@radar.newmediaart 2024 : enter the matrix, explore the matrix, find nature. Future nature.
Conceptul de natură a apărut prin diferențiere de cultură. Iar modul în care cultura s-a raportat la natură până acum este fundamental de două feluri:
– ritual
– tehnologic
Această distincție în mare parte se pliază pe distincția între sacru și profan, doar că nu avem aici un criteriu metafizic, cum e la sacru și profan, ci unul intențional, comportamental, deci fundamental uman, respectiv intenția de a folosi.
În abordarea tehnologică folosim ceva (de obicei din natură) cu scopul de a obține ceva ce ne interesează direct; această în timp ce abordarea rituală contemplă.
În lumea contemporană, abordarea tehnologică aduce cu ea cele două accepțiuni ale naturii:
– ca teritoriu pentru leisure
– ca teren de cercetare și aplicare a soluțiilor tehnologice
Cum va fi însă natura viitorului? Va fi terenul contemplării noastre uimite sau va fi din ce în ce mai îngustată din cauza abordărilor noastre tehnologice?
Va fi după chipul și asemănarea noastră, a oamenilor. Iar sarcina noastră chiar asta este, să ne găsim chipul de oameni, mergând până la capăt cu exorcizarea fantasmelor mașinale și tehnologice din noi.
Fantasme are au început de mult să seducă și să prevaleze, de vreo 200 de ani, practic, găsindu-și forma supremă în AI.
AI este aici pentru a exorciza tot mașinalul din noi, pentru a ne forța să ne definim umanitatea dincolo de tehnologie, după ce de câteva secole bune aspirăm la tehnologie.
AI este tehnologia care ne întoarce oglinda – și noi o știm, percepem asta cu o oarecare claritate, iar simptomul e faptul că se răspândește fantasma că AI ar putea fi tehnologia care ne folosește pe noi, în loc să se lase pur și simplu folosită de noi.
Am mai spus în câteva împrejurări că fiecare ediție a RADAR new media art a însemnat un preview despre ceea ce va ocupa în anul care urmează centrul intereselor noastre privind contactul cu cotidianul mediat tehnologic. Ca un soi de avangardă – ceea ce se explică exact prin natura artei de a fi „anticipație” deschizătoare de drumuri, sau întâiul captator al unor mișcări psihice care se ridică din câmpul nostru comun, numit, când pe drept, când pe nedrept, inconștient colectiv.
Iata un exemplu: https://palindrom.eu/trends-mirrors-and-prophecies-at-radar-4-human-edition/
Si încă unul; https://palindrom.eu/ce-e-s-si-ce-e-f-in-sf-radar-new-media-art-ca-portret-al-viitorului/
Ei bine, anul acesta ne-a înfățișat oamenii priviți de AI-ul lor omniprezent și provocator. Provocator al umanității noastre.
Tell me what makes you tick. What makes you human.
De partea cealaltă stă angoasa omului: what makes me human? Is there something beyond what makes me tick?
Un dialog când jucăuș, când tensionat.
Iată câteva ipostaze (mai multe detalii gasiti aici: https://palindrom.eu/radar-2024-editia-a-v-a-globala-future-nature/
Si desigur toate datele le gasiti pe site-ul oficial: https://www.radarnewmedia.art/#about
Life-influencer la @radar.newmediaart! Or…? This neural installation captured nature and human nature and IT
Instalația Watch me de Alexandru Berceanu te invită să contempli natura (culturi de spirulină) în timp ce natură se uită la tine. Rama de tablou funcționează both ways. Nature’s agency e să te provoace să te uiți, iar acolo unde reușește, natura va prosperă (culturile care atrag cele mai multe priviri umane vor fi hrănite cu mai mult infraroșu prielnic lor).
What you see is seeing you! Welcome to AI Wonderland! Instalație by @davidszauder TANGO ÎN WONDERLAND. Instalația folosește AI- ul pentru a genera un mediu în continuă schimbare, într-un spațiu închis, ilustrând situații sociale neașteptate, care împing participanții în afară zonei de confort, provocându-le preconcepţiile și prejudecățile.
AI exploring the feeling of transformation! One if my favs at this RADAR New Media Art 2024 edition, by Japanese artist Tatsuru Arai – using new media în such a shinto way!
Unde dai și unde crapă și alte întrebări ale fizicii cuantice puse în evidență de instalația creată de Robin Baumgarten. Basically you get the sensation of touching a butterfly wing which will cause a hurricane elsewhere. Real or not, Ashley or not, you will enjoy the feeling of maybe you are changing the world somehow. And this is the point. But is there a single point în quantum physics?
See these people? They are not real people. Nor unreal. They are portraits of no one. Adică nu sunt portrete ale unei singure persoane, ci portrete compozite, formate din trăsăturile mai multor persoane reale și asamblate după imaginația unui AI. A propos, ce e imaginația unui AI? Instalația Portrais of No One este creată de cercetători portughezi. Concepută la baza că un experiment științific, ea stârnește participantului o furtună de sentimente ale identității. A propos, de câte feluri este și ce e identitatea?
Dacă drept cele mai prietenoase au trecut, fără îndoială, instalațiile cântător-luminoase ale francezilor de la Collectif Scale – Ammonite și Le carnaval, precum și ENTER al polonezilor, cea mai neliniștitoare a fost AI and Me – ceea ce a făcut să fie și cea mai vizitată.
Al & ME
DANIELA NEDOVESCU & OCTAVIAN MOȚ, ROMÂNIA
Instalație AI interactivă AI & Me este o instalație imersivă care invită la reflecție asupra evoluției relației dintre oameni și inteligența artificialã. În centrul său se află The Confessional, o piesă în care participanții sunt supuși analizei nefiltrate a AI și primesc sfaturi din perspectiva mașinii. Instalația invită la reflecție asupra emoțiilor resimțite în momentul în care ne expunem la a fi judecăți de tehnologie și asupra ce înseamnă, cu adevărat, AI pentru viețile noastre de zi cu zi.
Cineaștii și artiștii transdisciplinari români Daniela Nedovescu și Octavian Moț, cunoscuți sub numele de mots, creează, de peste un deceniu, filme, web-serii și artă multimedia ce explorează ironia umană. Stabiliți acum în Germania, ei investighează potențialul AI-nu doar impactul său social, ci și capacitatea de a dezvălui adevăruri mai profunde despre natură umană.
Produsă de: mots & Zauberberg Productions GobH
Pe scurt, AI and me te provoacă să te așezi în confesionalul AI. Practic, te expui judecății AI-ului, care îți da un nume și un destin. Un loc în lumea lui.
Interesant este că majoritatea oamenilor care se instalează în confesional au așteptarea că Ai să-i recepteze corect sau flatant (ceea ce de multe ori corespunde întocmai, punct cu punct).
De aceea ajung să considere acest Ai răutăcios sau ironic atunci când primesc judecățile sale mai degrabă poetice.
Eu am văzut experiența ca o dovadă simultană despre limitele percepției (care, dacă deja știm că apar la indivizii umani, nu ar trebui deloc să ne uimească că apar și la un AI) și despre avantajele AI de a nu fi tulburat de feedbackuri și închipuiri din partea țintei.
De unde vine îndrăzneala mașinii? Dacă de obicei Ai-urile serioase se străduiesc să fie mediocre și modeste, acest program (rezultanta mai multor programe, combinate) nu netezește asperitățile, nu elimină capetele clopotului gaussian, ci se exprimă dezinvolt. Te portretizează efectiv cum dorește, te poate transforma din femeie în bărbat și invers și are tendința să te zugrăvească în chip de personaj dark sau distopic.
Surpriza, cum spuneam, vine de la oamenii care au pretenția de realism – atribuindu-i mai mult sau mai puțin explicit Ai-ului calități tehnologice de tipul acuratețe, dar și calități umane de tipul reverenței față de om.
Pe scaunul confesionalului, oamenii iau poziția confesionalului. Pentru ei, Ai devine maestrul, directorul de conștiință, celui qui est suppose savoir, psihanalistul. Ca urmare, ceea ce-și doresc este să seducă, pentru a vedea proiectată pe perete o imagine care să-i seducă pe ei. Un simulacru al unui simulacru.
Însă frumusețea instalatjei este că undeva în acest joc, între momentul în care mașina te judecă și mașina visează despre tine, sub privirea critică a avatarurilor altora, începi să înțelegi jocul care te eliberează.
Je est un autre. Mereu în relația cu mașina tu est un autre. Nu trebuie să iei personal ceea ce e personaj.
Ieși din matrix fără că totuși să știi dacă ești cu adevărat afară din matrix sau dacă există un afară din matrix.
Am ieșit din clădirea de cărămidă a fostei Fabrici de Glucoză, care văzuse multe de-a lungul timpului. Văzuse tehnologiile mecanice, apoi ruina, apoi noile leisure technologies, printre care hotelul Caro și acum nouă expoziție RADAR new media art. Am trecut prin RADAR Kids, am străbătut curțile dintre depozite și am nimerit în plin soare, în colțul de natură amenajat pentru oaspeții hotelului.
Soare, nuc, apă, sclipiri, o pisica moale, pufoasă și lipicioasă vizitându-mă – mii de senzații invadandu-mă. Greu de departajat. Magnetic. Nimic preparat, nimic previzibil, nimic excepțional, just life. The most exciting.
Secretul e unul singur și a fost expus de când primul chinez s-a străduit să construiască prima privighetoare mecanică: nu reproduce, nu fura din natură, nu apropria. Mulțumește și dăruiește.
Future nature is here
It is your nature
