Harpa lui Xavier de Maistre: învățături de seninătate pentru o lume tulburată

Alte articole

Harpa lui Xavier de Maistre: învățături de seninătate pentru o lume tulburată

Facebook
Twitter
Pinterest
LinkedIn

Vineri 5 martie, Sala Radio ne-a prilejuit întâlnirea cu unul dintre cei mai mari harpiști contemporani, francezul Xavier de Maistre. Acesta a interpretat, alături de Orchestra de Cameră Radio, Concertul pentru harpă şi orchestră semnat de compozitorul francez François-Adrien Boieldieu. 

Dirijat de prestigiosul Fayçal Karoui, concertul s-a deschis cu Entr’acte nr. 3 de Schubert și s-a încheiat magnific cu Simfonia nr. 40 (versiunea cu clarinet) de Mozart.

Xavier de Maistre este un mare promotor al instrumentului său, a lărgit repertoriul harpei, comandând noi lucrări compozitorilor. De asemenea, a realizat pentru harpă transcripții ale repertoriului instrumental important. 

Xavier de Maistre

A cântat alături de multe orchestre mari ale lumii și, din stagiunea curentă (2024/25) este artist în rezidență al Orchestrei Simfonice din Basel. Alte evenimente importante ale stagiunii includ concerte cu Seattle Symphony Orchestra dirijată de Tan Dun, Orchestre Philharmonique de Monte-Carlo și Nathalie Stutzmann, Korean National Symphony cu David Reiland și China National Symphony Orchestra. 

A studiat la Toulon (orașul natal) și la Paris și a obținut premiul întâi la prestigiosul Concurs internațional de harpă din S.U.A. (Bloomington) și în 1998 a devenit primul muzician francez admis de Filarmonica din Viena. 

Xavier de Maistre este invitat constant de orchestre de primă clasă din întreaga lume: Orchestrele Simfonice Radio din Chicago, Montréal, Suedia și Finlanda; Orchestrele Filarmonice din Los Angeles, Londra, Sankt Petersburg, Oslo etc.; Orchestre de Paris, Tonhalle-Orchester Zürich, Mozarteum Orchester Salzburg.

Privindu-l și ascultându-l cântând, un cuvânt de ordine se impune: impecabil! O stare de grație perfect echilibrată, la fel de autoritară cât poate fi și jucăușă, întruchipând acel echilibru între rațiune și emoție care caracterizează clasicismul în muzică. 

De altfel am avut întreaga seară senzația aceea de seninătate clasică, de grație divină, conștientă de sine, aidoma omului clasic care se știe fiu al lui Dumnezeu, deopotrivă neînsemnat și deopotrivă important. 

Trebuie să mărturisesc că m-a intrigat de la început numele muzicianului, identic unui cunoscut reprezentant al gândirii reacționare, cristalizate după victoria revoluției franceze. Drept să spun, îmi era mai cunoscut fratele acelui Xavier, Joseph de Maistre, căruia Emil Cioran i-a dedicat complexe elogii. 

Așadar, cum mintea tinde să stabilească propriile categorii, Xavier de Maistre deja însemna pentru mine o frumoasă gândire clasicizantă – cum nu se poate mai potrivit paralelismul, deoarece, dacă Joseph a fost gânditorul, Xavier a fost soldatul și artistul. 

Desigur, o coincidență de nume, dar până la urmă un paralelism plin de sens. Întărit și de alegerea compozitorului. 

François-Adrien Boieldieu a fost un enfant terrible al muzicii franceze – iar destinul lui a fost de asemeni marcat de Revoluția Franceză. 

Artist născut sub Ancien Regime, Boieldieu a ucenicit în timpul Terorii, a căpătat faimă în timpul Consulatului și Imperiului, a fost onorat de Bourboni, apoi ruinat de Revoluția din iulie. El rămâne principalul compozitor francez de operă din primul sfert al secolului al XIX-lea. 

François-Adrien Boieldieu a compus acest concert pentru harpă în anul 1800. Un conccert care m-a frapat prin aristocratica seninătate și detașare. 

Și care a fost în mod firesc continuat de Simfonia a 40-a de Mozart, în aceeași notă de echilibru între umanitate și divinitate, aceeași stare de grație bine temperată, care m-a făcut să văd cu alți ochi reverența față de rațiune care li se atribuie clasiciștilor. 

De altfel, dacă ar fi să ne luăm după Nietzsche, cel mai fin muzician dintre filosofi – și criticul meu preferat, că doar nu degeaba îl pomenesc în aproape fiecare cronică – clasicismul nu înseamnă greutatea rațiunii ca sentință ci grația rațiunii ca proces, un dinamism al detașării atunci când știi că te afli într-o lume în care un singur lucru este neîndoielnic: iubirea Tatălui ceresc.

Vă las aici câteva locuri unde l-am pomenit pe aprigul filosof – critic muzical și specialist în sănătate publică – l-am numit pe Nietzsche

Aici despre eterna reîntoarcere: https://palindrom.eu/childe-harold-si-italia-voioasei-reintoarceri/

Aici despre pasul ușor și pasul de dans: https://palindrom.eu/un-vis-intr-un-concert-despre-conditia-umana/

Aici despre destin: https://palindrom.eu/un-vis-intr-un-concert-despre-conditia-umana/

Tulburător de frumoasă viziunea din această lume, mijlocită nouă de-a lungul întregii seri de grația unuia dintre cei mai apreciați dirijori de balet din Franța.

Drijijorul francez dirijor Fayçal Karoui colaborează constant cu mari companii internaționale de dans, precum Baletul Operei din Paris, Baletului Operei de Stat din Viena, Royal Ballet – Londra, Dutch National Ballet – Amsterdam, Baletul din Hong Kong. Din 2006 până în 2012, a fost director muzical al celebrei companii de dans New York City Ballet. 

Din 2002, este dirijorul principal pentru Orchestre de Pau Pays de Béarn (Franța), unde se preocupă cu pasiune de educarea publicului referitor la receptarea muzicii și lucrează în mod regulat cu soliști internaționali de top, precum Alexandre Kantorow, Sir Steven Hough, Alexandre Tharaud, Bertrand Chamayou și Gautier Capuçon. Din 2012 până în 2014, i-a succedat lui Yutaka Sado în funcția de director muzical al legendarei Orchestre Lamoureux.

A dirijat, ca invitat, orchestre simfonice importante precum Orchestre de Paris, Orchestre de l’Opéra National de Paris, Orchestre National de France, Orchestre Philharmonique de Radio-France, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Monte-Carlo Philharmonic, Orchestra Giuseppe Verdi din Milano, Orchestra de Cameră din Lausanne, Orchestre Philharmonique de Liège, Hong-Kong Sinfonietta, New Japan Philharmonic, Brussels Philharmonic.

Născut la Paris în 1971, Fayçal Karoui a obținut primul premiu în dirijat de orchestră la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris. A devenit asistentul lui Michel Plasson la Orchestre National du Capitole de Toulouse, funcție pe care a deținut-o până în 2002. 

Multumim organizatorilor pentru acest concert de zile mari, care oricând ar putea figura în programul celor mai de seamă festivaluri din lume!

Aflați aici ce alte  spectacole de excepție ne mai așteaptă în actuale stagiune deja de excepție a Sălii Radio!  : https://salaradio.ro/