Un concert ca o istorie a raportului muzicii cu individul și lumea a încheiat apoteotic stagiunea 2024-2025 a Orchestrei de Cameră Radio!
Miercuri, 18 iunie 2025 , ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO și-a încheiat stagiunea la Sala Radio printr-un eveniment extraordinar, cu participarea a doi invitați speciali din Marea Britanie: dirijorul Jonathan Bloxham și tânărul pianist Martin James Bartlett.
Concertul a fost structurat ca o istorie a muzicii – de la Bach la Vivaldi și apoi la Beethoven – care reflectă raportul individului cu lumea de-a lungul a câteva secole de civilizație occidentală.
Astfel, concertul a debutat cu Concertul Brandenburgic nr. 1 de Johann Sebastian Bach. Eu, venind după concertul imponderabil cu musique a fleur de peau – citește Faure și Saint-Saens (citește despre el aici: https://palindrom.eu/de-la-musique-a-fleur-de-peau/) am putut remarca din plin în această seară de 18 iunie cum, dacă muzica post romantică este o muzică a eternei nostalgii a unui etern timp trecut, dimpotrivă, de la barocul lui Bach și până la romantism muzica trăiește aici și acum.
Pentru mine întâlnirea cu barocul și Bach este mereu o sărbătoare. De data aceasta mi s-a părut atât de evident că omul muzical căruia i se adresează Bach este în primul rând un om religios, pentru care sacrul este nu numai reper, ci este existența însăși.
Am imaginat mereu barocul ca o lume formată din flori care se deschid unele în altele. De fapt ceea ce aveam în vedere era fractalul, dar eram copil și nu știam ce este fractalul și cum arată.
Mai precis, as vedea acum barocul ca un soi de mozaic (in sensul celor arabe) mozaic al infiniturilor care se deschid progresiv și care au mereu un spectator prezumat – iar acesta ești tu, cel care asculta, care vii în locul celui care a primit revelația acestei muzici (respectiv compozitorul). În lume barocă, eul este acest loc geometric, esențial dar nevăzut.
Foarte frumos mi s-a părut acest lucru reflectat de muzicienii de pe scenă – orchestra nu mai era centrată în jurul dirijorului, pentru că acesta stătea chiar printre muzicieni și cânta el însuși la violoncel. În loc de asta, personajul central era acest loc geometric și chip al lui Dumnezeu care era oricare spectator din sală.
Dirijorul Jonathan Bloxham s-a aflat recent la pupitrul unor ansambluri ca Royal Philharmonic Orchestra – Londra, Orchestra Simfonică din München, Salzburg Mozarteum. Director Muzical al Teatrului din Lucerna (Elveția), dirijor principal pentru Nordwestdeutsche Philharmonie (Germania) și dirijor în rezidență și consilier artistic pentru London Mozart Players, muzicianul britanic Jonathan Bloxham a strălucit la Festivalul de la Glyndebourne în 2021, dirijând Luisa Miller de Verdi, cu Filarmonica din Londra.
În stagiunea 2023/24, a debutat cu NDR Elbphilharmonie (Hamburg – Germania) și BBC Symphony, revenind la London Philharmonic și realizând un turneu de excepție cu Philharmonic Brass. Dirijează ansambluri precum Orchestra Națională Belgiană, Residentie Orkest și Orchestra Națională Estoniană, având și primele colaborări cu Beethovenorchester din Bonn, Orchestra de Cameră din Ostrobothnian și orchestra de la Opera North.
A urmat, tot în prima parte, Concertul în sol minor pentru două violoncele şi orchestră, de Vivaldi, avându-i în ipostază solistică pe violonceliștii Radu Sinaci și Izabela Ghergu.
Piesa lui Vivaldi descrie lumea clasică, ordinea perfectă a lumii pe care o contemplăm cu încântare. Auzeam prin armonie ideile de completare reciprocă, parteneriat bine reglemantat, un sistem social stabil – deci idealurile acelei lumi clasice.
Urmând ca după pauză urechile noastre să treacă într-un cu totul alt regim: de la ideile care respectă ordinea la lupta dintre individ și lume, în care pentru prima oară individul își poate presimți victoria. Am auzit acestea odată cu Imperialul, Concertul nr. 5 pentru pian și orchestră de Beethoven, strălucit interpretat de Martin James Bartlett, pe care l-am văzut ca pe Beethoven însuși – conștient de geniul său și în același timp îndoindu-se de el într-un mod genial.
Pianistul britanic Martin James Bartlett a avut un succes timpuriu în cariera sa, fiind câștigătorul premiului BBC Young Musician of the Year în anul 2014. În 2015 și-a făcut debutul la celebrul festival londonez BBC Proms, interpretând Gershwin – Rhapsody in Blue, alături de Royal Philharmonic Orchestra. În anul următor, a cântat la slujba dedicată celei de-a 90-a aniversări a Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a, eveniment transmis în direct pe postul BBC One, de la Catedrala St. Paul.
Imperialul este una dintre cele mai cântate piese din istoria muzicii – așa se face că m-am surprins amintindu-mi fiecare notă – și în același timp apreciind prospețimea interpretării pasionate a lui Martin James Bartlett. Aceasta descria în urechile noastre lumea omului-titan, a omului care devine un centru vizibil, cu o cuprindere egala cu lumea. Ascultam duetul descris de orchestra cu pianul – care este el singur o orchestră în sine. Am descoperit că aveam cu adevărat în față un pianist-titan, care a cântat Imperialul fără partitură și care a avut geniul de a alege pentru bis o piesă în partea complementară a spectrului muzical, unde au strălucit sensibilitatea și tandrețea infinite ale lui Schumann.
Cum spuneam, final apoteotic de stagiune pentru Orchestra de Cameră Radio – mult succes la Festivalul Enescu și așteptăm cu nerăbdare redeschiderea stagiunii Radio, în octombrie (urmăriți https://salaradio.ro/). Mulțumim!
