Ștefan Bertalan a fost îmbrățișat de lumea artei, dar traiectoria lui sinuoasă pornește de la inginerie și științele exacte, trece prin știința paranoic-critică a sistemelor și se desăvârșește într-o căutare leonardescă, îndreptățindu-ne să îl adăugăm în rândul magilor.
Bucureșteni, avem un oaspete de neratat! La Muzeul de Artă Recente se deschide între 6 februarie și 3 mai 2026 expoziția retrospectivă Ștefan Bertalan, organizată de Art Encounters, intitulată În ritmul lumii și curatoriată de nimeni altul decât Bernard Blistène, Director onorific al Centrului Pompidou. Am fost fericită aseară să văd expoziția în avanpremieră, să revăd o mare parte din lucrările care mă uimiseră anul trecut în expoziția Art Encounters de la Timișoara, alături de alte surprinzătoare lucrări, inclusiv o recapitulare-eseu vizual despre Grupul Sigma.
Bogăția perceptuală și de semnificații a artei lui Ștefan Bertalan este inepuizabilă, așa că realmente ori de câte ori revezi lucrările sale ai nu numai ceva nou de remarcat, ci și ceva nou de simțit. Lucrările sale sunt tratate, porți, poezii, sunt teatre ale fantasmelor care mișcă lumea, sunt muzică fie și acolo unde nu se aude nimic. A început să fie banal să spui despre lucrări de artă că sunt multidimensionale – totuși arta lui Ștefan Bertalan explorează chiar acest aspect, fizic și conceptual.
Și istoric – am fost impresionată să dau cu ochii de omagiul adus de el lui Gustav Klimt, cu care împărtășea nu numai povestea de dragoste pentru floarea-soarelui, ci mai ales zbaterea pentru un nou pas ontologic în arta plastică.
Arta lui Ștefan Bertalan începe în momentul în care percepția și știința sa se unifică în acea mișcare despre care a scris cândva Eliade: briser le toit de la maison. Da, Eliade scria asta despre șamani, și, da, Ștefan Bertalan a devenit treptat un mag, la fel ca și Leonado. Ca și Leonardo, și-a notat și a documentat științific fiecare pas, dar pașii săi erau atât de uriași încât descrierea etapelor i-ar fi luat câteva vieți. Așa că a notat aproape incomprehensibil și a meșterit plastic acolo unde n-a avut încotro și a trebuit să sară etapele.
A compus și recompus tratatul său viu despre infinit și infinita comunicare a lumilor, cu o muncă titanică, amănunțită, cu care nimeni nu ține încă pasul. Am avut de data asta revelația că poate cel mai accesibil mod de comunica pe un ecran despre complexitatea lucrărilor lui Bertalan este video.
Insuficientă modalitate, desigur. Stefan Bertalan a fost mereu în căutarea unei modalități de a face o puncte între exprimarea pur simbolică a acțiunii de a sparge acoperișul casei (după expresia lui Mircea Eliade) și exprimarea figurativă, adică ambițiosul de mers de a-l provoca pe privitor și spargă acoperișul casei percepției lui obișnuite. De multe ori privirea lucrărilor sale mi-a amintit de senzația pe care o da arta aborigane australiană, care de fapt rareori este ˝arta˝asa cum a crescut în spațiul european și de cele mai multe ori este o harta a taramurilor Visatului sau chiar un manual sau tutorial de Visat.
Atunci când ajungeți la expoziție nu ratați fabulosul album retrospectiv editat de Art Encounters, un adevărat tratat poetic care vă va apropia mai mult de personalitatea cu totul unică a lui Ștefan Bertalan.
De Ștefan Bertalan am auzit pentru prima oară prin 1994 în contextul unui curs de cibernetică la facultatea de psihologie ( aici e substanță pentru câteva articole și postări, promit că #vaurma). Nu era însă un context care să ia în seamă latura artistică… numai că aceasta nu este o „latură”, ci este esența însăși (așa cum chiar știința ciberneticii o spune). Așa cum pictorul Leonardo nu e diferit de omul de știință Leonardo. Ștefan Bertalan a fost foarte des comparat cu Leonardo, pentru că a cuprins cu egală pasiune multe științe și arte, de la matematică și psihologie la botanică și născânda cibernetică.
Lucrările lui seamănă de multe ori vizual cu însemnările lui Leonardo. Ca și Leonardo, el este un om al cunoașterii, iar traiectoria lui în lumea aceasta a fost poate mai agitată decât a lui Leonardo, pentru că secolul lui e cel care nu are răbdare cu oamenii. Miza aventurii vitale și estetice a lui Ștefan Bertalan este exact acel moment în care percepția cotidianului se mișcă un pic, dar decisiv, lăsând să intre infinitul ca un irezistibil șuvoi. Devastator în secolul nostru mic.
Însă Ștefan Bertalan a fost fără îndoială un om al viitorului, după cum discutam în expoziție cu Monika Puiu – și ce bucurie poate fi mai mare decât să mă conducă un om al cunoașterii cum este ea la întâlnirea cu un om al cunoașterii atât de complex cum este acest artist?! Citiți mai multe despre expoziție în articolul din primul comentariu și neapărat veniți să vedeți lucrul în sine – expoziția este deschisă până pe 3 mai.
Ștefan Bertalan artistul – în textul curatorial
Stefan Bertalan este considerat drept o figură esențială a scenei de artă din Timișoara, unde a trăit și a lucrat până la finalul vieții. În 1965, Bertalan, alături de Roman Cotoșman și Constantin Flondor, au fondat grupul 1 1 1, prima grupare de artă experimentală din România comunistă.
Cinci ani mai târziu, a devenit unul dintre liderii grupului Sigma, împreună cu Constantin Flondor, Doru Tulcan, Elisei Rusu, lon Gaita și Lucian Codreanu. Opera diversă și hibridă a lui Bertalan îmbină cercetarea continuă cu o curiozitate fără margini față de natura creației și rolul oamenilor în lume. In diversele sale ipostaze, opera lui Bertalan conturează portretul unui cercetător conștient de legile universale.
Diversitatea disciplinelor și metodelor folosite, precum și dimensiunea hibrida a practicii sale care îmbină limbajul descriptiv cu scheme grafice și geometrice inovatoare, în care abstractul și figurativul sunt inseparabile, constituie o explorare originală și remarcabilă. Această retrospectivă relevă noi aspecte ale operei sale unice. In plus, pasiunea lui Bertalan pentru optică și mecanică, pentru botanică și geologie, astronomie și orice fel de sistem, indică o dorință neobosită de a înțelege empiric lumea.
Prin motivele geometrice multiplicate propunerile grafice și cibernetice care îi relevă interesul pentru arhitectură și orașul contemporan, cea mai mare parte din opera lui Bertalan se încadrează în sfera neo- avangardelor anilor 1960 și 1970, care doreau să pună în perspectivă utopiile primelor mișcări ale secolului 20.
Bertalan învață contınuu din natură, urmărind atent viața plantelor și animalelor, amestecând observația și fantezia. Adesea, Bertalan produce reprezentări infinit de variate ale corpului uman și ale propriului corp cu acuitatea unei disecții a organismelor naturale. In formele ei tumultoase opera lui Bertalan este atentă la legile naturii și se confruntă cu tensiunile extreme care îi animă și tulbură existența.
Opera lui Bertalan este, înainte de toate, opera unui om neliniştit şi exilat. Prin nenumărate autoportrete și prin metamorfozele pe care le relevă acestea, Bertalan interoghează dimensiunea organică a timpului. Este evidentă cercetarea cuprinzătoare din spatele operei sale, precum și tensiunea constantă exprimată prin tușe excesive și compulsive ale creionului sau peniței cu care acoperă fiecare bucată de hârtie, carton sau pânză până la saturație, reinventând lumea în opoziție cu cunoașterea mincinoasă a timpului său şi cu ceea ce Leonardo da Vinci numea ő dementă suverană”.
Nu în ultimul rând, rolu| de pedagog al artistului și cercetarea sa kinestetică, născută din relația sa intimă cu muzica și interpreții care i-au fost alături în ultimii ani de viață, reprezintā un material excepțional pentru cercetătorii de astăzi, Într-un moment în care creația contemporană se deschide către teritorii infinite, pare esențial sa ne concentrām asupra acelor artiști rari care au anticipat turnura cosmo-morfa a creației și și-au conceput activitatea in armonie cu lumea.
Deschisă inițial la Timișoara sub egida Fundației ArtEncounters, expoziția ,Ştefan Bertalan (1930-2014) In ritmul lumii – o retrospectivă” este reiterată la MARe în secțiuni tematice. Extraordinara instalație Multivision, creată împreună cu membrii fondatori Sigma, este expusă aici pentru prima oară la București.
Despre expoziție
Actuala expoziție Ștefan Bertalan de la MARE este curatoriată de Bernard Blistène, Director onorific al Centrului Pompidou – Muzeul Național de Artă Modernă și beneficiază de colaborarea Iunei Șerban, curator la MARe.
Ștefan Bertalan a explorat legătura dintre om, natură și tehnologie, observând lumea ca pe un sistem viu, aflat într-un echilibru fragil între ordine și haos. Fascinat de lumină, ritm și creștere, își nota zilnic observațiile despre plante și medii naturale.
După 1981, când este concediat din motive politice de la catedra de arhitectură din Timișoara, viața și arta lui intră într-o fază de melancolie lucidă. Autoexilat, izolat și deziluzionat, Ștefan Bertalan a pictat cartofi, transformând banalul în simbol al supraviețuirii și al declinului. În această perioadă, lumina solară a anilor ’70 se stinge într-o lumină difuză, interioară, expresia unei conștiințe care continuă să caute sens în întuneric.
Expoziția are un aranjament tematic și nu cronologic pentru a sublinia subiectele și procesele care au punctat cercetările și explorările artistului: primele studii și lucrări din Cluj-Napoca, urmate de perioada din Timișoara, unde a studiat și predat între 1970 și 1981, exilul forțat la Öhringen (Germania) între 1986 și 2012, până la întoarcerea în Timișoara, orașul pe care l-a ales și unde a desfășurat o muncă esențială prin activitatea sa didactică la Academie și prin contribuția la viața culturală intensă a orașului.
Bertalan apare ca o figură carismatică și alertă, atentă atât la lumea sensibilă, cât și la schimbările sociale și politice profunde la care a fost martor și actor indispensabil.
Două dintre săli pun în prim-plan relația lui Ștefan Bertalan cu ceilalți co-fondatori ai grupurilor 111 și SIGMA, două mișcări artistice la care a contribuit în mod decisiv. Pe lângă lucrările adunate în această secțiune, printre care se numără și faimoasa instalație Multivision, realizată în 1978 împreună cu Constantin Flondor și Doru Tulcan, vor fi expuse diverse lucrări, arhive și documente mai puțin cunoscute care îmbogățesc înțelegerea acestor două momente esențiale ale neo-avangardei românești și europene a anilor 1960–80.
Expoziția de la MARe, deschisă între 6 februarie și 3 mai 2026, reprezintă cea de-a doua etapă a retrospectivei dedicate lui Ștefan Bertalan, în continuarea prezentării inaugurale inițiate de Art Encounters la ISHO Center Timișoara (3 aprilie – 29 iunie 2025).
Expoziția reunește lucrări valoroase din colecțiile: Ștefan Bertalan Estate (Esther Schipper Gallery), Muzeul Național Brukenthal, Colecția Ovidiu Șandor, Colecția MARe, Colecția Georg Lecca și Fundația Triade.
Parteneri: Esther Schipper Gallery și Art Encounters. Mulțumiri pentru sprijin: Goethe-Institut, Galeria Jecza, Muzeul Național de Artă Timișoara (MNArT) și Muzeul Brukenthal. Sponsori: AQUA, Sâmburești Parteneri media: Radio Guerrilla, EuroNews, Urban, Matca, ArteVezi, Propagarta, Les Dedans, Zeppelin, BIZ, Haute Culture, Itsy Bitsy
Bilete și alte detalii: pe https://mare.ro/exhibition/in-ritmul-lumii/
Cronologie Bertalan – multumiri curatorilor expoziției!
1930
Ștefan Bertalan se naște pe 30 mai, în satul Răcăștia, jud. Hunedoara
1948-1952
Bertalan urmează cursurile școlii de subingineri a Uzinei Siderurgice Hunedoara – pentru scurt timp lucrează la Uzina siderurgică, prilej cu care realizează primele schițe ale acesteia. Demisionează în urma unui accident de muncă la care e martor.
1956-—1962
Bertalan studiază pictura la Institutul de arte plastice din Cluj. În 1961 se căsătorește cu Karin Sonntag, colegă de la pictură și sse mută în Timișoara, unde începe să predea la liceul de arte plastice.Îi întâlnește pe Constantin Flondor și Roman Cotoșman.
1964-1965
Pe plan internațional, Time Magazine propune în 1964 termenul op art (de la optical illusion) pentru a defini stilul şi curentul reprezentat de artistul maghiaro-francez Victor Vasarely, alături de alte nume importante: Bridget Riley, Yaacov Agam, Jesús Rafael Soto, Julio Le Parc. În primăvara lui 1965, MoMA organizează expoziția , The Responsive Eye” dedicată explorărilor op art: artă abstractă axată pe jocuri vizuale si perceptive și aportul spațiului asupra înțelegeri operei de artă. Este curentul care influențează lucrările și apetența pentru non-figurativ a membrilor viitorului grup 111: Bertalan, Flondor, Cotoşman.
1968
Se deschide pe 7 mai în București, la Sala Kalinderu, expoziția , Cinci artiști din Timișoara”, realizată și comentată de criticul Eugen Schileru. Expoziția îi prezintă pe membrii grupului 11 1 ⁃ cu lucrări individuale, cum au expus mereu – alături de Diet Sayler și Molnár Zoltán. Este expoziția ce pe de o parte statuează explorările vizuale ale celor cinci artiști și pe de altă parte dă startul în arta românească efervescentei legate de neo-constructivism, adoptat atât de alțti artiști cât și de critici. Este o manieră în care arta românească se racordeazá ⁃ cu oarece întârziere ⁃ la arta vestică.
Probabil cea mai faimoasă lucrare expusă de Bertalan în această expoziție ⁃ ilustrată şi în numărul de august al revistei ARTA – este Demonul lui Maxwell, o lucrare 3D aflată la intersecția dintre abstract, conceptual și teorii ale fizicii, o continuare firească seriei structurilor și rețelelor de fire dezvoltate anterior. În prezent, lucrarea aceasta e parte a colecției Muzeului Național de Artă din Timișoara.
In Londra, la Institute of Contemporary Arts, curatoarea Jasia Reichardt organizează expoziția Cybenetic Serendipity, ce investighează preferința artiștilor momentului pentru potențialul tehnologiei în artă. Noul domeniu al ciberneticii, teoria sistemelor – adus în prim-plan artistic de artistul maghiaro-francez Nicolas Schöffer – câștigă teren și fascinează deopotrivă creatori și gânditori.
1968-1969
Grupul 111 participă la Trienala de artă decorativă de la Milano, apoi la Bienala constructivistă de la Nürnberg, unde se alătură și Pavel Iie și Mihai Rusu. Lucrarea lui Bertalan Identitate plastică (prezentă în expoziția de față) a figurat în selecția de la bienala constructivistă din 1969.
1970-1981
Începe cariera academică, cu titlul de lector universitar pe urmă conferențiar, la Facultatea de Construcții, secția Arhitectură, la Timișoara Coincide cu perioada grupului Sigma, format din membrii fondatori ai 111 Bertalan și Flondor, alături de artiștii Doru Tulcan, Elisei Rusu, lon Gaita şi matematicianul Lucian Codreanu.
Catalizator al întâlnirii și demarării acestei colaborări sunt serile de la cercul de bionică ținut de psihiatrul Edouard Pamfil, fondatorul psihiatriei antropologice în România, cerc ce reunea pe lângă artiști, și filologi, muzicieni, filosofi, istorici. Bertalan îl portretizează pe Pamfil în acei ani cu chipul încastrat într-o rețea. La rândul sẵu, Pamfil îl consideră pe Bertalan un campion al anti-conformismului.
1970-1974
Prima etapă a grupului Sigma reia linile diriguitoare ale grupului 1 1 1 și le duce la un nou nivel: 1. interdisciplinaritatea capătă contur mai clar si programatic; 2 lucrările grupului devin colective, accentuând caracterul sinergic al dialogului membrilor; 3. experimentul este favorizat în lucrări spațiale, în instalații în natură 4) este pusă în valoare pedagogia, formulată în programe (unele fiind publicate în revista ARTA) despre rolul învățătorului și maleabilitatea relaţiei cu studentul.
Tipul de educație avansat de Sigma – în special de Bertalan și Flondor – urma anti-normativitatea și apetitul pentru o învățare prin experiment și relaționare așa cum erau ele exemplificate de Bauhaus, Paul Klee sau Buckminster Fuller. Un proiect emblematic al grupului în acei ani a fost Turnul informațional, desen și machetă ce emulau exemplul Turnului lumină cibernetic, proiectul artistic-arhitectural neterminat al lui Nicolas Schöffer din anii 1962- 1973.
Turnul lui Schöffer se voia un reper urbanistic (pentru Paris, unde ar fi urmat să fie construit) care – in acord cu diversele teorii cvasi-utopice de la acea vreme despre orașele viitorului -ar fi asigurat circularea informației în cadrul oraşului prin intermediul unor algoritmi. Turnul grupului Sigma reprezintă probabil cea mai importantă lucrare a sa.
1971
Se deschide la Richard Demarco Gallery în Edinburgh expoziția ,Romanian Art Today” ce reunește Grupul Sigma cu Horia Bernea, Paul Neagu, Ion Bitzan, Șerban Epure, Diet Sayler și alții. Această expoziție constituie o conspectare la cald a diverselor paliere ale conceptualismului și abstractului în arta românească de la acea dată.
1973-—I974
Bertalan dezvoltă pe de o parte interesul pentru fotografie (fotografii ale unor plante), pe de altă parte seria rețelelor, de la retele alb-negru la rețele color, ce constituie o continuare a seriei structurilor de linii și fire din timpul 1 1 1
1974-1978
Structurile biologice și modulare se continuă pentru Sigma îin instalații şi actiuni în natură, pe malul Timișului, în parcuri, în Pădurea Verde de lângă Timişoara, derivând către land-art și încorporarea vegetalului. Este vorba de acțiuni în care membrii grupului angrenau și studenți, ca parte din proiectele educaționale promovate.
Bertalan începe în acei ani studiile sale despre plante, spirale/melci, zborul păsărilor si al libelulelor, peisaje și circuite de energii ce configurează spațiul natural. Sunt cercetări ce amintesc de studiile după natură ale lui Leonardo da Vinci: desene ce reunesc cretă, tus, pastel, creion, cariocă pe hârtie, planse de dimensiuni de caiet de desen, exact ca o observație făcută de un cercetător. Carioca – prezentă încă din perioada retelelor – devine un instrument favorit al lui Bertalan
În acea perioadă apar floarea de soc – Sambucus nigra, stânjenelul – Iris germanica, ciumăfaia – Datura stramonium, podbalul, ceapa, caisul, fasolea, floarea-soarelui. În cazul caisului, al florii soarelui, sau al studiilor de spirale se vede cum ele evoluează în limbajul vizual al lui Bertalan din retele geometrice anterioare. Sunt studii adesea datate cu două sau chiar trei date căci obiceiul lui Bertalan era să reia desenele peste ani, sau să lucreze față-verso în ani diferiti. Însemnările din această perioadă conțin o mai mare pliere la un caracter știintific.
1977–1979
Două evenimente expoziționale importante aduc în prim-plan plante ale lui Bertalan și viziunea sa despre ritmurile naturii și comuniunea cu ea: în 1977, la Salonul anual de artă Timișoara expune proiectul Conopida, urmărind dezvoltarea conopidei în toate stadiile sale, cu accent pe structura fractalică impregnată în această plantă.
În 1979, la Sala Kalinderu București, are loc acțiunea Am trăit cu o plantă de floarea-soarelui 130 de zile (acțiune reluată în 1980 la Institutul de Arhitectură, București) compusă dintr-o instalație însoțită de un jurnal intim artistic în care Bertalan observă planta de floarea-soarelui. Floarea-soarelui este pe de o parte o parteneră erotică, pe de altă parte e alter ego-ul lui Bertalan.
1978
În expoziția ,Studiul l”, organizată in Timisoara, grupul, Sigma – reprezentat de Bertalan, Flondor și Tulcan – participă cu instalația multimedia Multivision:o proiectie prezentată într-o cameră obscură pe 10 ecrane semitransparente dispuse astfel îincât să creeze senzația de ecou vizual infinit,
1981
Este anul care marchează finalul grupului Sigma, tot mai disipat in ultima sa etapa de lucru, Bertalan participă la expoziia, Studïul !”, la Galeria Bastion, Timisoara. Pe 15 septembrie 1981 este concediat (pe filon politic) de la catedra sectiei de Arhitectură a Facultății de Construcții, la care preda din 1970. Moment de tumnură in viața și activitatea sa artistică, registrul său vizual suferă o transformare vertiginoasă de la varianta solară de dinainte la o volubilitate malignă, amară la adresa lumii artistice, a politici societății, a propriului rol între toate acestea
Apar cartofii și personajele-cartofi fn desenele sale, ca niște cheaguri traumatice ce dezvoltă membre si încep să se miște, preluánd funcțile unei lumiîn declin. Notițele care anterior erau științifice devin jucăus-malițios-lirice, mici manifeste sarcastice la adresa sistemului si exprimări active ale durerii artistului, ale senzației de neadecvare si însingurare bânuită,
1981-1986
Se mută alături de familie la Sibiu, de unde era originară soția sa. În 1986 reușește să emigreze (cu soția și cei doi băieți) în Germania de Vest, nu departe de Stuttgart. Visul emigrantului nu se dovedește unul tocmai fericit, Bertalan simțindu-se eliberat de presiunile politice din țară dar alienat între străini.
Din 1981 începe seria Aparițiilor (data finală fiind 1987), autoportrete ale artistului metamorfozat în plantă de floarea-soarelui.
1990-1995
Bertalan are o expoziție personală la Institutul Psihiatric din Weinsberg. Poate reveni în țară mai des, reia colaborări și relații. Curatoarea lleana Pintilie organizează în 1991 la Muzeul de Artă din Timișoara expoziția , Creație și sincronism european. Mișcarea artistică timișoreană în anii 1960-1970″, unde expune și Bertalan. Cercetarea expozițională se concretizează și îintr-un catalog.
În 1995 participă la Bienala de la Veneția într-o expoziție de grup dedicată moștenirii lui Brâncuși în arta românească, curatoriată de Dan Hăulică si Coriolan Babeți.
1999
Pentru Festivalul de performance ,Zona 3″, Timişoara, curatoriat de lleana Pintilie, Bertalan realizează acțiunea O encefalogramă politico-ecologică
2005-2009
lleana Pintilie și Radu Dumitriu îi organizează la Hanul cu Tei, București, expoziția personală ,, Drumuri la răscruce”. Tot Ileana Pintilie îi include lucrări în expoziția de grup ,,Timişoara – concepte neoavangardiste (1960-1970)”, deschisă în 2006 la Muzeul de Artă Timișoara.
Erwin Kessler realizează în 2009 expoziția itinerantă (și catalogul) ,Cel ce se pedepsește singur”, unde-i reunește pe Bertalan, Ion Grigorescu și Florin Mitroi.
În 2007, apare o serie ultimă de desene ale lui Stefan Bertalan: deja bolnav, suferind de semi-pareză, realizează lucrări-studii după muzică. Muzica clasică joacă un rol important în viața sa, în aceste planșe stă notat numele fiecărui compozitor ascultat în timpul lucrului. Plansele respective sunt desenate doar pe o jumătate (de regulă cea dreaptă, unde avea și ochiul încă sănătos).
2009-2012
Trăiește și lucrează în Öhringen, Germania. Din 201 1 este reprezentat de Galeria Johnen din Germania – ulterior, Estate-ul Ștefan Bertalan ajunge reprezentat de Galeria Esther Schipper din Berlin.
in 2012, Victor Man și Erwin Kessler fi organizează la Johnen o expoziție personală ,De Natura Rerum”
2014 / post–2014
Moare pe 30 decembrie.
Postmortem, în 2015, apare cartea Emigrare interioară, de Erwin Kessler, alături de expoziția eponimă organizată la Brukenthal.
Lucrări ale sale sunt incluse în colecția permanentă a Muzeului de Artă Recentă, între 201 8 și 2023.
La sedile din Berlin și Paris, Galeria Esther Schipper îi organizează două expoziții personale, , Ends of Reseach” (curator Erwin Kessler) în 2023, și ,,Major Works” (curator Bernard Blistène) în 2025.
ArtEncounters îi dedică o retrospectivă în 2025.
Albumul Ștefan Bertalan: În ritmul lumii/ In tune with the world
𝘌𝘥𝘪𝘵𝘰𝘳: 𝘉𝘦𝘳𝘯𝘢𝘳𝘥 𝘉𝘭𝘪𝘴𝘵𝘦̀𝘯𝘦
𝘈𝘶𝘵𝘰𝘳𝘪: 𝘈𝘥𝘳𝘪𝘢𝘯𝘢 𝘉𝘢𝘣𝘦𝘵̦𝘪, 𝘈𝘮𝘪 𝘉𝘢𝘳𝘢𝘬, 𝘉𝘦𝘳𝘯𝘢𝘳𝘥 𝘉𝘭𝘪𝘴𝘵𝘦̀𝘯𝘦, 𝘝𝘭𝘢𝘥 𝘎𝘢𝘪𝘷𝘰𝘳𝘰𝘯𝘴𝘤𝘩𝘪, 𝘔𝘪𝘤𝘢 𝘎𝘩𝘦𝘳𝘨𝘩𝘦𝘴𝘤𝘶, 𝘊𝘰𝘯𝘴𝘵𝘢𝘯𝘵𝘪𝘯 𝘍𝘭𝘰𝘯𝘥𝘰𝘳, 𝘙𝘢𝘪𝘯𝘦𝘳 𝘍𝘶𝘤𝘩𝘴, 𝘋𝘪𝘢𝘯𝘢 𝘔𝘢𝘳𝘪𝘯𝘤𝘶, 𝘈𝘯𝘥𝘳𝘦𝘦𝘢 𝘗𝘢𝘭𝘢𝘥𝘦 𝘍𝘭𝘰𝘯𝘥𝘰𝘳, 𝘐𝘭𝘦𝘢𝘯𝘢 𝘗𝘪𝘯𝘵𝘪𝘭𝘪𝘦, 𝘚𝘪𝘮𝘰𝘯𝘢 𝘗𝘰𝘱𝘦𝘴𝘤𝘶, 𝘐𝘰𝘢𝘯𝘢 𝘐𝘶𝘯𝘢 𝘚̦𝘦𝘳𝘣𝘢𝘯, 𝘋𝘰𝘳𝘶 𝘛𝘶𝘭𝘤𝘢𝘯.
Albumul este un ecou și o extindere necesară a expoziției deschise anul trecut de Fundația Art Encounters la Timișoara și prezentată anul acesta la MARe/Muzeul de Artă Recentă, în perioada 6 februarie – 2 mai.
Volumul cuprinde 11 eseuri ale unor autori pentru care opera lui Bertalan este una fundamentală, 15 poeme inedite semnate de Simona Popescu și peste 200 de imagini cu lucrările artistului structurate în diverse teme și subiecte recurente ce formează un mozaic, oferind totodată o viziune proaspătă asupra operei. De o unicitate profundă, opera atât de diversă a lui Ștefan Bertalan îmbină cercetările constante ce combină pictura, desenul, instalația, fotografia și performance-ul cu o explorare a naturii creației și a locului omului în universul nostru.
Publicată de editura Art Encounters, cu sprijinul Esther Schipper Berlin / Paris / Seul, în parteneriat cu MARe / Muzeul de Artă Recentă București, cartea este editată de Bernard Blistène, curator al acestui amplu demers.
Despre expoziția Ștefan Bertalan de la Timișoara din 2025 citiți aici: https://palindrom.eu/stefan-bertalan-un-artist-despre-care-abia-incepem/
