maria-la-art-safari-femei-artista-simbol/
Dincolo de documentar, de artistic, de estetic, de istoric, ceea ce vizează – și reușește – expoziția de la Art Safari – este o investigație sensibilă și o demonstrație a unei întrebări care se pune foarte rar: Cum devine o femeie, o tânără, fie ea și prințesă, un simbol?
Că reginele nu sunt numai femei s-a mai spus și s-a mai scris, fie și numai de la Elisabeta, din întâmplare o femeie, și până în contemporaneitate. În zilele noastre chiar e destul de frecvent să auzim fetițele alintându-se și spunând că vor să fie prințese. Prima accepțiune este cea în care ne gândim la o femeie care prin imaginea sa trebuie să încarneze imaginea unui stat/imperiu/regat, a doua accepțiune este cea în care ea este onorată ca atare.
Însă devenirea reginei Maria trece dincolo de acest destin care este mai mult sau mai puțin mimetic: Maria prințesa s-a cultivat pe sine în calitate de simbol a ceva ce nici nu exista încă, cu mult înainte de a fi o imagine.
Este diferența între ceea ce unii istorici numesc deja ¨și-a luat rolul în serios˝ și realitatea care o arată pe Maria implicându-se activ, militar și politic, angajându-se fizic în întreprinderea de a crea o Românie mare, exact în același timp și în aceeași măsură în care sinele ei se afla în calea spirituală către totalitate.
Maria nu a reprezentat o imagine, ci s-a creat pe sine în calitate de simbol al României Mari.
Prin ceea ce am aflat din prezentarea doamnei Ștefania Dinu, cercetarea aceasta a mea in nuce s-a dezvoltat și am pătruns mai adânc în laboratorul creației unui sine și simbol național.
Totul a început cu o tânără prințesă puțin sălbatică, puțin suprasolicitată de ritualul și formalismul curții, refugiindu-se în natură și în arta de a zugrăvi natura, ca și în arta teatrală de a alcătui și a purta costume. Este o artă rară și imens subestimată cam de toată lumea (inclusiv azi). Cel mai delicat spus, este minimalizată.
Dar prințesa Maria i-a acordat atenția cuvenită, parcurgând cu grație cei câțiva pași care despart un costum care este pur și simplu frumos și expresiv de un costum-simbol pentru o apariție simbol.
Dincolo de descrierea și admirația nestematelor, aurului și minunatei arte a orfevrilor din toate timpurile care au lucrat la strălucirea bijuteriilor regale, mărturisesc că m-au interesat istoriile intricate ale bijuteriilor, dramele și traseele lor.
După ce le auzi istoriile, după ce afli cât sunt de intersectate, după ce găsești regularități și deja poți desena trasee, devine limpede că pentru o purtătoare regală cum era Regina Maria aceste bijuterii înseamnă chiar mai mult decât numim în modernitatea noastră ˝povești˝- sunt drame, sunt întrupări ale unor felii de istorie care încorporează legături de sânge, legături divine, legături afective de familie și frumusețe nesfârșită, nepământeană, așa cum este frumusețea pietrelor.
În istoria bijuteriilor reginei sunt două etape mari: în prima etapă avem bijuteriile moștenite și dăruite tinerei prințese înainte de primul război mondial, înainte a le expedia la Moscova (cu toată încrederea deoarece atunci pe tron se afla familia ei).
În a doua etapă, după ce prima serie de bijuterii au rămas arestată la Moscova, Regina Maria a refăcut zestrea de bijuterii, achiziționând piese remarcabile create de orfevrii epocii sau răscumpărând bijuterii ale rudelor sale regale și transformându-le, câteodată radical (am avut o demonstrație cât se poate de grăitoare văzând cum a întors pe dos modelul de diademă țaristă în kokoșnik – simbol destul de transparent al unei dominanțe masculine).
Paralel cu traseul și destinul bijuteriilor se desfășoară procesul spiritual prin care Regina Maria crează și concretizează (în artă, desen, orfevrerie, design și mobilă) simbolistica proprie, în centrul căreia se află crucea gamată, o intersecție între crucea simplă creștină și crucea celtică.
Traficanții de bijuterii și șamanii deopotrivă spun că pietrele absorb sentimente și duc mai departe destine. Toți anticarii cunosc acele persoane care se interesează îndeaproape de istoriile bijuteriilor care le plac și pe care ar vrea să le cumpere, dar nu vor să aibă în spate istorii grele (sau istorii care să se intersecteze într-un mod nefast cu propria istorie).
Ei bine, ascultând cele povestite de doamna Ștefania Dinu am avut revelația faptului că felul în care Regina Maria s-a raportat la bijuterii ar putea fi mai degrabă numit alchimic: transformând bijuteriile, ea nu vizează numai setarea unor noi trenduri de fashion, ci urmărește schimbarea destinului lor.
Nu știu dacă a reușit în materie de alchimie a destinului în aceeași măsură strălucită în care a reușit în artă și design – aceasta ar fi tema următoarei cercetări.
Însă ceea ce a reușit cu prisosință Regina Maria este să poarte aceste bijuterii într-un mod în care le-a onorat și pe ele și destinul lor – și acesta este un gest care are putere alchimică în sine.
Carte poştală, Regina Maria în veşminte de curte la Palatul Cotroceni. Regina Maria poartă fastuoase şiraguri de perle, 1935, atelier fotografic: Julietta, Fotograf al Curţii Regale, București
Pe măsură ce expunerea doamnei Ștefania Dinu se derula și înainta spre bijuteriile care au fost vândute de casele regale confruntate cu pieirea, spre imperiile, statele și simbolurile care se prăbușeau și pe care Regina Maria le-a preluat cumpărând aceste bijuterii, transformându-le și purtându-le practic pentru a asigura supraviețuirea alor ei, pe măsură ce priveam portretele Reginei proiectate în sală pe ecran, am avut revelația unui mod tipic regal de a face față vicisitudinilor.
Un mod pe cât de arhaic și nobil, pe atât de inspirator pentru viitor – este chiar inversul traumei. Dacă în zilele noastre discursul traumei este înscris și prescris peste tot, trauma fiind definită prin amenințarea cu repetarea, efortul Reginei Maria de a construi din temelii un univers simbolic (cu totul nou, dar inevitabil arhaic) mi-a revelat modul regal de a supraviețui moral, care este chiar inversul discursului traumatic.
Nu ascundem ceea ce ne doare, nu trăim cu amenințarea repetării durerii, nu trăim în imperiul durerii, ci chiar învățăm să îl stăpânim. Să îți trăiești destinul ca pe o coroană. Stăpânește-te.
Arhaic, vă spuneam. Poate greu de înțeles în vremurile noastre saturate de ethosul traumei, dar merită încercarea de a fi înțeles. Merită să avem inspirația în altă parte – chiar în Regina noastră creatoare de simbol.
Încă o dată am fost impresionată de bogăția experienței pe care o oferă expozițiile Art Safari, gândite multidimensional. Ceea ce vezi la Art Safari, ceea ce afli din conferințe ca informație devine sursă pentru o înțelegere mai profundă și mai nuanțată a ceea ce mișcă istoria și arta, a fenomenului uman, a avatarurilor și transformările sale. Ca laborator al cunoașterii, înțelegerii și implicit al transformărilor, Art Safari transmite intuiții fertile, care dau naștere unor idei și cercetări noi.
Proiectul „Intersecții culturale: lecturi deschise” a adus împreună comunități esențiale ale mediului cultural românesc, sub forma unei serii de 9 lecturi deschise, în cadrul cărora profesori, cercetători și jurnaliști culturali au prezentat articole originale pe teme precum istoria artei, teoria artei și cercetarea artistică, în perioada septembrie-noiembrie. Sesiunile au avut loc la sediul Art Safari, Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, iar accesul publicului a fost liber.
Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Despre Art Safari:
Organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă din România – ajuns la a 15-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale și colecționarii privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu.
Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean. Art Safari este proiect cultural național strategic și este realizat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. În cele 14 ediții de până acum a înregistrat aprox. 570.000 de vizitatori. Mai multe detalii: artsafari.ro.
