Așa cum îi spune și titlul, Sâni este o expoziție cum nu s-a mai făcut.
Conceptul explorează reprezentarea sânilor în arta românească de-a lungul vremii.
Evident, este mult de explorat și ar fi oriunde s-ar încerca asta, deoarece există reprezentări ale sânilor exact câte fantasme sunt, adică infinite.
Desigur, ele se pot clasifica și expoziția asta încearcă, iar prima clasificare este de ordinul istoriei artei – diferite perioade au acces la reprezentări mai sexuale, altele mai maternale.
La fel, bărbații reprezintă sânii mai sexualizat, femeile mai realist.
În arta începutului de secol XX, modelul neoclasic, al sânilor adolescentini, abia înmuguriți, redați cu migală, se menține concomitent cu creațiile mai novatoare, influențate de impresionismul francez și de secesionismul german, în care sânii generoși, de femeie în deplină maturitate sexuală, sunt tratați în tușe lejere sau impasto, pentru a crea impresia de carnalitate.
Astfel, pictura românească modernă înregistrează uneori de la aceiași autori – Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Tonitza ș.a. – atât nuduri academist-venusiene, culcate pe sofale boierești, în care sânii și pubisul personajelor sunt parțial acoperiți (sugerând, conform etichetei vremii, sfiala personajelor feminine), cât și reprezentări de budoar, în care trupurile feminine, cu forme rotunjite, dar atletice, se oferă privirii, expunându-și dezinhibate părțile intime.
Ulterior, geometrizarea și stilizarea corpului feminin în compoziții fanteziste, á la Ion Alin Gheorghiu sau Sabin Bălașa, dez-erotizează sânii, convertindu-i strict în motiv de reflecție formală. Prin contrast, cele mai recente lucrări prezentate în expoziție – semnate de Roman Tolici, Felix Aftene, Paul Baraka Marat, Ondine Slimovschi – se apropie de formule hiper-realiste.
Mizându-se fie pe evidențierea imperfecțiunii sânilor („prea” mari, „prea” mici, asimetrici, flasci), fie pe compunerea unui ideal digitalizat al acestora, sunt confruntate percepțiile sociale asupra feminității și sexualității. (text de Antonia Iordache)
Imaginea iconică a Madonei Galaktotrophousa, care o înfățișează pe Fecioara Maria alăptând, a apărut inițial în perioada bizantină și a rămas o temă constantă de-a lungul istoriei artei, chiar și în unele epoci caracterizate de norme pudibonde (cum ar fi Evul Mediu Târziu sau perioada victoriană).
Imaginea a continuat să fie prezentă în arta vizuală și să evolueze, însă reprezentarea laicizată a mamei cu sânul dezgolit, hrănind pruncul, și-a păstrat dimensiunea spirituală, așa cum se poate vedea în lucrări din secole diferite, ca Maternitate, de Mina Byck Wepper, sau Milk Behind the Judgement, de Andrei Gamarț.
În arta modernă și în cea contemporană, reprezentarea mamei care își oferă sânii plini de lapte pruncului nu este lipsită de încărcătură erotică. Sânii lăuzei nu sunt doar un simbol al hrănirii și al fertilității, ci și un obiect al dorinței originare și un indiciu al puterii feminine – reflectare a complexității rolului matern. (text de Antonia Iordache)
Citește mai multe despre expoziție aici: https://www.artsafari.ro/project/sani/
Vezi și sănii femeilor Ceciliei Cuțescu Storck aici: https://palindrom.eu/cine-este-cecilia-cutescu-storck/
Practic, expoziția înfățișează istoria unui tabu, deoarece sânii sunt în același timp obiectul sexual prin excelență cât și obiectul interzis prin excelență.
Sânul matern hrănește corpul și fantasmele pruncului, dar este și semn al faptului că trupul întreg al mamei îi este de acum complet interzis.
Sâni – obiect sexual parțial care a înflăcărat fantezii și a ponderat fantezii.
În această calitate am încercat să explorez expoziția – căutând acei sâni care au o expresivitate proprie, care trăiesc în calitate de obiect sexual (parțial) și nu există acolo doar ca fantasmă masculină sau ca declarație de principiu sau protest feminin.
Am căutat sânii expresivi, cei care spun mai mult despre intenția autorului, care sunt parte activă din discursul artistic.
Din capul locului, sa stiți că nu sunt foarte frecvenți.
I-am contemplat într-o pictură.
Și apoi am dat cu ochii de Raluca Ilaria Demetrescu, tolănită cum se cuvine în instalația sa, ca la sânul mamei. Camera cu perne bonbon mi-a dat senzația jucăușă și prietenoasă a copilăriei și am cerut permisiunea să mă culc și eu acolo, la sânul mamei.
Happeningul Ralucăi făcea rezumatul tuturor acelor fantasme ale expoziției și aduce sânul în sensibilitatea noastră. Practic este împlinea visului primitiv despre care va fi mereu vorba într-o propoziție unde apare cuvântul sân: vreau și am și e bine!
