Deja de la editia a treia, de anul trecut, am vazut RADAR New Media Art drept un festival al ideilor si fantasmelor pe care galopul tehnologic le starneste in lumea de azi.
Un soi de istorie traita a ceea ce tehnologia inspiră omului de azi. Teoretic s-ar zice ca aproape automat de aici trebuie sa rezulte si o „anticipare” a viitorului, cumva la modul la care Jules Verne a facut-o, cu submarinele, de exemplu. Teoretic si romanesc. Totuși, abia în secolul nostru cu adevărat grăbit anticipatia ajunge sa fie numai cu cateva luni inaintea faptelor!
Anul trecut facea la Radar senzatie ANA, inteligenta artificiala cu chip uman care raspundea liber intrebarilor curioșilor. Peste numai cateva luni, inteligentele artificiale deja scriau oficial carti si lucrări stiintifice. Artistii prezenti anul trecut la RADAR New Media Art declarasera deja ca intentia lor este sa ne familiarozeze cu viitorul, comunicandu-ne si increderea lor in faptil ca un succes la publicul larg avea sa fie o premisa in plus care sa ne asigure ca acest tip de ipostaza tehnologică nu are să fie aservita exclusiv intereselor de putere si militare.
Anul acesta inteligenta artificiala a ajuns sa fie aproape o banalitate, Iar ANA a devenit de-a dreptul romantica, rabdatoare si populara, in era razboiului dus pe scară largă cu dronele.
Aceste lucruri ar trebui sa ne motiveze sa cautam indiciiile lui 2024 în ceea ce vedem la RADAR 2023.
Proiectul RADAR ( Romanian Artists Developing Alternative Realities) a ajuns la etapa a patra cu tema LIVE, desfășurată în centrul Bucureștiului (în clădirea fascinantă a fostului magazin București) în perioada 27-29 octombrie 2023.
Misiunea asumată de noua ediție s-a referit la explorarea rolului tehnologiei ca mijloc de creație și creștere în relație cu artele spectacolului și teatrul, muzica, dansul și alte tipuri de spectacole. RADAR este o radiografie anuală a industriei locale de artă new media și o platformă care promovează noi medii digitale în România și artiști emergenti, susținută de UniCredit Bank. „Ne propunem să descoperim modul în care tehnologia poate crea o scenografie virtuală și modul în care interpretarea artistică este extinsă și augmentată. Cum putem folosi tehnologia pentru a ne apropia de public și pentru a ne angaja cu ei, pentru a-i face să contribuie. Un alt aspect pe care căutăm să-l observăm este crearea și modificarea unei identități virtuale, modul în care aceasta afectează modul în care ne exprimăm și ne reprezentăm în mediul digital“ spun inițiatorii proiectului.
Ediția a IV-a reunește o selecție de proiecte multidisciplinare create de artiști și dezvoltatori români din toată țara, curatoriate de Alina Rizescu, Dilmana Yordanova, Alexandru Berceanu și Mihai Cojocaru în calitate de Director Creativ și Tehnic.
RADAR Kids este secțiunea dedicată copiilor, unde aceștia pot explora instalații interactive și educative create special pentru ei, o categorie a festivalului susținut de Lidl România și Primăria Sector 3 București.
Categorii de momente performative: Dans, Sound Design, Teatru, Poezie, VJ-ing, Live coding.
Instalațiile de artă digitală expuse în expoziție au folosit Realitatea Augmentată, Realitatea Virtuală, Realitatea Mixtă, Inteligența Artificială, Video-mapping și diferiți senzori de interactivitate care permit publicului să devină un colaborator activ al spectacolului de artă.
Revenind la vânătoarea mea personală de profeții, am intrat în clădirea pe care o cunoșteam de-o viață a Magazinului București având în minte întrebarea: care fantasme tehnologice manifestate de instalațiile din RADAR 2023 se vor concretiza în 2024?
Când am intrat însă, am descoperit cu totul altă lume și atmosferă, de parcă străvechiul magazin ar fi fost teleportat direct în viitor, într-o lume care odinioară s-ar fi numit science fiction, iar o voce din minte mi-a susurat întrebarea: Visează androizii oi electronice?
Sa aparțină oare viitorul apropiat chiar fantasmelor despre conexiunile dintre noi, oamenii, nostalgiilor răsucite despre legături „pur umane“, pe care mulți le vedem amenintate de interfetele tehnologice?
Instalatiile pe care le-am vazut la Radar 2024 vizeaza in mare parte sa ne hraneasca fantasma controlului, intr-o lume in care este evident ca majoritatea lucrurilor incep, incet, dar sigur, sa ne scape de sub control.
Vedem cum, prin efortul artistilor, tehnologia se straduieste sa ne reflecte. În primul rând pe noi, oamenii:
TU esti autorul murmuratiei (Lucrarea Murmuration a fost creată de Ygreq Interactive cu un sound art creat de Stefan Damian)
TU dirijezi si deci creezi muzica pe care o sintetizeaza aparatul (Post-Orchestra, sound-art by Stefan Damian)
Corpul TAU in miscare creeaza animatia în instalația Digital Heaven, lucrare sub semnătura artistelor Cristina Bodnarescu și Oana Baluta în care intri în dans și fuziune cu replica digitală a propriului corp
În VIRTUALPSYCH[o]CAVE – un experiment media imersiv ce îmbină două forme ale realității virtuale (VR): una intimă, cu cască VR, și alta colectivă, de tip CAVE, creat de NeoTectoniX Architects – în functie de datele pe care TU le introduci instalatia creeaza un conglomerat tipic care te reprezinta numai pe TINE, urmand ca apoi sa te potriveasca sau nu intr-un puźzle global.
Dar tehnologia se străduiește să reflecte și viul în general.
Sunetele din jur s-au împletit cu ambientul sintetizat de către Denis Flueraru la RADAR.
Instalația AudioBioModulation a surprins reactivitatea structurilor biologice la stimuli generați de instrumete muzicale digitale și analogice. „Dansul” a fost apoi redat prin video-mapping pe o suprafață adaptată spațiului expozițional.
„Actrițe. Adică, scuze că te ating“ s-a prezentat ca un spectacol transpus într-o instalație digitală audiovizuală; tema este abuzul fizic și emoțional prezent în cadrul instituțiilor și colectivelor artistice. Identitatea vizuală a personajelor a fost creată ingenios cu ajutorul tehnologiei, fuzionând 5 portrete de actori, ca manifest împotriva anulării identității individuale. (Spectacolul a fost realizat de Teatrul Postnațional Interfonic în coproducție cu Institutul Polonez / Instytut Polski w Bukareszcie și cu sprijinul Goethe-Institut București)
Instalația Beyond Matter creată de Sandrine Deumier a explorat limitele și interacțiunile dintre materiile vii și tehnologii. Autoarea a creat universuri artificiale dincolo de imaginație, unde orice lucru e posibil: forme noi de viață, regate din materii fungice și orhidee în transformare.
Totusi, dincolo de aceste fantasme, foarte atragatoare si satisfacatoare, trebuie sa spun, ceea ce m-a fascinat cu adevarat la Radar 2023 a fost stranietatea intalnirii cu corpul tehnologic, cu o simulare tridimensionala care a luat fiinta chiar în mana mea. „Inner Synthesis” (creat de Augmented Space Agency) este un cadru conceptual artistic ce explorează dinamica schimbătoare a identității umane în spațiile sociale digitale, prin utilizarea experimentală a tehnologiilor emergente AI.
Lucrarea cu care am avut de-a face a cuprins o ființă virtuală suprareală, întruparea unei poezii generate de inteligența artificială.
Aparent invocata de mine, aparent umana, entitatea tridimensionala care prindea viata dirijata de tableta pe care o tineam in mana avea exact consistenta unui golem. Si identitatea unei holograme. Putea sa asculte poruncile mele sau le putea avea pe ale sale. Eu doar aveam incredere in legile roboticii.
A propos, cine si le mai amintește azi? Le-am citit, candva, de mult, cand ceea ce acum se numeste SF ne era livrat sub numele de literatura „de anticipatie“. Legile au fost imaginate de scriitorul Isaac Asimov, în legendara serie a Fundației.
Legea 1
Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.
Legea 2
Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.
Legea 3
Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.
Legea supremă – Legea 0
Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită, prin neintervenție, ca umanitatea să fie pusă în pericol.
Ca urmare a Legii 0, toate celelalte legi se modifică corespunzător, Legea 0 fiind legea supremă
Vedem de aici ca acest robot la care se refera Asimov este fie
– o entitate de tipul inteligenta artificiala foarte avansata, care ar putea intelege pe deplin ce este o fiinta umana si ce ar putea fi in detrimentul acesteia.
– o entitate tehnologica lipsita de autonomie, dar programata pe baza unui cod etic foarte strict. Unele entitati militare pretind asta, dar stricto sensu fac rau fiintelor umane, deci deja nu respecta legile roboticii… si iată deci că ceea ce părea anticipație este deja trecut!
Da, ceea ce aveam in fata, ieșind la iveală de sub tableta „Inner Synthesis” nu era nici golem si nici robot, nici macar o inteligenta artificiala, dar artistul a reusit sa creeze exact nelinistea fantasmatica pe care acestea o creeaza: zvacnetul creaturii dupa chipul si asemanarea.
Numai sa tinem minte ca NOI suflăm suflet asupra ei, ca NOI creem murmuratia, NOI compunem muzica, NOI alcatuim puzzle-ul. Iar pentru ca ea, creatura, sa traiasca si sa se dezvolte linistita este vital ca noi sa credem ca da, noi am creat si holograma, si murmuratja….
Rezumand, as numi aceasta editie human edition. Pentru generatia mea, a parintilor copiilor tehnologici Magazinul Bucuresti este un reper al copilariei. Nu m-am putut impiedica sa caut nostalgic locul treptelor atat de tocite încât deveneau ucigase. Ma gandesc cateodata daca nu cumva strangerea de inima pe care o am la toate coborarile periculoase nu vine chiar din acest magazin, plin de comori (si numai cine a incercat sa faca un shopping mai creativ prin magazinele comuniste poate cu adevarat aprecia asta!). Tentatia era mare, pericolul pe masura. Cam ca viata atunci.
Ei bine, acum locul scarilor de piatra tocita a fost luat de scari rulante, pe care artistii de la RADAR le-au luminat cu fantezia unui film SF. Suna sunetelor ambientale era… un număr natural! De peste tot, clipociri de piatră și cântec de păsări. Multe păsări, din instalația dedicată explorării păsărilort Deltei, dar nu numai. Și cerbi. Tot happeningul avea aerul unui SF aievea, cu un parfum de Terminator si/sau Viseaza androizii oi electronice?
Pe vremea cand eram la varsta copiilor care misunau in instalatiile de la RADAR Kids, ceea ce azi se numeste SF se numea „anticipatie” iar coordonatele prezentului nostru de azi arata cp multi au anticipat un viitor mai naiv in ceea ce priveste raportul cu tehnologia. Este uimitor, dar inca mai sunt multe de spus despre raportul multimilor cu tehnologia. RADAR 2023 a vorbit mai degraba despre raportul grupurilor si varstelor cu tehnologia.
Cum poate intermedia tehnologia modul in care ne raportam unii la altii? Modul in care ne integram? Oare poate ea sa ne serveasca drept oglinda si mediator?
Daca ar fi sa pastram inferenta rezultata din editiile trecute ale RADAR-ului, am spune direct ca asta este ceea ce ne dorim de la sistemele tehnologice, mai mult decat simple inteligente artificiale care sa rivalizeze cu noi si cu viul in general. Ne place sa vedem in tehnologie un gardian al viului si o oglinda care ne raspunde flatant si probabil aceasta va fi paradigma in care ea se va si prezenta in viata de zi cu zi in anul viitor.
In rest, devenim din ce in ce mai masinali, dar despre asta va fi vorba in alt articol
#vaurma
