Nu știu dacă neapărat rafinat este cuvântul, mi se pare cam mic atunci când compar cu amintirea a ceea ce am ascultat aseară, în primul concert al Noului An la Sala Radio. Poate pentru că am văzut forme diferite ale rafinamentuiui, toate marcate însă de înțelepciunea unui maestru al sunetelor desăvârșite, Cristian Mandeal.
Cred că ar fi cel mai corect să spun că sunt sunete asupra cărora s-a zăbovit, sunete îndrăgite, prețuite, mângâiate, șlefuite, sunete ca niște bijuterii, strălucind și arătând precizia ceasurilor răsfățate cu briliante.
ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO, sub bagheta unuia dintre cei mai mari dirijori români: CRISTIAN MANDEAL l-a avut ca invitat pe pianistul german STEFAN ARNOLD, o figură specială și în egală măsură iubitor al sunetului îngrijit.
Programul serii de la Sala Radio a început cu o primă audiție absolută: lucrarea compozitorului român contemporan Andrei Petrache – Imersiunea și a continuat cu 3 mari compozitori din spațiul austriac și german: Mozart – Concertul nr. 27 pentru pian şi orchestră, Schubert – Uvertura în stil italian și Brahms – Serenada nr. 2.
O piesă contemporană care are de prefațat lucrări de Mozart, Schubert și Brahms are, sigur, o sarcină deloc simplă – cum faci cinste acestor giganți rămânând tu însuți în compoziție? Cum te afirmi în calitate de compozitor contemporan față în față cu inventatori de armonie?
Imersiunea lui Andrei Petrache a avut de înfruntat aceste onorante situații și a făcut-o cu onoare. Așa cum îi spune numele, Imersiunea ne-a planjat pe toți în acel sunet plin de subtilități care a fost semnul serii. Primele câteva minute ale Imersiunii au fost absolut hipnotice, captând toți spectatorii în undele fine și profunde ale sunetelor, a căror vrajă nu m-a părăsit toată seara.
A urmat Concertul nr. 27 pentru pian şi orchestră de Mozart unde a strălucit Stefan Arnold, un pianist pe care îl vedem pe scenă pentru prima oară și care m-a cucerit prin iubirea sa cu totul particulară pentru acordurile lui Mozart. Felul în care zăbovea asupra fiecărei clape ne-a deschis ochii asupra tainei fundamentalmente de nepătruns care este muzica.
Pianistul german STEFAN ARNOLD a studiat la Hanovra, Salzburg și Berlin și a fost aplaudat în cele mai mari săli de concert ale lumii, ca Filarmonica din Berlin, Musikverein și Konzerthaus – Viena, Suntory-Hall – Tokyo și Symphony-Hall – Osaka.
Născut în Würzburg, Germania, STEFAN ARNOLD a început să ia lecții de pian la vârsta de 4 ani. A studiat la Musikhochschule (Universitatea de Muzică) din Würzburg și în 1983 a fost acceptat la Musikhochschule din Hanovra. În 1985, și-a terminat studiile cu calificativul summa cum laude și a primit o bursă din partea statului.
Stefan Arnold a continuat să studieze la Salzburg, unde a absolvit Mozarteum Musikhochschule și a primit premiul „cel mai bun tânăr artist al anului”, acordat de către guvernul austriac. Și-a finalizat studiile postuniversitare, cu distincție, la Musikhochschule Berlin.
De la câștigarea Premiului I la Concursul Internațional Bösendorfer – 1988 – din Austria, Stefan Arnold s-a impus ca unul dintre cei mai înzestrați pianiști ai generației sale. Pe lângă concerte cu orchestre europene importante, a fost invitat la festivaluri ca Internationale Mozartwoche din Salzburg, Mozartfest din Würzburg, Klaviersommer Bonn, Bologna-Festival, Rossini-Festival din Pesaro, Art & Music Festival din Junsele, Royal Palace Festival din Stockholm, Vendsyssel-Festival, Festivalul „Octobre Musical Carthage” și St. Pauls Festival din New York.
A cântat ca solist cu Orchestra Simfonică Radio din Berlin, Orchestra Simfonică din Bamberg, Orchestra Filarmonică din Stuttgart, Orchestra Mozarteum din Salzburg, Orchestra Filarmonicii de Cameră din Viena, Orchestra Camerata din Salzburg, Orchestra Simfonică Națională a Belgiei, Orchestra Sinfonietta din Stockholm, Orchestra Filarmonică din Rochester NY și Orchestra Simfonică din Singapore etc.
Manuscrisul concertului mozartian este datat ianuarie 1791, se pare însă că a fost compus mai devreme. Premiera acestui concert este posibil să fi fost ultima apariția a lui Mozart într-un concert public, înainte de a se fi îmbolnăvit. Este o lucrare de maturitate, a unui Mozart care știe totul despre muzică și începe să exploreze pe deplin valențele tăcerii care face muzica să răsune.
După pauză, cele două lucrări care au urmat, sub bagheta magică a lui Cristian Mandeal, au răsfățat urechile iubitorilor de armonie în moduri pe care nu le pot numi altfel acum decât catifelate sau mai degrabă brodate în catifea. Iubirea pentru armonie se auzea ca atare, creând o atmosferă de taină care a cuprins toată sala.
Puțini nu au auzit de dirijorul Cristian Mandeal, unul dintre cei mai mari dirijori români, care a colaborat cu o parte dintre cele mai importante orchestre a lumii, activitatea sa neîntreruptă în muzică însumând peste patru decenii.
Student al lui Herbert von Karajan la Berlin și al lui Sergiu Celibidache la Munchen, CRISTIAN MANDEAL este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți dirijori contemporani. Din 1987 până în 2009, Cristian Mandeal a fost dirijorul principal și directorul general muzical al Filarmonicii „George Enescu” (București), iar sub îndrumarea sa orchestra s-a impus pe scena internațională.
Cristian Mandeal a fost director al Northern Israeli Orchestra din Haifa (1999–2002), Simfoniei „Euskadi” – Orchestra Națională Bască, San Sebastian (2001–2008) și dirijor permanent al Orchestrei „Haydn” din Bolzano (2000–2003), dirijor invitat principal al Orchestrei Hallé, Manchester (2005-2010—prima persoană din istoria de 150 de ani a orchestrei care a deținut acest titlu), dirijor al Filarmonicii din Belgard (2006–2007) și al Filarmonicii din Copenhaga (2006–2013).
Cristian Mandeal a colaborat cu multe dintre cele mai importante orchestre din lume, inclusiv London Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, BBC Symphony Orchestra, City of Birmingham Symphony Orchestra, Royal Liverpool Philharmonic Orchestra, Bournemouth Symphony Orchestra, Staatskapelle Dresden, Staatskapelle Berlin, Münchener Philharmoniker, Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks, Orchestra Operei de Stat din Viena, Orchestrele Simfonice și Radio din Praga, Filarmonica din Israel, Orchestre Nationale de Belgique, Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia di Roma, Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI di Torino ș.a.
Cristian Mandeal a participat în cadrul a numeroase festivaluri, ca Edinburgh Festival, Bloomington Festival, Festivalul din Tivoli, Quincena Musical in San Sebastian, festivaluri din Istanbul, Ankara, Atena, Salonic, Lisabona, Brescia-Bergamo și Ravelo (Italia), Brno și Bratislava, Festivalul Primăverii din Tokyo etc. De asemenea, a fost director artistic (în 2001 și 2003) al Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”.
Am ascultat Uvertura în stil italian de Schubert, elevul lui Salieri, clasicul rival al lui Mozart. Se auzea chemarea spre armonii novatoare, iar această tendință a devenit mai puternică în a următoarea lucrare, Serenada nr 2 de Brahms – care Brahms nu încetează să mă surprindă de ceva vreme. O atmosferă de explorare și experiment la început, apoi contemplarea necesară.
Alături de prietena cu care venisem, am plecat din sală în vârful picioarelor și am pășit cu grijă, ca să nu deranjăm dantelăria de catifea, edificiul bogat de sunete și estompări ale sunetului, să nu tulburăm armonia sunetelor îngrijite care ne umpleau labirintul urechii. Mulțumim!
Urmăriți programul viitor pe https://salaradio.ro/
Cititi alte cronici despre concerte Mozart si Brahms la Sala Radio: https://palindrom.eu/zbuciumul-si-alchimia-lui-mozart/ dar si https://palindrom.eu/mozart-ca-oglinda-circulara-a-lumii-si-david-grimal-magicianul-ei/ și desigur https://palindrom.eu/mozart-e-infinit-o-stire-veche-de-cateva-sute-de-ani-intr-un-concert-stralucitor-la-sala-radio/