Când am avut șansa să fiu cu adevărat Miss Holiday Golightly, Traveling, am zis DA fără ezitare și m-am bucurat de o situație cu adevărat demnă de Holly Golightly: am pășit într-o cafenea nouă, dar unde m-am simțit ca și cum aș fi revenit acasă.
Este magia lui Cafe Athenee, redeschis după o perioadă de renovare și reîntors cu și mai multă strălucire. Acea strălucire care i se potrivește: mai curând pariziană decât newyorkeză, elegantă pînă la desăvârșire, dar fără să țină să epateze. Briliante nu Swarovsky.
Noua amenajare a noului Cafe Athenee se întâlnește cu spiritul care a consacrat Athenee Palace de peste 100 de ani, cel care a atras călători, jurmaliști, aventurieri, politiciani respectați, oficialități și spioni, boemi și oameni de acțiune. Elegant, fin, luxos și în același timp de o discreție desăvârșită. Te împrietenești cu locul și oamenii și prinzi rădăcini, și totuși ai parte de discreția și deferența unui oaspete care ar putea fi regal, un miliardar excentric, o aventurieră ca Holly sau oricine dorește.
Ardeam de nerăbdare să revăd Athenee Palace și aș fi venit oricum, mai ales că este un loc de care mă leagă amintiri și prietenii frumoase, din vremuri frumoase, când lucram la reviste glossy pentru femei încă luptele se dădeau numai pentru strălucire și eleganță.
În timp ce-mi căutam un outfit pe măsură mi-am amintit cât de mult m-a înrîurit povestea lui Truman Capote. Cred că aveam in jur de 15-16 ani când mama mi-a pus în brața cartea și mi-a zis: Citește Sandvisuri cu diamante, sigur o să-ți placă! Așa fusese tradusă pe atunci, cred că era o traducere de prin anii 1970: Sandvișuri cu diamante, ceea ce aparent nu are nicio noimă și cu povestea are o legătură destul de vagă. Dar mi-a plăcut formularea și m-am surprins amintindu-mi fraze întregi din carte.
Tiffany e locul meu adorat. Nu că mi-ar plăcea bijuteriile. Nici gând. E vulgar să porți briliante până nu ești bătrînă, cu zbârcituri, oase, păr alb și briliante. Eu însă nu pot să aștept. Mie îmi place Tiffany din altă pricină. Sunt zile când ai o dispoziție specială și ai draci și totul în sufletul tău e antipatic și stacojiu.Nu e ca atunci când ai blues. Blues e când îți dai seama că te-ai îngrășat prea tare sau când plouă prea mult. Ești trist și atâta tot. Dar dispoziția asta antipatică, stacojie e groaznică. Ți-e frică și te trec nădușelile și nu știi de ce. Unii numesc asta angoasă.Ceea ce-mi face cu adevărat bine atunci este să mă urc într-un taxi și să mî duc la Tiffany. Asta mă calmează imediat. Liniștea și aspectul elegant somptuos al magazinului,. Cred că nu ți se poate întâmpla nimic rău, nu lângă oamenii aceia amabili cu hainele lor frumoase și mirosul portofelelor de crocodil și argint.
Am admirat designul noii cafenele … timp in care m-am simtit ca pe vremuri la Athenee.
Privind in oglinzile noi am aruncat un gand si-o bezea catre toti boemii, artistii, jurnalistii, calatoarele, aventurierele, baroanele si alte Holly Golightly care in cei peste 100 de ani de istorie ai hotelului din inima Bucureștiului reveneau aici cu obstinatie, printre razboaie si dezastre, ca sa pună o pauză în calea anxietăților obsedante ale secolului (care ne revizitează periodic). Sa bea cea mai buna cafea, sa asculte muzica si sa traiasca prezentul etern, respiratia catifelata ascunsa mereu undeva in asperitatile istoriei.
