Viața e în altă parte și mereu e un dincolo unde iarba e mai verde: iată o temă care mi s-a părut incitantă pentru orice ține de domeniul artistic, care se definește rin acee că este un domeniu dincolo de cotidian.
Înaintând prin expoziția I wonder where the grass grows greener, prezentată la Combinatul Fondului Plasitic și curatoriată de Adriana Florea Baloiu și Alicja Pruchniewicz, am realizat că e mai corect să o numesc „act artistic”. O văd ca o scenografie care te îndeamnă să fii personaj, fără să îți pună în cârcă responsabilitatea de a „ține” scena, ci îți adresează doar seducția de a fi acolo.
Să fii deci acolo pentru a trăi comparația care e în natura ta, ambasadă a naturii umane. Dar și pentru a-i aprecia inteligența curatoriala rară. Și pentru a putea percepe lucrările în toată profunzimea, deoarece mediul fotografic digital, ceea ce vezi în acest moment, nu e decât un pat al lui Procust mult prea îngust pentru frumusețea gestului artistic cu care te vei întâlni in expozitie.
Proiectul este realizat de GoArt Projects în parteneriat cu Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (UNArte), Uniunea Artiştilor Plastici din România (UAP), Institutul Polonez şi Academia de Arte Frumoase,,Eugeniusz Geppert” din Wrocław, împreună cu Galeria Neon si va sta la Bucuresti pana in 21 mai, urmand ca imediat apoi sa se mute in Polonia.
Ce observi în primul rând? Majoritatea lucrărilor sunt expuse în tandemuri, diptice, triptice, cvadriptice și natura lor este dezinvolt diferită. Dacă mă mai întâlnisem și în alte contexte cu bogăția de stiluri și semnificații a artiștilor români, arta poloneză a fost descoperirea – extraordinar de inspirată și minuțioasă tehnic, ea intră într-un dialog fertil cu lucrările artiștilor români.
Ce primești? Să fie sentimentul tonicei iluzii a lui „ce e dincolo”? Chiar dacă dai de un „dincolo” în oglindă – directă sau răsturnată? Sau un „dincolo” pietrificat? Sau un „dincolo” de pus în ghilimele ca în Matrix? Poți câștiga în același timp entuziasm și luciditate?
Ei bine, acest artistic act te face să înțelegi – și să plusezi chiar – seducția lui „ce este dincolo”? Oare dincolo e iarba mai dulce și mai verde?
Românii și polonezii, tandem între multele tandemuri din fostul lagăr comunist, am fost uniți timp de zeci de ani de fantasma lui „dincolo e mai bine” – prin acest „mai bine” fantasma dându-și libertatea de a înțelege lucruri foarte diferite. Lumile digitale care ne seduc în ultimii ani pe toți – într-o globală egalitate – se alimentează și ele din omenescul a două fantasme care numai câteodată se unesc: „dincolo” și „mai bine”.
Actul artistic ne conduce prin acest labirint fantasmatic și ne deschide un teatru intern. Devii participant de când intri și auzi macinatul morii fantasmatice din instalatia Romania cu bile a lui Cozo – Cosmin Paulescu. Si fiecare participant are șansa de a decide pentru sine dacă poate separa fantasma lui „dincolo” de fantasma lui „mai bine”. Dacă nu te lași copleșit de iluzia lui „mai bine”, explorarea fantasmatică a ideii de „dincolo” îți aduce o luciditate care nu te dărâmă, ci îți alimentează sufletul cu o energie creativă, vitală.
Da, sufletul – mai mult decât „aparatul psihic”. Ca atare rămâi cu un sentiment tonic de verde crud despre natura circulară a existenței, așa cum rareori arta contemporană îți lasă. Citiți mai multe în articolul din primul comentariu!
Despre expoziţia „I wonder where the grass grows greener”, curatoriată de Adriana Florea Bǎloiu şi Alicja Pruchniewicz puteti afla mai multe de aici: https://palindrom.eu/i-wonder-where-the-grass-grows-greener/
Expoziţia reuneşte artişti români şi polonezi într-un dialog care traversează contexte culturale, geografice şi generaționale. Proiectul este prezentat în două etape: la Combinatul Fondului Plastic din Bucureşti (7-21 mai 2026), cu vernisaj pe 7 mai, ora 18:00, şi la Galeria Neon din Wrocław (17-31 iulie 2026).
Artiștii expozanți sunt:
Adriana Florea Băloiu, Cătălin Bădărău, Cătălin Bălescu, Anca Boeriu, Karol Babicz, Marta Borgosz, Sergiu Chihaia, Darie Dup, Katarzyna Frankowska, Aurora Király, Marek Kulig, Petru Lucaci, Jakub Leniart, Daria Milecka, Kasper Minciel, Mircea Modreanu, Andrea Nagy, Iwona Ogrodzka, Cosmin Paulescu,
Przemysław Pintal, Marlena Promna, Alicja Pruchniewicz, Wojciech Pukocz, Andrzej Rafałowicz, Alexandru Radvan, Sonia Ruciak, Irmina Rusicka, Katarzyna Rutkowska, Ioana Stelea, Andrei Tudoran, Ruxandra Tudoran, Krzysztof Wałaszek, Tomasz Wiktor. Expoziția este curatoriată de Adriana Florea Băloiu și Alicja Pruchniewicz și coordonată de Andrzej Rafałowicz și Tomasz Wiktor.
Evenimentul din România se bucură de susţinerea Casei de Vinuri Cotnari, care a încântat invitaţii la vernisaj cu rafinamentul şi autenticitatea vinurilor din soiuri pure româneşti din gama NAIV. Si zau ca nu e entuziasm naiv: grasa de cotnari vinificata in sec este o minune! in absolut, dar si in comparativ, ca sa ma tin aproape de intrebarea de pornire: oare unde o fi iarba mai verde?
„Comparația a devenit una dintre modalitățile fundamentale prin care ne orientăm în lume. Este o mişcare a privirii care se îndreaptă aproape automat spre ceea ce se află în altă parte, spre o altă viaţă, un alt loc, un alt ritm. Spre ceea ce apare ca o proiecţie, ca un cadru efemer de pe un ecran, ca o sugestie generată de un algoritm. Titlul Mă întreb unde iarba este mai verde nu este, aşadar, nici o declaraţie, nici o promisiune, ci o stare de suspensie, o întrebare care dezvăluie mecanismul deplasării constante a dorinţei.
Expoziția abordează această experiență ca pe una dintre condiţiile formative ale contemporaneității. Dorința pentru o viață mai bună” nu conduce aici la împlinire, ci la o amânare perpetuǎ, in care orizontul se retrage continuu, iar punctul de referinţă rămâne în mişcare.
Comparația încetează să mai fie un instrument al alegerii şi devine, în schimb, un mod de a fi într-o lume care se prezintă ca un ansamblu de versiuni paralele ale realității. Această condyle reflectă o schimbare mai amplă care modelează înţelegerile moderne şi postmoderne ale realității. Comparaţia îşi dezvăluie dimensiunea ontologică profundă: ea apare din slăbirea vechilor repere – adevărul înțeles ca independent de opinie şi frumuseţea înţeleasă ca ordine.
Pentru artiştii care s-au format dezvoltându-se simultan într-un mediu digital, aceasta constituie o experienţă cotidiană. Graniţele geografice, culturale simbolice s-au dizolvat, fiind înlocuite de o reţea densă de referinte comparaţii şi medieri. Identitatea nu se mai dezvoltă în raport qu ordine coerentă a lumii, ci în dialog cu imaginile, simulările naraţiunile acesteia. Comparația devine o practică existenţială si modalitate de a afirma propria prezenţă într-o realitate care scapa din ce in ce mai mult experienţei directe.
Polonia şi România sunt interconectate prin dinamici similare de transformare socială, economică şi culturală – funcţionează în această expoziție nu ca studii geopolitice specifice, ci ca puncte de plecare pentru o reflecţie mai amplă. Expoziţia analizează comparaţia nu doar nivel individual şi social, ci şi într-o dimensiune geopolitică: între istorie și prezent, între Est şi Vest, între Europa şi lume.”
Dr. Alicja Pruczniewicz
