Am fost joi 18 iunie pe seară să văd trupurile de ceramică albă ale femeilor din expoziția de la Galateea: EA NU este doar un număr: artist Anca Boeriu. curator Anca Vintilă Dragu.
Expoziția desfășurată in perioada 18 iunie – 16 iulie 2026 la galeria dedicată ceramicii, Galateea, din București este parte din seria artistei Anca Boeriu dedicată luptei împotriva violenței și este curatoriată de Anca Vintilă Dragu.
Create de artista Anca Boeriu, trupurile albe de ceramică sunt aici ca să ne spună că nu sunt numere. „Ea nu este doar un număr” este un manifest pentru a ne cutremura de suferința care se naște acolo unde căutăm pace: în familie, în trup. Acasă. Când casa devine infern, când iubirea devine infern, iar pentru lume femeia devine un număr.
Un nume generic: violența domestică. Relatări jurnalistice, statistici, descrieri, fotografii, videouri, suferință descrisă în cuvinte seci, clinice, jargon sau argou care activează zone de creier unde revenim la controlul care ne place. Categorisim, controlăm. Includem în categorii sociale sau culturale. Controlăm.
Sau, dimpotrivă, violența vine la noi în imagini explicite. Unele prea abstracte, altele prea concrete. Rezultatul este același: ne închidem. Fie nu percepem suferința, fie ne îngrozește așa de tare celulele încât fugim, ne temem de propria reacție. Suntem la distanța nepotrivită. Arta însă are șansa de a ne găsi distanța potrivită.
“În anul 2025 au foat omorâte în România de către parteneri 59 de femei. Crima ajunge prea des, să fie redusă la un număr, la o știre pe care o uităm imediat pentru că ne strică confortul zilnic și nu ne ducem cu gândul mai departe, să căutăm, să punem întrebări, să ne revoltăm. Femicidul nu apare din senin, ci la capătul unui lanț de abuzuri tolerate de noi, de ei, de societate.
Lasă o fisură în viața ta perfectă și nu uita că în spatele fiecărui număr există un corp care a locuit lumea, care a avut o voce, o familie, un cerc de prieteni, un viitor întrerupt. Această expoziție nu caută senzaționalul, dar refuză numărătoarea statistică si spune prin 38 de corpuri, 25 de litere si 10 cifre: EA NU este doar un număr.” , afirmă Anca Boeriu
Cunoșteam lucrările Ancai Boeriu, enorma lor expresivitate, și de când am văzut titlul expoziției am știut că ele pot să ne aducă la distanța potrivită pentru a percepe suferința, pentru a ne mișca.
Ca tot ce e afectiv însă, ele au avut darul de a mă uimi atunci când am ajuns să le văd. Ca o statistică întrupată, corpuri de porțelan în alb și roșu, micuțe, chircite, sfârtecate, la picioarele noastre. Frumoase.
O mărturie de feminitate ocolește sordidul – iată o abordare mai apropiată de „obiectivitate” decât o cameră care se vrea observator. Nici în fizică nu există observator, cu atât mai puțin în artă. Cel mai puțin în arta care privește oamenii.
Când lumea găsește resurse de obiectivitate care te fac să ridici sprâncenele și să cugeți mai mult sau mai puțin forțat despre violențe cultural admisibile, arta Ancai Boeriu nu este discurs, ci o descriere prin apel.
Când cuvântul „traumă” începe să-și dilueze sensul, când frecvența apelurilor la empatie începe să deconstruiască lent empatia, arta își permite să descrie. Nu grafic, ci activând memorii ale privitorului, accesând zone pure ale conștiinței corpului, care nu mint și nu au învățat să se ascundă. S-au spus atâtea despre violență și totuși arta adevărată a Ancăi Boeriu găsește acel loc de chiasmă a corpului cu sufletul în care rar ajungem și din care solidaritatea devine spontană și necondiționată. Atât de firească încât numărul de apel creat și el din porțelan devine parte din dramă.
În larma vernisajului, printre flashuri, corpurile feminine de porțelan alb mă priveau, marcate de tăieturi și dungi roșii. Sânge real și/sau tăieturi simbolice. O subtilă dialectică lacaniană ce stă să înmugurească. Atrăgătoare, la obiect – dar nu și la subiect, ceea ce o face relativ sterilă. La femme est pas toute. Oui, Maître. Dar, Maître, lasă-mă să le privesc.
Lasă-mă să stau de vorbă cu fiecare dintre ele. Vorbesc pe rând. Nu mai strigă – asta e avantajul atunci când ești din porțelan alb.
Statuetele de porțelan culcate ale Ancăi Boeriu sunt reversul balerinelor din porțelan din vitrină, dar și reversul zeițelor antice – cu ele împărtășesc însă frumusețea. Sunt și reversul martirelor din iconologia creștină, ca și al gisantelor de prin catedrale – fiecare dintre ele are transcendentul propriu, soluția individuală, imposibil de subsumat vreunei revelații comune și predicate, dar nici termenilor vulgari de derealizare sau disociere. Volutele corpurilor depliate, însângerate, repliate descriu senzații atât de personale încât ai vrea să le închizi la loc cu tandrețe pentru a le reda integritatea.
Asta pentru că le simți uimitor de fizic și concret – iar aici e momentul să spun că nu înțelegi nimic până ce nu ești acolo ca să simți ceea ce transmit contururile tridimensionale, jocul sclipirii și matului, sugestia mișcării. Arta de a deznoda senzații deopotrivă vii și carnale și antice, prin pământ nou ars în cuptor – cu toată poezia alchimică implicată – iată ceva care nu are cum să fie redat de imagini și cu atât mai puțin de ecran. Trebuie experimentate.
Există forme de artă care cer lucrul în sine, deci veniți pe Calea Victoriei, la Galeria Galateea până pe 16 iulie. Nu vă ascund că atunci când ieșiți veți vedea cu alți ochi lumea mondenă savurând cafea și gelato pe trotuare. Priviți femeile de acolo, de pe stradă, pe cele care cerșesc, pe cele care beau, pe cele care se strecoară pe lângă ziduri, aproape desculțe, pe cele care defilează pe tocuri sau descind din mașini sclipitoare. Fiecare are povestea ei și niciuna nu are de ce să ajungă vreodată un număr. Pentru asta, nu uitați numărul: 0800500333. Violența domestică există și nu ne lasă loc să fim echidistanți!
Citim în textul curatorial:
Există un loc în care durerea nu mai poate fi spusă. Și acolo “durerea fizică nu doar că rezistă limbajului, ci îl distruge în mod activ.”
“Atunci când auzim despre durerea fizică a unei alte persoane, evenimentele care se petrec în interiorul corpului acelei persoane pot părea să aibă caracterul îndepărtat al unui fapt subteran adânc, aparținând unei geografii invizibile. Vagi surse de neliniște, dar ireale; încărcate de consecințe, dar evaporându-se din minte fiindcă nu pot fi confirmate prin simțuri, asemenea categorii de obiecte nevăzute — precum plăcile tectonice subterane sau galaxiile Seyfert și durerile care au loc în corpurile altor oameni — licăresc pentru o clipă în fața minții, apoi dispar .” (Elaine Scarry, The Body in Pain). Atunci când limbajul e insuficient, imaginea, instalația sau gestul artistic încearcă să vorbească.
Ea nu este un număr, nu este o statistica, nu este suma durerilor care i s-au întâmplat. Sunt experiențe care au fost trecute sub tăcere nu pentru că nu au existat, ci pentru că nu au fost ascultate, înțelese sau rostite până la capăt. Dar chiar și acolo, unde cuvintele se frâng, corpul rămâne. Nu ca dovadă, ci ca martor.
Anca Boeriu, artistă cunoscută pentru grafica sa construită în jurul corpului uman, transformă prin această serie de lucrari realizate în ceramică, material apropiat de corporalitate, mărturia în formă, durerea în obiect și tăcerea în prezență.
Să nu uităm. Să vedem. Să schimbăm.
Aceste corpuri ceramice nu sunt doar reprezentări ale victimelor, ci și ale noastre, ale tuturor celor care am învățat să trăim cu frica, să ne facem mici, să ne protejăm, să nu fim „prea vizibile”. Lucrările expuse prezintă corpuri feminine în poziții defensive, pliate, ascunse, protejându-se, ca într-un gest instinctiv de supraviețuire.
Unele trupuri sunt marcate de o crestătură – urme ale violenței, tăieturi invizibile sau prea vizibile, răni care nu se vindecă pentru că sunt mereu reîmprospătate de o cultură a controlului și a urii. Ceramica devine aici purtătoare de memorie. Fisurile și tăieturile din lut nu sunt accidente, ci însemne. Ele vorbesc despre limite încălcate, despre corpul ca loc al violenței, dar și al rezistenței, relevă curatoarea Anca Vintilă Dragu.
Scurtă biografie a Ancăi Boeriu
Anca Boeriu s-a născut în anul 1957 în localitatea Pucioasa, jud. Dâmbovița.
În anul 1982 a absolvit secția Grafică , Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din anul 2008 este Doctor în Arte Vizuale și în prezent este lector la Universitatea Națională de Arte din București secția Grafică.
Anca Boeriu este membru U.A.P din 1999 și din 2016 este Președinte Filiala de Grafică București, este membru fondator în Asociația Internațională Prietenii Muzeului Național de Artă al României, membru al Asociației Internaționale MitOst Germania, delegat pentru Romania al Trienalei de Gravură de la Chamallier, Franța iar din anul 2014 este inițiatorul și coordonatorul, BIPB-Bucharest Internațional Print Biennale.
Dintre premiile primite menționăm: 2024 Premiul de excelență la Osten Biennial Scopie- Macedonia de Nord, 2023- Premiul național pentru grafică UAPR, 2017- Premiul UAP pentru Curatoriat, 2014 Premiul pentru Grafică- Arte în București.
Expozițiile personale cele mai importante din ultimii ani sunt: 2026- Pieta, zece ipostaze, Centrul Cultural Reduta Brașov, 2025- Frumusețea gestului tau,Muzeul Județean Alexandru Stefanescu, Expoziție personală în cadrul Romanian Creative Week, Centrul de Artă Contemporană Băile Turcești, Iași, 2024 – That is my line, Muzeul Brukenthal, Sibiu, That is my line, Galeria Mică, Institutul Român de Cultură și Cercetare, Veneția 2022- My personal mood board- Galeria Galateca, Stări ale sufletului- Galeria de Artă a Accademia di Romania, Roma, Expoziție personală GALERIA Fantom , Berlin
Câteva repere din activitatea sa curatorială din ultimii ani sunt: 2025- Curator NAC 2025, Iași, Romanian Creative Week, membru în juriu la Bienala Internațională de Gravură, Varna, Bulgaria, membru în juriul Bienala de Arta Contemporana, Larnaca, Cipru, curator Anuala de artă și știință, Neo Art Conect, curator Salonul Național – UAPR, 2023- THE DIVAN, Dimitrie Cantemir, Universal spirit– Galeria Fantom Berlin, programul Cantemir, CSWEEK- Codru- Cazarma U, Timișoara- Capitală Culturală, Festivalul Culturii Românilor de Pretutindeni, Sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României.
Expoziție susținută la Galeria Galateea, calea Victoriei nr. 132, București, în partenriat cu UAP și asociația Neo Art Romania – Neo Art Center.
Puteți urmări imagini de la vernisaj aici: https://www.youtube.com/watch?v=zDIoCcWQwkw
Am mai scris aici și am mai adăugat câteva fotografii despre arta Ancai Boeriu: https://palindrom.eu/melange-go-art-arta-de-a-activa-memoria-prin-materie/
