Frecvențele sufletului omenesc măsurate de muzică și expandate de muzică – o idee străveche pe care o vedem prinzând contur în fiecare concert. Și totuși nu încetează să ne uimească!
Celebrul violonist francez 𝐃𝐚𝐯𝐢𝐝 𝐆𝐫𝐢𝐦𝐚𝐥, care începând din această stagiune a răspuns invitației adresate de Radio România de a deveni artist în rezidență al Orchestrei de Cameră Radio, ne-a propus miercuri, 19 martie 2025, la Sala Radio, un superb concert Bach – Mozart – Beethoven.
Am scris cronica de față de Ziua Internațională a Fericirii, pe 20 martie, și zău dacă aveam prea multe argumente de viață de trecut în revistă, ca atare m-am decis să fiu fericită fără motiv. Și când am spus asta, imediat a răsărit un motiv, de fapt mai corect e să spun „a răsunat”: Ce bine că avem muzica!
Mi-am amintit cum mi-am în seara precedentă: fericiți cei care pot cânta!
Muzica este cea mai bună sursă de seninătate în vremuri tulburi. Priveam pe scena Sălii Radio muzicienii acordându-și instrumentele miercuri și apoi cântând. Acorduri, edificii mentale, matematici sensibile. Există oameni care și-au dedicat viața unui proces de învățare și rafinare a unui deja inefabil. Anumite frecvențe ale sunetelor, anumite instrumente.
Frecvențe ale sufletului omenesc – acele frecvențe cartografiate până acum. Desigur vor mai fi multe de cartografiat, cât timp vor mai fi oameni pe pământ sufletele lor vor putea fi traduse și transpuse în sunet.
Mai mult, există oameni care se întâlnesc și se unesc pe aceste frecvențe și acesta este cel mai înalt lucru din viața lor. Și există oameni care se întâlnesc periodic într-un ritual organizat, care nu venerează nimic. De fapt, cel mai corect este să spunem că se lămurește ce venerează acești oameni numai în timp ce venerează. Vin acolo și oameni care nu cântă, care se acordă cu cei care cântă și în cazul cel mai fericit venerează același lucru.
Ce straniu lucru e muzica și totuși e unul dintre puținele lucruri care ne mai aduce acasă în suflet!
Aceste gânduri le gândeam, dedublându-mă, în timp ce pe scenă edificiul sonor creștea.
David Grimal a absolvit Conservatorul din Paris și cariera sa a însemnat în ultimii 20 de ani concerte susținute ca solist alături de cele mai apreciate ansambluri ale lumii. Muzicianul cântă pe o vioară Stradivarius din anul 1710.
Succesiunea serii a cuprins:
J. S. Bach: Concertul în la minor pentru vioară și orchestră
W. A. Mozart: Divertisment în re major pentru orchestră de coarde
L. van Beethoven: Simfonia nr. 1.
După concertul de coarde, David Grimal a luat microfonul și a spus că a cântat pentru lumini, în aceste vremuri tulburi în care tuburile fluorescente în care crezusem atâta încep să se spargă și să emane gaze opace și nelămurit de toxice.
Cu o voiciune care nu de mult m-a făcut să îl compar cu Mozart însuși (aici: https://palindrom.eu/grimal-stradivarius-mozart-intr-o-seara-eveniment-la-sala-radio/), David Grimal a continuat cu un bis inedit, Aurore de Eugene Ysaye. Ceea ce imediat m-a dus cu gândul la Aurora Consurgens, la Europa Iluminata, la procesul alchimic care transformă un nigredo oarecare în aur. Într-adevăr ceea ce frapează în această piesă este dialogul intern al viorii cu ea însăși, ca două voci, ca punctul și contrapunctul născându-se pe aceleași coarde, tratate cu două tehnici diferite.
Partea a doua a aparținut unui Beethoven cu adevărat Sturm und Drang, cântat cu pasiune, într-un suflu comun, de întreaga orchestra. Am admirat încă o data stilul de a conduce orchestra practicat de David Grimal. Care s-a așezat pe locul primei viori și a cântat de acolo, dirijând fără să dea din mâini, ci urmărind o consonanță construită pe căi mai puțin demonstrative.
Compusă între 1795 – 1800, simfonia lui Beethoven este dedicată unuia dintre primii săi protectori: baronul Gottfried van Swieten.
Deși este compusă sub influența clasicismului muzical vienez, în „umbra” lăsată de Mozart (pe care îl admira) și Haydn (care i-a fost profesor), prima simfonie face deja să se distingă „vocea” personală a lui Beethoven, care venea să schimbe, prin următoarele sale lucrări, canoanele stabilite în muzică până atunci. Premiera a avut la loc Burgtheater (teatrul națihttps://palindrom.eu/grimal-stradivarius-mozart-intr-o-seara-eveniment-la-sala-radio/)onal vienez), pe 2 aprilie 1800.
𝐃𝐚𝐯𝐢𝐝 𝐆𝐫𝐢𝐦𝐚𝐥 este primul artist internațional căruia Radio România îi adresează propunerea de rezidență artistică, ce va presupune o perioadă de 3 stagiuni.
A fost invitat să concerteze în importante săli din întreaga lume, precum Suntory Hall – Tokyo, Philharmonie de Paris, Musikverein – Viena, Concertgebouw – Amsterdam, Berlin Konzerthaus, Wigmore Hall – Londra, Lincoln Center – New York, Conservatorul Ceaikovski – Moscova, Théâtre des Champs Élysées – Paris etc.
Mulți compozitori contemporani i-au dedicat creațiile lor. Unul dintre proiectele de suflet ale lui David Grimal l-a constituit ansamblul Les Dissonances – al cărui fondator și director artistic a fost timp de peste 20 de ani. Les Dissonances a fost considerată singura orchestră simfonică din lume care interpreta repertoriul standard fără dirijor.
Ca o prelungire firească a acestei dorințe de a împărtăși cu ceilalți, violonistul francez a creat „L’Autre Saison”, o stagiune de concerte pentru persoanele fără adăpost din Paris.
David Grimal a fost numit Chevalier dans l’Ordre des Arts et Lettres de către Ministerul francez al Culturii (în 2008).
𝐃𝐚𝐯𝐢𝐝 𝐆𝐫𝐢𝐦𝐚𝐥 a înregistrat pentru casele de discuri EMI, Harmonia Mundi, Aeon, Naïve, Transart și Dissonances Records. Înregistrările sale au fost aclamate de presă, cu premii precum BBC Music Magazine Choice, Choc de l’Année în Classica, Arte Sélection în Télérama.
David Grimal este și un apreciat pedagog – predă la Hochschule für Musik – Saarbrücken (Germania) – și este invitat frecvent să facă parte din jurii de concursuri internaționale.
Aflați mai multe despre concertele care vor urma pe scena Sălii Radio aici: https://salaradio.ro/
