În după-amiaza de 15 septembrie 2025, la Ateneu, am văzut sufletul cântând – iar Martha Argerich , Charles Dutoit și Orchestra Filarmonică din Monte Carlo m-au reconciliat cu muzica impresioniștilor francezi. E o muzică ce trăiește numai din arta și sufletul celor ce o cântă. Sine qua non.
E o muzică pe care numai cei care o cântă o umplu cu suflet și cu sens. De aceea, în mod paradoxal, deși efectul pare efemer, impresionist, sentimental, pentru cei care cântă este meditație și concentrare pură. Ca atare ecourile pe care le creează celor care ascultă merg atât de departe în memorie sau dincolo de aceea ce numim memorie în calitate de colecție de amintiri proprii și te duce către amintirile pe care nu ai avut cum să le acumulezi în scurta ta viață, ci sunt cele acumulate de oamenii cu care această muzică te-a conectat. Un exercițiu suprem de iubire.
S-a cântat Ravel și Debussy și am fost martora acestui moment în care arta lor a prins viață numai datorită ritualului creat de Charles Dutoit care a pregătit cu orchestre intrarea Marthei Argerich. Asistând cu uimire la ritualul pianistic (da, mai mult ritual decât recital), urmărind fără respirație respirația yinului și yangului muzicii, intervalele abia simțite, clapele abia atinse, am putut ghici cu un colț de minte cam ce vrea să spună și să fie cu adevărat ceremonia sacră a ceaiului. Gestul de contemplare pe care-l face un luptător atunci când performează ceremonia ceaiului. Amestecul de precizie uluitoare și rafinament al simțirii.
Impresioniștii francezi pot părea câteodată sentimentali, dacă interpretul se lasă în voia a ceea ce se numește îndeobște ˝haos sentimental˝. Sub atingerea fină și sensibilitatea de mare precizie a degetelor Marthei Argerich, pianul construia acolo însă frumusețea necruțătoare a bujorului tăiat și pregătit de ikebana de sabia unui adevărat luptător.
Ca o paranteză, numai după concert am aflat că ultima piesă din concert, Marea, a fost creată de Claude Debussy inspirat fiind în special de pictura lui Katsushika Hokusai (1760-1849), Marele val din Kanagawa…
Din această atitudine existențială și estetică se simte și firescul ritualului trandafirilor adorați de Martha. Încă înainte de a începe ediția aceasta a festivlaului îmi promisesem că dacă voi avea norocul să o văd pe Martha îi voi aduce tranbdafiri parfumați. Dar în acest septembrie încins și învăltorat în evenimente nu am gîăsit nici urmă de trandafiri parfumați. Numai trandafiri frumoși, corecți, dar fără parfum. Aceștia se găseau în acel moment… și totuși…
Sala era plină cum cred că n-am mai văzut-o de mult. Veniseră mulți să-i vadă pe Martha Argerich și Charles Dutoit, să-i dăruiască Marthei câte un trandafir. Martha a adulmecat fiecare trandafir primit in parte, și pun pariu că în clipa aceea – și numai în aceea – fiecare din acei trandafiri din mâna ei a fost parfumat.
Orchestra condusă de Prospero Charles Dutoit, cu gesturile sale fine și o autoritate categorică, și pianul Marthei Argerich au creat ieri o vrajă de nedescris, și pe marginea ei am mai deprins și eu câte ceva! Pentru că George Enescu Festival e câteodată în același timp celebrare și ucenicie
Am dat să prind fotografii palide de la aplauze, cu artiștii, dar fotografiile mele au ieșit ca niște biete umbre ale sentimentului în sine. Așa se întâmplă cu fotografiile de impresioniști, v-am tot zis! Las însă aici o celebrare a sentimentului în sine, fotografia făcută de Alex Damian în salonul regal al Ateneului cu Martha Argerich și Charles Dutoit și, da, o poveste de dragoste pe care-am avut norocul să o aud rezonând…departe!
Despre povestea de dragoste a lui Charles Dutoit cu Martha Argerich am mai scris aici, articol prilejuit de ediția 2023 a Festivalului George Enescu: https://palindrom.eu/festivalul-enescu-2023-si-promisiuni-pentru-2025/
Pe 20 septembrie 2025, la același 16,30 intram la Ateneu sub o vrajă nouă a pianului, cu Rudolf Buchbinder în rolul principal, care a acordat un recitat complet – un singur om și un pian sub cupola ateneului într-o sală plină. Fără note, fără orchestră. Numai omul față în față cu clapele sale. Maestrul.
Rudolf Buchbinder este unul dintre artiştii legendari ai timpului nostru. Experienţa acumulată într-o carieră de 65 de ani se îmbină cu un spirit viu şi o spontaneitate remarcabilă în interpretarea sa pianistică. Astfel, tradiţia şi inovaţia, fidelitatea şi libertatea, autenticitatea şi deschiderea se reunesc în modul său de a aborda marea literatură pianistică. Este membru de onoare al Orchestrei Filarmonice din Viena, Gesellschaft der Musikfreunde in Wien, Wiener Konzerthausgesellschaft, al Orchestrei Simfonice din Viena şi al Orchestrei Filarmonice din Israel şi este primul solist căruia i-a fost acordată Insigna de Onoare de Aur de către Staatskapelle Dresden.
Interpretările lui Rudolf Buchbinder asupra operelor lui Ludwig van Beethoven sunt recunoscute, în mod special, ca un etalon. A fost primul pianist care a interpretat integrala Sonatelor pentru pian de Beethoven într-o singură stagiune de festival, în 2014, la Festivalul de la Salzburg. Acest ciclu istoric a fost, de altfel, înregistrat live şi lansat pe CD şi DVD. Cele mai recente înregistrări ale lui Rudolf Buchbinder, ce cuprind integrala Concertelor pentru pian de Beethoven, documentează un proiect cu adevărat excepţional. Pentru prima dată în istoria sa, Musikverein din Viena i-a oferit unui singur pianist onoarea de a interpreta toate cele cinci Concerte pentru pian de Beethoven într-o serie special concepută.
Grandmaster Rudolf Buchbinder a cântat Beethoven și Schubert, singur cu un pian și un Ateneu plin. Nimic nu e previzibil, totul e necesar. Nimic nu te obligă, totul te transformă. Nimic nu e arbitrar, totul e scris în cartea vieții, care e cartea muzicii. Cartea nu se vede, partitura lipsește. Cartea se creează. Nici înăuntrul, nici în afara noastră. Nici controlat de rațiune, nici înecat în sentiment. O lume personală care te împinge să devii la rându-ti hiper-personal.
Nici singur, nici ecou. Rezonanță. Cât pianul. Cât cupola. Dincolo de ea. Recunoscătoare.
Citiți mai multe despre Festivalul Enescu aici: www.festivalenescu.ro
