Învățăturile apelor de Mihai și Medeea Badea este o carte unică – este Bildungsroman, este o carte de aventuri, este despre călătoria eroului mai mult decât orice altă carte de dezvoltare personală, este impresionantă ca un poem și este întâi de toate un gest de generozitate.
În urmă cu aproximativ un an aflam despre visul unui înotător solitar, pe nume Mihai Badea. Visul lui se numea Lake Powell. Nu știam prea multe despre Lake Powell. Am citit puțină istorie și blogul singurei înotătoare care l-a străbătut vreodată. Și m-am cutremurat. Aventura mi s-a părut pur și simplu înfricoșătoare, din mai multe puncte de vedere. (am scris despre ea aici: https://palindrom.eu/mihai-badea-se-pregateste-sa-strabata-lake-powell/)
Atunci a crescut în mine întrebarea: Cine este Mihai Badea și cum se încumetă el la așa ceva?
După ce Mihai a trecut cu bine prin încercarea Lake Powell am început să aflu mai multe și mai multe despre el și despre cauza căreia îi dedică toate realizările sale: Fundația Copii în Dificultate: https://www.cid.org.ro/
Dar am început să înțeleg cu adevărat ce-l mână pe el în luptă numai după ce am avut privilegiul să fiu printre primii cititori ai cărții pe care Mihai a scris-o împreună cu soția sa Medeea: Învățăturile apelor, istoria unei transformări profunde.
Atunci drumul său mi s-a revelat ca o adevărată călătorie a eroului (așa cum am scris și în prefața cărții). Iar frumusețea cărții – care, cel puțin la o primă lectură se citește cu sufletul la gură, ca un roman de aventuri – este că te ispitește să o mai citești o dată și încă o dată, pentru a descifra mai multe fațete ale călătoriei eroului.
Până ce am ajuns să văd calea lui Mihai ca pe un roman de geste, ca un roman cavaleresc medieval, în care eroul este mereu atipic, destinul îl alege, realizează lucruri vitale și de necrezut în favoarea celor mai vulnerabili dintre oameni, totul în numele unei flamuri, al unui crez, al unei cauze imense, de neatins.
Dacă în Evul Mediu cauza era iubirea unei doamne intangibile, în zilele noastre eroul este mai norocos. Soția lui Medeea îi este alături, mereu prezentă, o sursă de încredere și stabilitate extraordinare – găsim în carte pasaje impresionante care descriu relația lor. Nu, pentru eroul zilelor noastre cauza cea mare este alinarea suferinței celor mai defavorizați dintre copii și familiilor lor – o cauză infinită, așa cum infinită este suferința lumii.
Dar așa cum infinită este bunătatea, cum fără margini este devotamentul celor care știu să aline și-și asumă această sarcină fără sfârșit: Fundația Copii în Dificultate.
Mărturisesc că nu am înțeles niciodată în profunzime ce îi mână din interior pe pasionații de performanțe extreme, chiar în scopuri caritabile. Ei bine, după ce am citit această carte și mai ales după ce l-am auzit pe Mihai Badea povestind – la întâlnirea cu susținătorii Fundației CID din septembrie și apoi la lansarea cărții din februarie, aventura lui mi-a apărut ca un destin cu propria-i înțelepciune.
Mihai este un povestitor pasionant în special pentru că trăiește și retrăiește în egală măsură cu pasiune și cu necesara detașare fiecare dintre momentele decisive ale parcursului său despre care îndrăznesc să spun că este cu adevărat inițiatic.
Cu îndrăzneală, Mihai mărturisește cât de multe a învățat de la oameni, dar și de la apele însele, dobândind astfel acea conexiune profund spirituală (și profund organică în același timp) cu ființa, care l-a făcut cu adevărat receptiv la rezonanțele profunde ale destinelor copiilor ocrotiți de Fundația CiD. Pentru acești copii, viața însăși este sport extrem și ei l-au inspirat pe Mihai să îndrăznească mai mult și mai mult.
Cu gândul la ei și la visul lor, el a străbătut capricioasele ape americane, într-o cursă memorabilă. Aflăm despre ea din carte, cu ritmul și tensiunea unui roman de aventuri – și cu fantezia unei benzi desenate extrem de sugestive, realizate de Lidia Feher.
Și mai îndrăznesc să spun că numai citind această carte putem înțelege în profunzime noul maraton sisific pe care și-l propune Mihai pentru iunie anul acesta. Este o provocare cum nu a mai fost: cum nu a mai fost: 72, dus și întors!
În numele solidarității cu Fundația Copii în Dificultate, Mihai Badea își propune să înoate timp de 72 de ore, continuu, zi și noapte, dus și întors, de-a lungul aceluiași traseu de 1 kilometru, în Canalul Siderurgic Călărași!
De ce 72? E un fel de aniversare -1972 este anul lui de naștere! Dar noutatea absolută nu e neapărat acest traseu cel puțin neobișnuit, ci faptul că nu va fi un înot solitar, asa cum ne-a obișnuit Mihai, ci un înot solidar!
72 de înotători vor fi alături de el, fiecare însoțindu-l de-a lungul unui kilometru.
De ce acest #maraton sisific? Mihai își propune să ne dea o idee despre ce înseamnă la nivel psihologic a trăi fiecare zi într-o familie care îngrijește un membru afectat de o maladie debilitantă.
Sunt familii care au nevoie vitală de respiro – și pentru asta se va construi, la Zărnești, Casa dintre Brazi CID.
Pe www.cid.org.ro vă puteți alătura echipei lui Mihai donând pentru Casa dintre Brazi – veți primi în schimb cartea, cu autografele autorilor!
Detalii din istoria unei transformări profunde
Eroul nostru începe, așa cum vă spuneam, atipic: nu este un copil care se simte ca peștele în apă, dimpotrivă: se teme de apă pentru că este profund și puternic chemat de apă. Aceasta este și sursa curajului său, la rându-i atipic, curaj pe care-l explică cu cea mai mare simplitate: se teme, dar în loc să facă pasul înapoi, face pasul înainte!
Acesta este și principalul îndemn pe care-l adresează celor care încă te tem să dea curs chemării lor – oricare va fi fost aceasta: faceți pasul înainte, indiferent ce vă șoptește frica. Un pas, oricât de mic. Care-l cheamă pe al doilea. Și deja e deschis drumul!
Mihai Badea nu se consideră sportiv de performanță – a învățat înotul de mic, a practicat sportul, apoi a urmat o facultate civilă, pe urmă a intrat în Serviciul Român de Informații. Iar după cei 20 de ani de SRI, când cariera lui urma să se sfârșească, firesc, a venit momentul de descumpănire – cum se întâmplă cu atâția ofițeri activi. Aici Mihai a ales din nou sportul, energia și inspirația care vin din disciplină și anduranță – mărturisește că acestea l-au salvat și i-au dat un nou sentiment de sens.
˝Lupt continuu ca să imi depășesc propriile limite, dar nu ca să cultiv sentimente de triumf. Nu lucrez la vreo glorie personală. Mie fiecare provocare mi-a adus un nivel nou de echilibru interior si pe acesta îl cultiv – și dacă ar fi să inspir pe cineva, aceasta aș vrea să-i inspir: sentimentul că dăruind energie și efort ajungi să te reașezi de fiecare dată intr-un nivel superior de echilibru care te apropie din ce in ce mai mult de ceea ce ești, ca fiinţă umană. Înotul mi-a oferit mult mai mult decât mi-am imaginat la început. A devenit o călătorie personală de auto-descoperire, dar mai ales o cale prin care am reușit să ajut și pe alţii˝.
Vei realiza ceva cu adevărat valoros numai dacă nu vei viza gloria în fața lumii, ci bunătatea față de ceilalți și propria autenticitate – Mihai atrage atenția de repetate ori în carte asupra învățăturilor primite de la tatăl său, cel care i-a dat nu numai impulsul de a se apuca de înot, dar mai ales acest sentiment al valorii interioare pe care se clădește tot ce este durabil din punct de vedere uman.
˝În anii în care am început să-mi număr succesele, tata a ţinut să-mi amintească ce-mi spunea de mult: indiferent cât de sus ajungi, ceea ce contează cu adevărat sunt valorile pe care le păstrezi. Nu uita de unde ai plecat, Mihai,” îmi spunea el de câte ori îi povesteam despre planurile mele. Cine ești in fața lumii e doar o umbră a ceea ce ești cu adevărat!˝
Mihai a învățat mult de la oameni, de la familia sa, de la antrenori, de la prieteni, de la echipa care i-a stat mereu alături, dar a mai învățat dintr-o sursă inepuizabilă: apa însăși. Citind cartea, descoperi că, la fel ca un maratonist bun, înotătorul de anduranță ajunge să fie un adevărat șaman. Tot ceea ce face în apă, el poate face pe baza unei alianțe cu apa – fie că este un lac, o formațiune naturală, fie că este o piscină clorurată.
˝Atunci, în piscina aceea clorurată, am ascultat ce avea să-mi spună apa: fără formă, determinări, condiționări și pretenţii, apa oferă şi nu cere nimic în schimb. Apa susţine fără să judece. În liniștea bazinului, printre valuri mici și eforturi constante, am descoperit că actul de a dărui – fără să aştepţi nimic in schimb – are un efect profund.
Este o formă de eliberare, o modalitate de a-ți conecta sufletul la ceva mai mare decât tine. Această experienţă m-a învăţat că empatia și generozitatea sunt puteri care pot schimba vieți. In acele 24 de ore, nu am fost doar eu și apa.
Am fost noi, o echipă, și un scop mai mare decât noi. Am înțeles că, atunci când îți pui sufletul in ceea ce faci, poţi crea schimbări care rămân dincolo de efortul fizic. Este un soi de alchimie vitală care-mi dă de atunci sensul de trăi provocările.˝
Ca un șaman autentic, Mihai știe că toate formele au nevoie de atitudinea de respect și de reverență, pentru a te primi. Implicit astfel poți primi darurile lor, care sunt neprețuite.
Ca un adevărat șaman, Mihai cere permisiunea apelor de a fi acolo, se lasă dus și învățat de ele. Pasul decisiv în această direcție îl face atunci când înoată în Dunăre, care devine marele său învățător, cel care a reușit să-i dizolve frica de moarte, care i-a dat transa și adevărata detașare, care i-a dat viziuni pentru viitor.
˝Mișcările repetate, ritmul constant al respirației concentrarea necesară pentru fiecare lovitură de brat – toate acestea te duc într-o stare apropiată de starea de meditaţie sau de transă. Efectul este recunoscut și este asociat instalări activităţii cerebrale caracterizate de undele electromagnetice alfa, care corespund relaxării profunde (paradoxal, deoarece de fapt depui mare efort și ești atent la tot ce este in jur). Se conturează astfel un spaţiu mental special in care nu mai percepi oboseala, nici nu mai măsori timpul sau distanţa.
Conștiinţa ta nu mai zăboveşte asupra acestor percepţii, ci are pur si simplu altceva în vizor. Se deschide cu claritate asupra lumii.˝
˝Fiecare lac pe care l-am traversat mi-a cerut să nu îl privesc ca pe un obstacol pe care il aveam de depășit, ci ca pe o forţă a naturii ce trebuie respectată. Dacă îi acordam acelei ape respectul cuvenit, puteam să mă hrănesc din puterea şi înţelepciunea ei. Puteam să o traversez. Nu ştiu dacă devenea neapărat mai ușor, dar e mai firesc. Pentru mine acum e singurul mod de a o face.
Simteam atunci că apa îmi cerea ceva mai mult decât forţa mea fizică – îmi cerea o formă de reverență, de recunoaștere a măreţiei sale tăcute. În toate aceste curse, am simţit mereu că nu doar nol, oamenii, eram cei care ne puneam la încercare limitele proprii; apa aceea în care înotam ne testa și ea pe noi…
Am ajuns să pricep că traversarea apelor deschise cere o atitudine anume. Cu timpul am învăţat să cer voie lacului ca să îl străbat şi m-am obişnuit să îi mulțumesc că mi-a permis să fac asta.˝
˝În apă nu poţi să te ascunzi, nu poţi trișa; fiecare mișcare este autentică, fiecare efort este răsplătit sau corectat. Dar tocmai această onestitate crudă este ceea ce te transformă.˝
Ș tot ca un șaman autentic, Mihai percepe onestitatea crudă a lacului american atunci când îi transmite: go home! Nu trebuie să aparții unui loc pentru a-l respecta, iar cheile reușitei lui în Lake Powell au fost pe de o parte acest respect nelimitat pentru natura locului, învățat de-a lungul atâtor ape, și pe de altă parte ajutorul neprețuit al echipei sale.
Aflăm din carte și ce l-a învățat Lake Powell: că înotul, la fel ca și viața, nu este doar despre victorii sau recorduri. Este despre cum transformi golurile și imperfecțiunile în ceva mai mare. De aici s-a născut proiectul său actual ˝72 de ore˝
˝Vreau sa spun o poveste despre determinare, despre reușite impărţite cu alţii, și despre cum transformi o luptă personală într-un dar pentru ceilalţi. Este și despre voi, cei care mă susţineţi, cei care vedeţi dincolo de valuri și kilometri. Împreună putem transforma acest gol într-un simbol al puterii de a merge mai departe. Și poate, într-o zi, copiii care privesc acum aceste curse vor înţelege că nu trebuie să renunţi niciodată, chiar dacă simţi că nu ai toate răspunsurile.˝
Te poți deci alătura echipei lui Mihai donând pentru Casa dintre Brazi aici: https://casadintrebrazicid.com.ro/shop/
Vei primi în schimb cartea, cu autografele autorilor!
