Pentru că George Enescu Festival este și explorare, joi 18 septembrie am pășit iar la casa magiei MINA Bucharest – Museum of Immersive New Art , să văd Ultima Piesă, concert sincretic imersiv, aluzie muzicală de Constantin Basica la Furtuna lui Shakespeare.
Nu este un „spectacol” pe care să-l evaluezi dintr-un fotoliu, fie el și imersat în imagini. Ultima piesă este un experiment, o întrebare, un performance din care nu ai încotro și faci parte, așa cum nu ai încotro și faci parte din viață.
Sunetul face parte din spectacol deoarece auzul face parte din simțurile tale – este descris de ansamblul SonoMania condus la dirijoarea Simona Strungaru, căreia rolul de Prospero feminin i se potrivește de minune.
Simona Strungaru este de altfel și prima performeră a acestei experiențe și, prin identificare cu ea, în mijlocul spiritelor din holul MINA, corpul tău, deja participantule, se angajează în experiență. Cu toate simțurile deja ești acolo, iar atunci când te așezi, deja ești prezent și nu mai ai nimic din pasivitatea spectatorului.
Când muzica neuronală începe, cu participarea imaginilor și a sugestiei că toate acestea provin din mintea creatorului – prezent pe un fotoliu aproape de scenă – mintea ta, participantule, începe să rezoneze cu acestea. Nu e neapărat o stare de vis, ci mai degrabă hipnagogică, starea în care se activează prezențe interioare, după propria alcătuire.
Tu ești Prospero, participantule.
Dar, participând, unindu-ți câmpul psihic cu tot ce se întâmplă acolo, ești totodată și gândul din mintea lui Prospero, artistul. Creatura sau iluzia. Identitatea parțială, cum spun unii.
Când gândurile se concretizează din substanța lor de sunet și imagine și devin corpuri de dansatori, neliniștea te cuprinde văzând cum umbrei îi cresc urechi și aripi și gesturi pe care nu le știai și nu le făceai. (Special thanks to lovely artist Smaranda Găbudeanu ). Scena se umple de astfel de gesturi: în lumea psihică nimeni nu e spectator și nimeni nu e în control absolut.
În lumea asta nimeni nu e spectator și nimeni nu e în control absolut. Deja suntem conectați și nimeni nu e spectator absolut, după cum nimeni nu e în control absolut.
Prospero, autorul, încearcă: el decide să ne pună capăt. Ca în Furtuna lui Shakespeare, el conjura condiția noastră de spectatori și revenirea la ordinea clasică a lucrurilor, la certitudinea separărilor, la zori de zi în loc de bezna furtunii. Vocea i se stinge însă descompusă de sintetizator. Muzica începe să vrea să se organizeze armonic. Dar muzica știe mai bine și începi să te surprinzi din nou glisând sub nivelul marii.
Oare? În acest oare stă întrebarea lumii noastre conectate, în care devenim accesibili pe măsură ce controlăm mai multe.
Happeningul deschide un univers problematic în care sunetul, imaginea, sugestiile neuronale, mișcarea și spațiul sunt folosite de artiști cu dezinvoltură, după cum sunt folosite intens și din plin posibilitățile spațiului MINA. Un spectacol care-ți pune mintea și toate simțurile la contribuție.
Creatorii ultimei piese
Compoziţie: Constantin Basica
Concept vizual: Simona Fitcal
Concept imersiv: orb.ro şi Adrian Ciglenean
Text: William Shakespeare (adaptat de Adrian Ciglenean)
Poem: Alexandru Berceanu
Instalaţie sonoră: Grigore Burloiu
Sisteme Al + EEG: Prateek Verma, Constantin Basica, Alexandru Berceanu
Interpreţi: Ansamblul SonoMania: Simona Strungaru dirijoare Olga Berar vioară, solistă Tamara Dica violă Valentin Ghita oboi Flaviu Ludusan clarinet ‘ Maria Diana Petrache pian Eugen-Bogdan Popa violoncel
Invitat special: Teodor-Emanuel Basica corn
Pantomimă: Alexandru Pribeagu
Cu participarea actorilor: Alexandru Pribeagu, Smaranda Găbudean, Luiza Ghindă, Mihai Dulea, Adrian Ciglenean, Mihai Oancea şi a tinerilor Anda Kreuziger, Robert Avram, David Jighirgiu, Alexandru Păun, Tudor Oancea şi Luminiţa Cercel
Iată ce mi-a povestit ulterior despre experiență dirijoarea SonoMania, Simona Strungaru:
A fost un demers foarte curajos și sunt bucuroasă că a avut girul Festivalului Enescu. Mie și ansamblului Sonomania piesa ne-a permis foarte multă libertate. Din fericire, și în muzica contemporană începe să fie din ce în ce mai mult loc pentru creativitate și pentru o amprentare individuală a interpreților inclusiv pe textul muzical.
Avem niște idei comune, știm unde vrem să ajungem, dar ceea se întâmplă concret poate fi improvizație colectivă sau individuală în muzica contemporană – iar aici colegii mei de la Sonomania sunt, cred eu, cei mai potriviți. Am lucrat cu ei mulți ani – ne simțim unii pe alții, ne respectăm și avem încredere unii în ceilalți.
M-am bucurat să văd că acest concertul a fost primit cu entuziasm – pentru mine a fost prima dată când am avut un proiect la MINA și îmi doresc să revin în acest spațiu cu proiecții 360 de grade în jurul tău. E o senzație care m-a uluit, îți fuge pământul de sub picioare, efectiv. A fost o colaborare foarte frumoasă pe care sper să o repetăm.
Despre Simona Strungaru am mai scris aici: https://palindrom.eu/zbuciumul-si-alchimia-lui-mozart/
Constantin Basica este un compozitor român ale cărui lucrări explorează relaţii simbiotice între muzică, video şi performeri. Portofoliul său include lucrări pentru instrumente solo, ansambluri de cameră şi orchestră, cu şi fără medii electronice audiovizuale. Acestea au fost interpretate în Europa, America de Nord şi Asia de ansambluri şi artişti de renume precum ansamblurile Dai Niente, Liminar, ELISION, Distractfold, Mocrep, JACK Quartet, Spektral Quartet, RAGE Thormbones, line upon line, Retro Disco, Fresh Squeezed Opera, Severine Ballon sau Tony Arnold.
A participat cu lucrările sale la peste 50 de festivaluri internaţionale şi conferinţe de specialitate în muzica realizată pe computer. Constantin Basica a încheiat un stagiu de cercetare postdoctorală la Center for Computer Research in Music and Acoustics (CCRMA) al Universităţii Stanford din California (US), unde a obţinut şi un doctorat în compoziţie.
Deţine o diplomă de masterat de la Universitatea de Muzică şi Teatru din Hamburg (DE), precum şi diplome de licenţă în compoziţie şi dirijat de la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (RO). În ultimii ani, a colaborat cu alţi cercetători la dezvoltarea unor sisteme pentru co-creativitate între om şi inteligenţă artificială. În prezent, Constantin Basica este lector universitar la CCRMA / Universitatea Stanford, unde predă compoziţie şi cursuri interdisciplinare.
Simona Fitcal este o artistă care lucrează cu mediile digitale. Lucrările ei oferă o abordare simbolică şi expresivă a efectelor vizuale digitale prin intermediul videoclipurilor experimentale, a performance-ului multimedia, a instalaţiilor de artă şi a artei interactive. Creaţiile sale au fost incluse, printre altele, în Currents New Media Festival (Santa Fe, New Mexico), Murphy and Cadogan Awards Exhibition şi Pierrot RE:imagined la Taube Atrium Theater (San Francisco, California), Radius Gallery (Santa Cruz, California), lnternational Computer Music Conference (Daegu, Coreea de Sud) şi Festivalul de Arte Noi lnnerSound (Bucureşti).
Colaborează adesea cu muzicieni şi programatori pentru a-şi extinde ideile în diferite dimensiuni. Cel mai recent subiect de interes este reutilizarea tehnologiilor de afişare deconstruite în instalaţii media elaborate. Simona Fitcal este absolventă a programului MFA în practica artei a Departamentului de Artă şi Istoria Artei de la Universitatea Stanford. Deţine un master în medii digitale de la Universitatea de Arte din Bremen, Germania şi o diplomă de licenţă în arte murale de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, România.
Autointitulat „poet de acţiune”, Adrian Ciglenean este actor şi artistic coach, deţinător al unei diplome de la The Moving Academy for Performing Arts, fost „podar” al lui Cătălin Naum convertit în performer poetic de Mawson Raffalt + Fawlder Mawson. Este fondator şi inovator al mişcării de teatru imersiv în România, creând de peste 15 ani contexte şi aplicaţii ale teatrului imersiv în contexte interdisciplinare (instituţii de învăţământ, muzee, teatre, galerii de artă, spaţii de concert şi lansări de carte). Din 2011 coordonează activitatea laboratorului artistic interdisciplinar Citit în, axat preponderent pe cercetarea poeticii senzoriale aplicată în concept de spectacol imersiv.
A susţinut prezentări, ateliere şi reprezentaţii la Literaturhaus Berlin, CCRMA al Universităţii Stanford, lnternational Museum Theatre Alliance, The University of Manchester, Muzeul Ţăranului Român şi altele. Ultimul spectacol de teatru imersiv regizat a fost TFB şi VFM Victoriei/Pipera, basm urban cu Maia Morgenstern, Vlad Rădescu, Autonom SA, Muzeul Ţăranului Român, FEPER şi Teatrul Apropo. Este autorul ghidului imersiv de labyrinth theatre Back to Our Senses – A Handbook for Trainers şi co-autor al volumului lt’s Ali About Games – A Handbook for Trainees (2012, Biveda), precum şi fondatorul orb.ro.
Alexandru I. Berceanu este regizor şi cercetător de realităţi mixte. Practica sa se bazează pe joc şi tehnologie şi este dedicată dezvoltării naraţiunilor vindecătoare şi interacţiunilor artistice. Activitatea sa artistică include filme de animaţie, realitate virtuală, instalaţii – inclusiv lucrări bazate pe inteligenţă artificială, AR, roman grafic, instalaţii performative de teatru, şi a fost prezentată la nivel naţional şi internaţional. Este autorul romanului grafic Mickey pe Dunăre, al experienţelor VR Atinge şi Bucureşti 41 VR, precum şi al unor instalaţii interactive, cele mai recente expuse în cadrul expoziţiei White lmprint la Galeria Mobius.
Cele mai importante spectacole recente ale sale sunt Prin pădure cu Maia, Pisica lui Schrădinger, Who am I? şi Interfaţa. Rezultatele sale sunt publicate în reviste internaţionale precum eNeuro, Frontiers in Psychology, Neurolmage, Psychophysiology. Alexandru Berceanu este profesor conferenţiar al Departamentului de Animaţie şi Interacţiune a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale (UNATC) din Bucureşti, unde predă în cadrul programului de masterat Teatru comunitar şi terapeutic. A iniţiat Centrul de Cercetare CINETic la UNATC şi programele de masterat în Tehnologii interactive şi Game design în cadrul aceleiaşi universităţi.
Grigore Burloiu este lector în Departamentul de animaţie şi interactivitate al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, unde coordonează programul de master în Tehnologii interactive pentru arte performative şi media (co-fondat alături de colegii din CINETic, în 2017), predă Programare creativă şi sisteme de muzică interactivă şi coordonează proiecte practice şi disertaţii ale studenţilor. Cercetează şi dezvoltă sisteme expresive şi generative pentru interacţiune cu muzică sau text.
Prateek Verma este cercetător în Inteligenţă Artificială la Universitatea Stanford în Departamentul de inginerie electrică, unde lucrează în domeniul Large Language Models, Machine Learning şi al modelelor generative pentru muzică şi sinteză de sunet.
Citiți aici despre MINA: https://www.minamuseum.com/ro/mina-bucuresti
Citiți și alte relatări ale unor spectacole imersive la MINA Museum: https://palindrom.eu/in-ora-sa-albastra-la-mina-museum-sonoro-deschide-larg-portile-perceptiei-muzicale/
Citiți aici despre programul de concerte imersive ale George Enescu Festival la MINA Museum: https://palindrom.eu/spectacole-imersive-in-festival-enescu-la-mina-museum/
Citiți aici despre concertul de neuitat al Alexandrei Silocea la MINA în cadrul acestei ediții a Festivalului Enescu: https://palindrom.eu/festivalenescueditia27-ver-sacrum-oneireikon-silocis/
Citiți aici mai multe despre Festivalul George Enescu: https://festivalenescu.ro/ro/
