Tai psi presupune antrenamente pentru gândire și acțiune critică
Suntem ceea ce credem despre noi. Psihologia este imagologie.
Pentru a înțelege percepția, avatarurile și transformările ei pătrundem în studiul psihologiei.
Pentru a dobândi necesara gândire critică în psihologie ne înrădăcinăm în corp și practicăm o artă dialogală a corpului: taijiquan.
La nivelul corpului se pot petrece adevăratele insighturi imagologice.
How to find your center even in the dark and get your world moving
Dă-mi un punct fix și voi muta lumea, strigă Arhimede.
Numai că atât fizica timpului său cât și fizica timpului nostru demonstrează că nu există punct fix. Singurul tău punct fix este în interiorul tău și se mișcă odată cu tine.
Invata sa-l gasesti mereu
– cu gandul
– cu afectul
– cu corpul
In acelasi timp
Mentinand coerenta intre ele
Practica taipsi urmărește formarea/cultivarea:
- gandirii critice
- Echilibrului fizic si psihic
- Tonusului postural și respirației profunde
- capacității de realizare
Pentru a cultiva gândirea critică trebuie să cultivăm psihicul și fizicul – ceea ce se rezumă la o poziționare corectă, informată de gândire și simțire.
De ce tai ji?
Pentru că este o practică fizică făcută să te învețe în mod factual și sensibil știința transformării contrariilor.
Daca gandirea logica sta sub semnul informatiei, respectiv pe opozitia intre zero si unu, practica taiji te ajuta sa deprinzi dinamica intre plin si gol, trecerea, transformarea, continuumul intre zero si unu.
Concret, știi că ceea ce faci este taiji atunci când această dinamică îți devine un dat concret al simțurilor. Când simti cum zero se transforma in unu.
Mai mult decat atat – ajungi sa intuiesti ca ele nu se transforma unele in altele de la sine, indiferent de forma ta de participare, ci felul în care intenția ta se poziționează le schimbă destinul.
Dar nu este o chestiune de voință arbitrară, ci mai degrabă de ne-voință, de a veni cu intenția ta în întâmpinarea intenției lucrurilor – ceea ce în învățătura tradițională se numește wu wei și mai este tradus ca non-acțiune. Adică nu acționa înainte ca acțiunea să se înfiripe deja.
Așa scris, sună abstract. Pentru persoana care practică taiji este însă o realitate concretă a simțurilor.
Psihologia dinamica pe care o viza pionierul psihanalizei viza exact acest lucru atunci cand afirma ca nu putem ignora influenta factorilor pulsionali asupra procesului psihic.
Tai psi nu este o subspecie a psihanalizei, dar se întemeiază pe principiul dinamic al forțelor psihice contrare.
Mult timp terapiile s-au concentrat pe explorarea coerentei intre centrul gandirii si afect, fara insa ca prin aceasta sa fie implicat direct corpul.
Gândirea critică nu înseamnă a acumula conținturi ˝corecte˝ sau critice, ci înseamnă a cultiva aparatul gândirii.
De ce ˝aparat ˝ este numai o noțiune de lucru și de ce ar trebui să trecem peste ea?
Citiți câte ceva despre limitările paradigmei tehnologice aici: https://palindrom.eu/pana-una-alta-noi-inceputuri/
Pentru a antrena eficient gândirea critică trebuie să antrenăm aparatul care o produce.
Care este aparatul care o produce?
Dacă am spune aparatul mental, nu este suficient. Gândirea și conștiința nu există fără corp.
Acest lucru se cunoaște cam de când există filosofia, adică dintotdeauna, numai că ultimele secole au decis să îl ignore într-un mod cât se poate de păgubitor.
Anticii din orient și occident o știau cât se poate de bine, deoarece legau gândirea de practici fizice și/sau subliniau puterea factorilor emoționali (sau ˝pasiunilor˝) de a influența actul gândirii.
Pitagora, Platon, Aristotel – toți cultivă îmbinarea gândirii libere cu mișcarea
Maestrii orientali cultivă forme de meditație care implică disciplina corpului
Maestrii sufiti au propriile practici extatice care implică rotație
Chiar și medievalii care au pus corpul sub interdicția păcatului erau departe de a minimaliza influențele corpului asupra a ceea ce azi numim procese cognitive: percepție și gândire. Astfel că ei căutau să exercite asupra corpului o influență modelatoare și represivă, prin mortificare, Dar corpul nu era ignorat și interzis, ci plăcerea – de multe ori asta se rezuma la plăcerea sexuală.
Apoi corpul și plăcerea au intrat într-un sistem de represiune și reglementare, pe care psihanaliza își propune să îl demaște – nu și să îl demonteze, așa cum arată practica psihanalitică în ultimii 100 de ani.
Esențialmente, psihologia dinamica pe care o viza pionierul psihanalizei viza explorarea modului în care individul și societatea se raportează la exigențele pulsionale care acționează ca o intenție din interior, diferită câteodată – sau de cele mai multe ori – de intenția prescrisă sau propusă de conștiința influențată social.
Ceea ce are cel mai durabil și mai imperativ de spus psihologia dinamică ale cărei baze au fost puse de Freud este că nu putem ignora influența factorilor pulsionali asupra procesului psihic. Și nu ne putem iluziona că i-am învins prin stratageme ale conștiinței, indiferent care ar fi acestea.
Psihanaliza ortodoxa insa s-a cantonat in sfera unor mituri fundamentale, din care a facut dogma (vezi destinul social al pulsiunii sexuale, marcat de Oedip).
Ca metodologie, a blocat accesul direct al corpului la procesul terapeutic, pentru a lasa cale libera limbajului (evident corpul gaseste calea inapoi chiar in acest proces, cultivand alte vehicule ale transferului: vocea, postura etc.)
In acest timp gândirea dinamica a fost captata de psihoterapiile “scurte” prin reducere sau simplificare, în direcția logicii (vezi psihoterapiile cognitive) sau programării (tip NPL sau hipnoză).
Acestea au proliferat liber în același timp în care promotorii lor s-au îndeletnicit sistematic cu discreditarea psihanalizei și a lui Freud, prezentat cu insistență ca un scriitor obsolet și dogmatic, adică exact inversul a ceea ce el era de fapt. Însă scopul insistenței a fost atins: din ce în ce mai puțini își dau osteneala să citească Freud și din ce în ce mai mulți îl expediază în categoria reducționismelor istorice.
Numai că puțini din psihologii contemporani sunt atât de curajoși științific cum a fost întemeietorul psihanalizei și rarissimi sunt cei care ar accepta să-și reconsidere radical ideile în urma unor rezultate obținute în practică. Ceea ce se comunică acum drept psihanaliză și freudism se oprește la ceea ce specialiștii în psihanaliză numesc prima topică freudiană, cea care cuprinde conștientul, preconștientul, inconștientul și la o polaritate între pulsiunea sexuală și cea de autoconservare.
Majoritatea comentatorilor nu țin seama de complexele dezvoltări și revizuiri aduse de ceea ce se numește a doua topică freudiană, care cuprinde eul, se-ul și supraeul și polaritatea între o pulsiune de viață și una de moarte.
Ceea ce se evidentiaza in cea de-a doua topica freudiana este o dinamica mai vasta, universala, a psihicului, intre pulsiunea pe care Freud o numește “pulsiunea vietii” si respectiv pulsiunea de moarte.
Avem aici un adevarat yang si un adevarat yin, iar elaborarea pe baza lor a rămas în seama urmașilor lui Freud.
Ceea ce putem spune acum este că este vorba despre o dinamica specifica viului, care se deprinde prin practica corpului in miscare, mai degrabă decât practicand mental o filosofie oarecare (sau un sistem de gandire).
De ce tai psi?
Pentru că gândirea critică este sense and sensibility.
Ca și taiji, gândirea critică este yin & yang, respectiv reunește contrariile:
- body și mind
- gândire și simțire
Fuziunea a luat naștere atunci când am realizat
1 ce sursă extraordinară de putere, libertate și cunoaștere este practica taiji care înrădăcinează în corp cea mai pasionantă explorare a psihicului
2 ce șansă oferă observația și cunoașterea psihologică pentru a înțelege practica taiji și pentru a o aprofunda luând esențialul din ea
3 că taiji devine o filosofie și o psihologie practică, un mod de a te situa în lume cu fiecare respirație.
Dincolo de a fi o sursă autentică de sănătate și frumusețe durabile, taiji este ceva ce poți duce cu tine în cotidian:
- Pentru a practica echilibrul psihic personal
- Pentru a te putea adapta oricărei practici fizice (am practicat astfel cu ușurință yoga, balet, pilates, mai toate formele de fitness de sală, plus maratoane)
- Pentru a practica leadershipul și self-leadershipul – se aplică în situații de muncă, în situații conflictuale, în situații excepționale în care nu există soluții prescrise. Evident, se aplică în situații de stres, presiune, examen, situații de incertitudine, situații depresiogene, oriunde este nevoie de gestionarea emoției
De ce?
Pentru că te învață că sensul este cu adevărat în intenția ta. Sensul vine din așezarea, poziționarea în lume, iar natura curgătoare a lumii cere ca această poziționare să fie dinamică.
Practica Taiji este corespondentul la nivel uman al practicii fengshui.
În mod tradițional se spune că taijiquanul vizează nemurirea, ceea ce la nivel practic poate fi rezumat ca acordaj fără sfârșit.
