Poezia este de două feluri: cea care se revelează imeiat și cea care se revelează în etape.
Poezia Tatianei se revelează imediat!
Am mai spus de câteva ori, mă interesează în mod deosebit cea de-a doua carte a unui autor. Cu cât mi-a plăcut mai mult un autor aflat la debut, cu atât mai atent și critic mă îndrept spre a doua sa carte. Mă îndrept însă și cu iubire spre al doilea volum – și fără să-l mai recitesc pe primul, revizitând doar urma pe care a lăsat-o în arhitectura mea interioară. Dacă prima carte se poate scrie din impuls, din sete de exprimare, de răzbunare, de a te elibera, abia la a doua carte se arată adevărata substanță artisticâ.
Împărtășesc cu Tatiana urechea internă pentru sunetele stărilor, iar faptul că a doua ei carte avea deja în titlu sugestia bluesului ar fi trebuit să facă lucrul mai previzibil. Am știut că nu așa vor avea să stea lucrurile, deoarece să spun în același timp „Tatiana“ și „previzibil“ mi-a apărut imediat ca o contradicție în termeni.
Așadar, prima ei carte de poezie Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra (Editura Eikon, 2020) m-a surprins creând o nouă mitologie în care zeița este senzația și cuvântul e profetul ei nedemn de venerația, dar mereu demn de-o revelație a unei noi senzații.
A fost o rază de soare în pustiul conexiunilor umane pandemice. Aproape conspirativ, poeziile Tatianei lansate în primăvara neagră a lui 2020, când orice frenezie evenimențială pierise, mi-au fost prieteni buni anii aștia. O sursă de atenție pentru interior de fiecare dată când lumea nesigură de afară amenința să o ia razna definitiv. O sursă de fantezie și imaginar netrucat.
În timpul acesta pandemic, angoasat și angoasant, Tatiana a început și ea călătoria celei de-a doua cărți de poezie. „Era timpul recluziunii, contemplării, când cuvintele prindeau trup!“ Așa m-am surprins exclamând când am citit în sfâșit Buletin de știri blues , a doua carte apărută după doi ani pandemici la Tracus Arte.
În Buletin de Știri Blues cuvintele au prins carne, dar prin asta nu au prins și greutate, ci mai multă senzitivitate și o capacitate specială de inserție în lume. Dacă ar fi să rezum, Buletinul este dovada scrisă că Tatiana este un „poet mare“ așa cum anunțase deja Ioan Es. Pop pe coperta 4 a primului ei volum.
În Buletin poezia ei trăiește în versul alb, dar și în poemele în proză, fără punctuație aparentă. În acestea din urmă am ghicit instanțe ale unui teatru interior al memorei, dar mai ales un teatru al trăirii care coincide mai puțin cu spațiul psihanalitic și mai mult cu metafizica încarnată și vitală, de felul celei a lui Gellu Naum.
Relatările din oglindă și din partea nezăută a lucrurilor sunt exacte, dar nu „inteligibile“, ci sensibile, așa cum ar constata cu uimire scolasticii, ducând la extrem estetica poeziilor.
Re-citind poeziile Buletului de Știri Blues mi-am dat seama de ce îmi place de fapt poezia Tatianei.
Dacă în Oase,.,… m-a sedus lirica, senzația, copleșitoarea bogăție de fragilitate și îndrăzneală tipic Tatianești și acum exacerbate poetic, în Buletin m-a copleșit mai întâi muzica și i-am complimentat puterea poetică.
Numai când am recitit Buletinul, obosită fiind de revelații, i-am putut vedea aievea vehiculul poetic, care e și inima și substanța acestei poezii.
Sensul și senzația te conduc, te epuizează și se epuizează, se conduc singure la o limită unde mișcarea o preiau cuvântul și sunetul, goale și vărlave, Apoi devin și ele carne de tun pentru senzațiile și ideile care le devorează pe ascuns făptura și se înseminează la loc, deschizând gândirea, spărgând în trupul cuvintelor adunate atât de mândru o altă punte,
Această rostologire de yin al senzației, yang al cuvintelor, apoi yin al cuvintelor și yang al senzațiilor rostologește la infinit roata poeziei, care e câteodată pătrată, câteodată coboară, căteodată e nevăzută, câteodată e jupuită ca o felie de oglindă liptă pe un geam dincolo de care se vede chipul femeii.
Femeia se numește Tatiana. Este poetă, Cartea ea Buletin de știri blues apărită la Tracus Arte în 2022. A fost lansată în toamnă la Cărturești Verona și o găsiți la toate librăriile din țară.
O găsiți și aici: https://edituratracusarte.ro/produs/buletin-de-stiri-blues-tatiana-ernuteanu/
Despre Tatiana
Publicist și poet, Tatiana Ernuțeanu s-a născut în România. Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine și a unui master în Relații Publice în cadrul SNSPA, fost profesor de limba română și Specialist PR de peste 15 ani, Tatiana Ernuțeanu s-a făcut remarcată cu volumul de debut „Carne, Visuri și Oase triste uitate în Hydra“, editura Eikon 2020.
A publicat poezii în reviste literare din România și din străinătate precum: „Revista Vatra“, „Neuma“, „Opt Motive“, „Literadura“, „Hyperion“, „O mie de semne“, „Viața Românească“, „Luceafărul“, „Revista Steaua“, „Noise Poetry“, „To The Lite House“, „Tastzine“, „Lettres Capitales“ etc. Invitată la Festivalul Internațional de Poezie–București, editia a XI-a, cât și la Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XIII-a, organizate de MNLR București. Scrie, lunar, în Revista „Forbes Life“, rubrica Chicstalgia.
Despre al treilea volum al ei, Sentimental Scara C și despre noile ei explorări cu poezia-obiect citiți aici: https://palindrom.eu/tatiana-si-poezia-tangibila/
