Nu știi ce înseamnă Tunisia și nu te impresionează cu adevărat până ce nu te impresionează oamenii ei. Întâlnirea cu Tunisia trece prin oamenii ei, ceea ce nu e obligatoriu pentru orice țară, ci numai pentru cele care au suflet.
De când plecasem în circuitul premium prin Tunisia, organizat de Hello Holidays, postasem câteva fotografii… și m-am trezit cu întrebări.
Ma intreaba lumea ce ma face sa zambesc in Tunisia…ei bine, sunt oamenii ei, cateodata profund surprinzatori. Cum a fost întâlnirea cu Mohammed Khalil, cautatorul de pietre. Descinsesem sa facem o plimbare prin Medina din oaza Tozeur, cea mai mare oaza, aflata in mijlocul pustiului.
Dupa cum ne spune ghidul nostru tunisian, Lamjed, Tozeur e singurul oras din Tunisia unde casele se cladesc si se decoreaza cu niste caramizi din nisip de Sahara, amestecat cu lut si ars bine 3 zile in cuptor. Un loc a carui stranietate cu greu poate fi descrisa altfel decat prin imagini.
Vezi și află mai multe despre Tozeur în epidosul precedent: https://palindrom.eu/hello-holidays-in-tunisia-4-tozeur-capat-de-linie/
In mijlocul pietei, taraba modesta a artistului si cautatorului de pietre. Mohammed Khalil este sculptor amator dar cel mai mult il pasioneaza creatia lui Dumnezeu. Merge in desert si sapa pentru a gasi trandafirii de desert, conglomerate de mica aflate adanc in nisip (in zona deșertului pietros, acolo unde nisipul nu ii mai ataca, se pot gasi si trandafiri minerali de cca 1 m inaltime).
Il intreb mai multe despre pietre, capata curaj si imi arata muzeul de la etaj. In mod surprinzător, casa care de afara parea un soi de ruina demna era foarte frumos construita inauntru, iar galeria de la etaj era invadata de pietre si fosile gasite in desert: un crocodil, un sarpe, ba chiar si un femur de mamut. Mohammed imi povestește ca ar fi vrut sa faca un muzeu privat, dar nu-si permite taxele. Asa ca acum arata muzeul „cui merita”. Am insistat sa-mi spuna numele lui complet. Merita!
Mohamed Khalil mi-a atras atenția și pentru că nu semăna cu localnicii de aici, ci avea ceva de aborigen australian. Mi-a spus că este artist, mi-a arătat ce sculptează, am cumpărat trandafiri de de deșert și niște mici fosile marine.
Aceste dovezi cât se poate de accesibile ale faptului că marea a fost aici mi se par mai reconfortante decât orice pe lume. Mi se par dovada că pământul este viu și puterea sa de transformare nu are margini. Că eternitatea există și nu se sinchisește de noi. Este dovada că au existat multe pământuri și multe mări și multe civilizații și mulți căutători cum suntem Mohammed Khalil și cu mine.
Mi-a povestit cum sapă după pietre în deșert – trandafirii sunt conglomerate de mică, dar mi-a arătat și alte cristale, tot pe bază de mică, unele fuzionate cu mici fosile.
O pisicuță galbenă sfrijită sare după el. Mohamed mă cheamă mai întâi în atelierul de sculptor, apoi, după ce mai conversăm și-i mai câștig încrederea, mă cheamă mai departe, în altă sală, să-mi arate pietrele lui magice. Sunt pietre din cele găsite în deșert, dar sunt cele care i-au vorbit cel mai adânc. Adevărate pietre ale puterii. Dintr-o dată am avut revelația cât de puternic și de fericit este acest om al deșertului. Și încă nu văzusem nimic!
Cercetând pietrele cărora le zicea ˝magice˝, din ele cu adevărat transpărea o intenționalitate atât de directă încât nu m-am putut abține și-am întrebat: Sunt naturale?
Da, sigur, mi-a zis. Omul nu poate sculpta așa ceva. Omul sculptează din astea , zice el și-mi arată câteva din statuetele sale. Vorbește apoi despre locuri de putere de unde le găsește.
Hai să-ți arăt ce nu am mai arătat – spune el. Urcă o scară cu o agilitate pe care nu i-o bănuiam și ne pomenim într-o galerie uriașă, cu tot felul de mese de jur împrejur, unele somptuoase, altele improvizate, fiecare dedicată unei anumite categorii de pietre și fosile. Sute. Mii.
Printre ele: un schelet întreg de crocodil, un schelet întreg de șarpe mare, un os de mamut, un ou de dinozaur.
Numai câteva din comorile lui.
M-a uimit bogăția și valoarea fosilelor, mărturisesc că eram complet uluită – totul dublat de aparenta detașare a lui Mohamed Khalil față de toate acestea.
Sunt pline de energie, spune el aproape dansând entuziasmat, bucuros că mă interesează aceste aspecte (pun pariu că majoritatea clienților lui cumpără o piatră mai ciudată drept curiozitate locală și în rest preferă bijuterii sau țesături colorate). Mie îmi crește inima când văd cu câta tandrețe ridică fiecare os pietrificat sau fiecare piatră gata să prindă viață. Aud odată cu el vocea distinctă a fiecărei pietre, filmez repede, știu că autocarul mă așteaptă, dar nu știu exact cât.
Uite, energie. Au energie, zice, sunt magice.
Știu, zic.
De aceea le vreau.
Erau magice, iar pasiunea lui Khalil le dubla energia – erau niște pietre cu adevărat răsfățate!
Îmi povestește că vrea să deschidă un muzeu cu ceea ce a găsit în deșert de-a lungul vieții și a depozitat aici la galerie, dar Ministerul Culturii îi cere o taxă destul de piperată pentru licență. Banii lui însă – și așa puțini – merg pe benzină și pe încă o expediție în deșert. Așa că nu a mai deschis niciun muzeu și arată și el colecția numai cui merită.
Suntem amândoi oameni ai pietrelor, zice.
Da, recunosc, am venit aici special pentru ele.
Adevărul este că de ceva timp zărisem trandafirii deșertului și îl tot întrebam pe ghidul nostru Lamjed de unde ar fi potrivit să aleg și să cumpăr câțiva. Și el spunea: mai aproape de deșert, mai aproape. Aici, la Tozeur, e bine, Lamjed? Da, aici e bine, îmi spusese. Și când am avut conversația aceasta cu ghidul nici nu văzusem mai mult de vreo 20% din fabuloasa colecție a lui Mohamed Khalil!
Inima Africii este viața care nu se sfârșește niciodată.
Finis Africae.
Poarta deșertului, necunoscutul care leagă viul de ne-viu. Cum spuneam, aici la rădăcina minerală a vieții am vrut să vin de când mă știu.
Nu știu exact ce ar trebui să afli aici, dar tremur de energie în așteptarea deșertului.
#vaurma
Află aici mai multe despre Hello Holidays: https://www.helloholidays.ro/
