Yinul și yangul sunt peste tot, inutil să spunem, mai ales în muzică.
Acesta nu este un articol de filosofie și nici despre artele marțiale nu este, ci este o cronică de concert.
Vineri, 31 ianuarie 2025 (de la 19.00), două artiste de top au fost invitate la Sala Radio, în concertul prezentat de Orchestra Națională Radio: dirijoarea KATHARINA WINCOR (Austria) și pianista ALEXANDRA SEGAL, care a câștigat premiul I la secțiunea de pian a Concursului Internațional „George Enescu” – 2022. Aceasta a interpretat Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră, compus de Chopin la doar 20 de ani.
Potrivit unei seri de final de ianuarie, evenimentul de la Sala Radio s-a deschis cu Povestea unei seri de iarnă, semnată de compozitorul ceh Josef Suk.
În a doua parte a concertului, am ascultat creația compatriotului lui Suk, celebrul compozitor Antonín Dvořák, care i-a fost profesor: Simfonia nr. 7. Premiera absolută a lucrării a fost un mare succes și a avut loc în urmă cu 140 de ani, la Londra, cu Dvořák însuși ca dirijor. Simfonia a fost o comandă a Societății Filarmonice Regale londoneze și o dovadă a aprecierii internaționale de care se bucura marele compozitor ceh.
Pe dirijoarea Katharina Wincor am mai văzut-o numai o dată, dirijând concertul de Beethoven unde solist a fost Alexandru Tomescu – și atunci m-a fermecat muzicalitatea și armonia abordării ei. I-am admirat mișcările grațioase în partea a doua a concertului, unde tema erau Dansurile lui Rachmaninov, de aceea m-am gândit că dansul ei era transpunerea firească a temei.
Am scris despre acest concert aici: https://palindrom.eu/un-vis-intr-un-concert-despre-conditia-umana/
Ceea ce era, desigur, dar acum, în acest concert, mi s-a revelat a fi de fapt mult mai mult.
Dirijoarea KATHARINA WINCOR a atras atenția internațională ca dirijor asistent al cunoscutei orchestre americane Dallas Symphony Orchestra și, ulterior, a colaborat cu ansambluri ca Deutsches Symphonie-Orchester Berlin, Seattle Symphony, Vancouver Symphony, North Carolina Symphony. Este laureată a Premiului Neeme Järvi la Festivalul Gstaad Menuhin (în 2017), festival fondat de marele violonist Yehudi Menuhin în stațiunea alpină Gstaad din Elveția.
Printre cele mai importante momente recente din cariera sa se numără colaborări, ca dirijor invitat, cu ansambluri precum Deutsches Symphonie-Orchester Berlin, Bruckner Orchester Linz, Grazer Philharmoniker, Seattle Symphony, Detroit Symphony, Vancouver Symphony, Naples Philharmonic, North Carolina Symphony și Utah Symphony.
Katharina Wincor a atras atenția internațională ca dirijor asistent al Orchestrei Simfonice din Dallas, lucrând cu directorul muzical Fabio Luisi. În 2020, a fost premiată la Concursul Mahler din Bamberg și a fost invitată la masterclassul Ammodo al Orchestrei Regale Concertgebouw – Amsterdam cu Iván Fischer, care ulterior a adus-o ca asistentă pentru mai multe proiecte derulate cu Budapest Festival Orchestra.
După ce a crescut în Austria Superioară, Katharina Wincor a studiat dirijatul la Universitatea de Muzică și Artă Interpretativă Viena și la Universitatea de Arte din Zurich. A participat la cursuri de măiestrie cu Riccardo Muti, Jaap van Zweden, Robert Spano și David Zinman.
În concertul cu Suk, Chopin și Dvorak am putut urmări îndeaproape felul în care tânăra dirijoare se mișcă și face să se nască muzica. Și când spun : urmărit, este la modul cel mai concret. Chiar am urmărit-o, pentru că nu mi-am luat ochii de la ea de la început la sfârșit, așa cum nu-mi iau ochii de la un artist priceput în taijiquan. Katharina povestea muzica pe care o cânta orchestra, mișcările ei anticipau cu claritate fiecare mișcare muzicală. Am avut senzația că așa ghidată aș putea cânta și eu – deși din nefericire nu știu să cânt la niciun instrument.
Prima piesă, cea de Suk, a devenit astfel super-interesantă și toți cei din sală au înțeles-o și au trăit-o ca atare, ca un soi de roman de aventuri.
A doua piesă, concertul de pian de Chopin, a revelat o altă dimensiune a Katharinei – aceea de a rezona și a include foarte bine un solist. Dacă data trecută dialogul ei la pupitrul orchestrei cu vioara lui Alexandru Tomescu presupunea schimburi de replici, o prezență vie, o adevărată conversație, unde fiecare punct de vedere se cerea apărat, aici, cu Alexandra Segal, Katharina a știut să deseneze fundalul care să invoce întreg romantismul Chopinului îndrăgostit pe care Alexandra s-a decis să îl amplifice deasupra clapelor pianului.
Laureată a numeroase concursuri internaționale, pianista israeliano-ucraineană ALEXANDRA SEGAL se bucură de o carieră activă, susținând concerte în S.U.A., Israel și întreaga Europă. A fost aplaudată în mai multe săli de concert de referință, a fost invitată la festivaluri precum Festivalul „George Enescu” și Miami Piano Festival și evoluțiile sale au fost transmise în direct la posturile naționale de televiziune și radio din România (TVR), Israel (Kan Kol HaMusica) și Ucraina (NSTU).
Alexandra a cântat cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Simfonică din Ierusalim, Orquesta Sinfonica de la region de Murcia, Orchestra Simfonică din Haifa, Orchestra de Cameră din Kiev, Orchestra de Cameră „Dogma”, Orchestra de Cameră „L’Appassionata”, Orchestra Filarmonicii Pitești, Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” Bacău, Orchestra Simfonică a Școlii de Muzică „Buchmann-Mehta” etc.
Alexandra Segal s-a născut în Kiev (Ucraina), în 1995. Și-a început studiile de pian cu prof. Natalie Tolpygo. Și-a obținut diploma de licență la „Buchmann-Mehta School of Music” și masteratul la Universitatea de Muzică „Franz Liszt” din Weimar și la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Graz.
Sinteza serii (sau încununarea, dacă vreți) a fost simfonia lui Dvorak – cred că niciodată nu mi-a plăcut mai mult acest compozitor decât acum, tălmăcit într-un mod atât de palpitant de mișcările Katharinei, care scriau muzica într-un mod atât de limpede și de armonic încât am avut bănuiala clară că ea fie practică fie a practicat taiji sau arte marțiale interne asemănătoare.
Gesturile rotunde și circulare, esențializarea mișcărilor unitare ale corpului, nu în ultimul rând faptul că a ales pantofi fără toc deși este departe de a fi înaltă, toate acestea m-au făcut să o văd ca pe o artistă pentru care arminia se scrie în și prin corp. Mai exact spus, o artistă a transformărilor, o expertă în traiectoriile multiple prin care yangul se transformă în yin și yinul se transformă în yang.
Rezultând o cursivitate și o armonie a muzicii atât de limpede audibilă, atât de complet sensibilă și dinamică încât nu are cum să te lase rece.
Mulțumim și așteptăm să o revedem cât de curând pe Katharina Wincor la București!
Aflați de aici care sunt urmîtoarele concerte care ne așteaptă la Sala Radio: https://salaradio.ro/program-concerte-ianuarie-martie-2025/
