De azi în două luni, înotătorul român Mihai Badea va scrie istorie în America și va aduce bucurie copiilor români cu dizabilități!
Fii alături de Mihai în visul său și cumpără kilometri de speranță pentru cursa lui curajoasă: numai 3 oameni din lume au mai înotat continuu 130 km și numai unul singur a mai străbătut vreodată Lake Powell!
Este o cursă extrem de complexă care nu poate exista fără munca unei echipe mari, care deja a pornit la drum. Ajută-l pe Mihai să-și vadă visul împlinit: înotul lui în ape deschise este dedicat înălțării pensiunii numite Casa dintre Brazi, care va fi construită la Zărnești și care va fi loc de vacanță pentru copiii cu dizabilități și familiile lor defavorizate care până acum nici nu s-au putut gândi la cer deschis și vacanță.
În două luni se va da startul unei performanțe cum nu a mai fost: românul Mihai Badea va parcurge înot întreaga lungime a celebrului Lake Powell (130 km), în timp record. Înaintea lui numai trei ființe omenești au mai înotat continuu 130 km și numai o singură ființă omenească a mai străbătut înot Lake Powell: înotătoarea Sarah Thomas, în 2016. Mihai își propune un timp ceva mai bun – iar ceea ce este sigur este că el va fi mânat de un gând bun, alimentat de alte zeci – și, cu voia voastră, sute și chiar mii de gânduri bune. Va fi o cursă cu totul specială care va atrage atenția mass-mediei internaționale și va ajuta la strângerea unei sume mari de bani necesară pentru demararea construcției care a devenit de ceva vreme visul lui mai drag al lui Mihai: Casa dintre Brazi.
Casa dintre Brazi este casa de vacanță pe care Fundația Copii în Dificultate o va construi la Zărnești pentru copiii care nu au de obicei parte de vacanță. „Pineview Retreat Lodge” va fi o pensiune deosebită, unde vor fi găzduiți copiii – cu prioritate cei cu dizabilități, alături de părinții lor. Pensiunea va îndeplini toate prevederile din normele și standardele privind asigurarea unor condiții și dotări de nivel înalt, fiind adaptate și la cerințele specifice ale copiilor cu nevoi speciale, copii care nu merg niciodată la munte, de fapt nu merg aproape nicăieri. Casa dintre brazi va fi un Centru de vacanță și recuperare; nu un spital, ci o casă de vacanță!
Terenul există deja, proiectul arhitectural există deja, urmează construcția gardului iar aceasta este prima țintă a lui Mihai, pe luciul lacului azuriu Lake Powell. care se află la limita între statele americane Utah și Arizona. Are nevoie de rezistență și de o inimă mare – pe care le va avea pentru că va înota cu inima la copiii care așteaptă construcția Casei dintre Brazi la Zărnești.
Mihai Badea are 51 de ani, a fost poloist și militar iar acum se antrenează singur la înot. Este soț și tatăl a doi copii.
Mihai mărturisește că numai așa face performanță, purtat de gândurile bune ale copiilor ocrotiți de Fundația Copii în Dificultate. Sunt copii care au diferite dizabilități și provin din familii care cu greu pot face față acestor solicitări speciale. Pentru ei, Mihai a înotat anul trecut în Dunăre, 115 km fără oprire, adică 30 de ore, înfruntând valuri și curenți aspri, turbionari, navigând cu greu, mai ales noaptea.
La finalul cursei din Dunăre, povestește el, când oboseala se acumulase, numai gândul la râsul vesel al copiilor și la încurajările lor l-au făcut să meargă înainte. Iar când cursa din Dunăre s-a terminat, a venit deja ideea următoarei curse, încă mai ambițioase, pentru a ajuta la demararea unui proiect al Fundației CID care este și mai ambițios: Casa dintre Brazi.
Atunci a pornit ideea de a străbate poate cel mai spectaculos luciu de apă de pe pământul Americii de Nord: Lake Powell, la granița între statele Utah și Arizona.
Lake Powell, cel mai mare lac de acumulare din sud-vestul Statelor Unite, este de fapt un curs din râul Colorado, numit cândva Glen Canyon și flancat de numeroase stânci si canioane spectaculoase. Glen Canyon a fost inundat artificial în urmă cu câteva zeci de ani, prin construirea unui baraj, dotat și cu turbine hidroelectrice. Lake Powell este acum cel mai lung luciu de apa care poate fi străbătut continuu pe o ambarcațiune, in cca 4 zile
In august la sol temperaturile sunt toride, apa e rece, iar adâncimea ei variază de la un metru la 170 de m, in funcție de zona. Noaptea este extrem de greu de navigat.
În 2016, Sarah Thomas sublinia pericolele din Lake Powell:
- nu este drept – traseul trebuie adaptat
- nivelul apei fluctuează drastic, de la an la an, de la sezon la sezon și chiar în funcție de niște factori neștiuți
- GPS și Google Earth estimează diferit nivelul apei lacului Powell, ceea ce face să știi unde există stânci/pericole și mai dificil de determinat.
- navigarea, mai ales noaptea, este extrem de dificilă.
Echipa lui Sarah a petrecut câteva luni cercetând nivelul apei pe parcursul unui an și a folosit mai multe surse de date pentru a prezice unde va fi nivelul apei la momentul înotului. Au folosit mai multe modele/hărți diferite pentru a prezice și a identifica pericolele care ar exista la diferite niveluri/adâncimi ale apei. Pe scurt, în crearea traseului inițial, echipa a fost nevoită să ghicească și să facă mai multe presupuneri despre nivelul apei și pericolele care au fost imposibil de știut cu 100% certitudine până în ziua înotului.
Între timp, din 2016, și condițiile s-au mai schimbat pe acest uimitor lac artificial, creat prin inundarea unei văi pline de stânci tăioase și caverne imprevizibile, cu un relief în curs de transformare: nivelul apei este în continuă scădere în ultimii ani. Față de anul 2000 a scăzut cu cca 50 m. Ca urmare Glen Canyon începe să iasă la lumină.
Mai trăiesc relativ puțini oameni care să fi prins Glen Canyon când nu fusese încă scufundat, așa că între timp a căpătat un statut aproape mitic. Se spune despre Glen Canyon că era un fel de Eden, mai spectaculos decât Marele Canion și, în același timp, mai liniștit. Era un labirint de basm de canioane laterale și canioane laterale cu propriile lor canioane laterale, fiecare oferind o minune diferită. Barajul a avut în vremea construirii lui adversari feroce, fiecare cu propriile argumente. Edward Abbey, unul dintre câțiva scriitori și artiști care au fost cu pluta prin Glen Canyon cu puțin timp înainte de inundarea lui, a numit închiderea porților barajului o „crimă”: „Imaginați-vă Taj Mahal sau Catedrala Chartres îngropată în noroi până când doar turlele rămân vizibile”. Undeva, sub luciul liniștit al lacului, râul curge încă.
Lacul și-a luat numele de la un maior din Armata Uniunii, John Wesley Powell, probabil cel mai cunoscut pentru o expediție îndrăzneață pe care a condus-o pe râurile Green și Colorado, în 1869. Powell și echipajul său explorau râurile încă neexplorate. Au trecut printr-o porțiune de râu de patruzeci și cinci de mile deosebit de dificilă pe care au numit-o Cataract Canyon. După o săptămână prin cascade, Powell și oamenii lui au fost ușurați să se trezească plutind pe apă liniștită. În jurnalul său, Powell a notat că această porțiune mai senină de râu oferea o succesiune de priveliști minunate. El a numit această întindere Glen Canyon.
În 1878, el și-a rezumat constatările într-un „Raport privind ținuturile regiunilor aride ale Statelor Unite”, transmis secretarului de interne. În raport, Powell a susținut că Marele Vest ar trebui privit aproape ca o țară separată. Nu ar trebui – într-adevăr, nici nu s-ar putea – să fie tăiat în parcele de o sută şaizeci de acri, aşa cum fusese Vestul Mijlociu; nu ar fi fost suficientă ploaie pentru ca o fermă de asemenea dimensiuni să întrețină o familie. În schimb, Powell a recomandat ca parcelele să fie alocate după o formulă care să țină cont de apropierea lor de apă.
El a mai propus ca statele din vest să fie organizate în funcție de bazinul hidrografic și să fie luate măsuri pentru a se asigura că resursele de apă limitate ale regiunii sunt împărțite în mod echitabil.
Toate recomandările lui au fost ignorate. Guvernul federal a continuat să dea parcele de o sută şaizeci de acri. Orașe au început să răsară pe în locuri extrem de aride, precum deșertul Mojave, cu precipitații abia suficiente pentru a satisface un scorpion. În mod clar, locuitorii lor ar trebui să obțină apă de undeva – adică din râul Colorado.
Totuși, așa cum a fost amenajat, Lacul Powell, care deservește bazinul superior, nu furnizează apă nimănui. Apa eliberată de la Powell se varsă în Marble Canyon, apoi prin Marele Canion în Lacul Mead. Lake Powell este un rezervor pentru un rezervor. Adversarii proiectului susțin că nu este clar dacă acest aranjament a avut vreodată sens. În perioadele cu debit mare, Mead ar trebui să aibă multă apă. Și în perioadele cu debit scăzut, ce rost are să captezi Colorado în drum spre Lacul Mead?
Înainte de a fi fost inundat, Glen Canyon a fost locuit de oameni, din când în când, timp de mai bine de zece mii de ani. Dintr-o perspectivă arheologică, cei mai importanți ocupanți ai săi au fost oamenii cunoscuți sub numele Navajo de Anasazi.
La apogeul influenței lor, Anasazi controlau o zonă vastă a regiunii Four Corners. Așezările lor au inclus Chaco Canyon, unde au fost ridicate cele mai înalte clădiri pre-zgârie-nori din America de Nord, în secolele al X-lea și al XI-lea, și Mesa Verde, unde a apărut un oraș fantastic de stânci în secolul al XII-lea. Glen Canyon era cultivat cu porumb, dovleac și bumbac – pe planșeele canioanelor laterale. Oamenii au captat pâraiele și scurgerile de apă de pe versanți pentru a stoca apă pentru culturile lor. Pentru a putea călători pe uscat între un canion lateral și altul, au cizelat puncte de sprijin pe stânci. Însă, dintr-un motiv necunoscut, doar șaizeci sau șaptezeci de ani mai târziu, locul s-a golit, posibil din cauza secetei.
În anii 50 doi șamani Navajo au dat în judecată statul, avertizând că Lake Powell va inunda pământuri sacre. Cazul a fost respins. Ca atare, sub apele lacului se pare că au dispărut numeroase locuri sacre ale triburilor înconjurătoare, care se aflaseră în interiorul canionului. Rainbow Bridge a rămas în afara canionului, astfel că se poate vizita și acum – se ajunge cu barca sau pe jos. Pentru vizită este nevoie de permisiunea Navajo Nation. La fel, o vizită la Antelope Canyon, pe malul din sud al Lake Powell, presupune un tur ghidat și permisiune, deoarece se află pe pământurile Navajo.
Mihai Badea povestește cum cursa precedentă, de pe Dunăre, i-a schimbat viața în numeroase feluri. Printre altele l-a vindecat de panica morții. I-a dat o nouă viziune despre viață, dar și viziuni în adevăratul sens al cuvântului. Oboseală sau nu, epuizare fizică sau halucinații, el povestește despre lumina pe care o vedea în abis, sub apele tulburi ale Dunării, dezvăluind detalii ale unor vestigii grecești uimitoare. De data asta, în abisul sau chiar direct sub suprafața lacului Powell, stânci și locuri sacre chiar există.
Fie ca spiritele bune ale locului să se alăture spiritelor bune cu care Mihai va veni de departe, din România. Și rugăciunilor pure ale copiilor pentru un vis aparte, de fericire și bună înțelegere, de pace!
În afară de înotul propriu-zis, campania lui Mihai Badea presupune ample și costisitoare pregătiri logistice care au demarat deja, în paralel cu antrenamentele lui Mihai.
Mihai are deja susținători de marcă, printre campionii sportivi și îndrăzneții care știu ce înseamnă lupta pentru o performanță cum nu a mai fost: canotoarea multiplă campioană mondială și olimpică Elisabeta Lipă, alergătoarea multiplă campioană mondială și olimpică Gabriela Szabó, campioana olimpică la judo Alina Dumitru, campionul legendar la fotbal Helmut Duckadam, judoka Andreea Chițu, handbalistul Robert Militaru, canotorul, Ciprian Tudosă, campioana Angela Tamaș-Alupei, superbele Ancuța Bodnar și Simona Radiș, artista Irina Baianț.
Te invităm să participi și tu la un record mondial, un proiect de inimă și un film cum nu a mai fost! Contribuția ta? Un metru de lac = un metru de curaj = un metru de forță = un metru de speranță!
Mihai Badea te cheamă să fii alături de el, în cursa de-a lungul faimosului Lake Powell, care va începe pe 11 august 2024 de la Bullfrog Utah și se va termina 13 august 2024 la Wahweap Marina Arizona.
Vrei să înoți cu gândul și speranța alături de Mihai? Alătură gândurile tale bune curajului său și ajută-l să transforme kilometrii de lac în metri de gard pentru pensiunea copiilor!
Dacă cele mai multe recorduri la înot numără lungimi de bazin, Mihai îți propune să cumperi o lungime de curaj, cumpărând un bilet la recordul oamenilor buni!
Vrem să transformăm ghinionul în noroc: lungimea traseului din Lake Powell este de 130 km, așa că răsturnăm numărul 13 ghinionist și-l transformăm în numărul norocos 31, numărul împlinirii!
31 de lei este deci costul unui bilet la recordul oamenilor buni!
Pentru fiecare bilet cumpărat vei primi un certificat virtual care atesta faptul că ești proprietarul unei Lungimi de Curaj din Recordul Oamenilor Buni, stabilit de Mihai Badea la Lake Powell în august 2024! (versiunea printată va fi și ea disponibilă, contra unui cost suplimentar de X lei). La mai multe bilete… desigur numărul de lungimi de curaj crește și el!
Biletele se găsesc aici:
Află aici totul despre Fundația CID și proiectul Casa dintre Brazi:
Urmărește-l pe Mihai Badea pe social media și află cum se pregătește:
https://www.facebook.com/profile.php?id=61559150305800
În final, cronica performanței lui Mihai Badea va fi realizată sub forma unui film documentar, în care numele tău va fi menționat, în calitatea ta de propulsor de vise și proprietar al unei Lungimi de Curaj!