De mai mult timp am mai spus cât de curajoasă este Tatiana. Are curaj să simtă, să scrie, să fie, să fie sentimentală, să poftească, să-și coasă emoțiile și să-și decupeze ideile. A lansat trei cărți de poezie.
Aseară a lansat și o expoziție în care poezia este determinantă – se scrie în cuvinte, dar se concretizează în obiecte. În primul rând în impresionantul display de colaje, o parte înrămate, o parte sub formă de cărți poștale, apoi în batistele brodate cu versuri.
Urmăresc de cel puțin un an evoluția acestei poezii-obiect pe care o creează acum Tatiana, o poezie tangibilă pentru că este o poezie atinsă, mângâiată, cusută, străpunsă.
M-au entuziasmat de la început batistele cu mesaje brodate, care m-au dus cu gândul la mesajele cusute pe ștergare pe care le știam din casa bunicii, batiste din pânză țesută în casă sau din materiale alese și scumpe pe care mâini naive de față mare brodaseră mesaje naive de iubire eternă. Numai că acum, cu același gest al broderiei, peste vreo sută de ani și mai mult , o Tatiană citadină, imersată în poezie, impregnată de spiritul boem al unui Berlin niciodată frecventat, avea să-și coasă versurile lucide, cuvintele încărcate de sens, senzualitate și simțire..
Tatiana are cuvintele apăsate și atingerea delicată, abia simțită. Acum ea ar zice: eflleurement
Tatiana brodează poezia ei avangardistă ca o adevărată Penelopă, ca femeile de la țară ca-și cos destinul pe ii și ștergare. Cusătura ia urma destinului .
Prin broderie, cuvintele capătă greutate, iar poezia se esențializează.
Mărturisesc, am scris aceste cuvinte cu mult înainte de a ajunge în această expoziție, dar ele mi-au fost confirmate literă cu literă în instalația ad-hoc adusă mărturie pentru autenticitatea sentimentală a ceea ce vedem și citim.
Numita „instalație” cuprinde una bucată scrumieră cu urme de la toate țigările, rujurile și sentimentele unei săptămâni și una bucată pernă plânsă și pătată cu aceleași rujuri ale aceleiași săptămâni.
Dar până să descoperi această inimă a lucrurilor, străbați culoarele tapetate cu colaje din subsolul labirintic al casei de pe Paris 14 (care mie mi-e atât de dragă și poartă amintiri vechi de vreo 12 ani). O trecere literalmente ca străbaterea unui ghem de universuri alternative care te atrag din fiecare tablou înrămat.
Acoperite cu sticlă și cuminte încadrate în passepartout, colajele acționează prin privirea ta, cu tot reflecții și reflexii. Te implică, îți atrag universul prin pliurile descrise de decupajele pe care nu se străduiesc să le ascundă. Colajele sunt exact ca Tatiana: extrem de sentimentale, de personale, senzuale și fantasmagorice, dar de o sinceritate fără rest. Nu se străduiesc să ascundă ce sunt, nu vând iluzii decât dacă scriu pe ele „iluzii”.
Colajele Tatianei impresionează prin tehnică, prin realizare, prin incitanta frumusețe. Te fac să participi sentimental, fantasmatic și intelectual. Pentru că privesc lumea de azi cu doi ochi: unul este emoțional și vulnerabil, celălalt este ironic și întrebător.
De ce să faci azi colaje? Când mașinile de iluzii ale numitei „inteligențe artificiale” pot crea din orice orice imagine?
Ei bine:
1) pentru că încă nu avem oficial o „emoționalitate artificială” care să ghideze „inteligența artificială” și atunci artele au nevoie să se bazeze pe cele 1 miliard și una de nuanțe ale emoționalității umane. Și
2) pentru a pune în discuție raportul just între iluzie și realitate. Praxisul, gestul, tăietura fizică a foarfecului, răceala lui pe mâinile calde și nervoase care taie, toate acestea ne raportează la fizicalitate și ne responsabilizează în raport cu apetitul nostru pentru iluzii.
Câteodată apetitul pentru colaje al segmentului avangardist al lumii artistice are ceva de vintage revival, asemănător cu apetitul pentru discurile de vinil al generației Alfa. La colajele Tatianei însă primează această dimensiune a raportului între iluzie, realitate și emoție.
Nu pot să zic decât să veniți să vedeți în direct totul, pe strada Paris 14. Adică aici: https://paris14a.ro/
Ca și cuvintele, poezia din cărți și din obiectele create se oferă și se dăruiesc – de aceea nu ezitați să mergeți la galerie pentru a găsi cadouri pentru persoanele cele mai delicate – puteți cumpăra colajele înrămate, batiste brodate cu poezii, cărți poștale cu colaje și poezii, cărțile de poezie ale Tatianei.
Despre primele ei volume de poezie am scris aici: https://palindrom.eu/de-ce-imi-place-poezia-tatianei-ernuteanu/
Despre Tatiana, oficial
Publicist și poet, Tatiana Ernuțeanu s-a născut în România. Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine și a unui master în Relații Publice în cadrul SNSPA, fost profesor de limba română și Specialist PR de peste 15 ani, Tatiana Ernuțeanu s-a făcut remarcată cu volumul de debut „Carne, Visuri și Oase triste uitate în Hydra“, editura Eikon 2020.
A publicat poezii în reviste literare din România și din străinătate precum: „Revista Vatra“, „Neuma“, „Opt Motive“, „Literadura“, „Hyperion“, „O mie de semne“, „Viața Românească“, „Luceafărul“, „Revista Steaua“, „Noise Poetry“, „To The Lite House“, „Tastzine“, „Lettres Capitales“ etc. Invitată la Festivalul Internațional de Poezie–București, editia a XI-a, cât și la Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XIII-a, organizate de MNLR București. Scrie, lunar, în Revista „Forbes Life“, rubrica Chicstalgia.
