Dorin Negrau invita vesmintele, reperele si purtatorii la dialog in expozitia Din Bihor la New York
Dorin a purtat spiritul veșmintelor din Bihor la New York, din casa bunicilor pe podiumul roșu de la New York Fashion Week! Dar ce să fie și unde să fie spiritul veșmintelor? Să fie în forma lor? În firul mângâiat și tors, în fibrele bătute și trecute prin adversitățile războiului (de țesut – iar denumirea nu e o simplă coincidență curioasă)? Să fie condus de acul psihopomp care brodează aducând pe pânză substanțe din lumea cealaltă, a viselor? Să fie spiritul în amintirea celui ce creează? Aș zice că în toate acestea este spiritul.
Dar în sala Irina Nicolau de la Muzeul Țăranului unde am pășit ieri la vernisajul expoziției Din Bihor la New York am văzut mai mult decât atât: am văzut și spiritul, dar și carnea veșmintelor. Primul lucru care mi-a atras atenția a fost textura țărânei, pământul negru adus acolo în sala albă ca mărturie despre de unde venim.
Țărâna avea ceva extrem de atrăgător în seara de decembrie agitat – îți venea să arunci încălțările și să-ți dedai tălpile beției de energie promise de pământul proaspăt, negru, umed, care acum la vernisaj își păstra încă parfumul de unde se plămădesc toate parfumurile. Între țărâna cu parfumul ei inconfundabil și cămășile ca niște aripi albe de înger, acul țese povestea noastră, câteodată colorată cu tâlc. Între pământ și cerul acestor aripi, podiumul roșu și îngust ca puntea între lumi te invită să pășești spre peretele unde se proiectează defilarea de la New York.
Ești actor și model în acele momente, fie că ești sau nu conștient de asta. Ești acolo pentru că acest spirit al veșmintelor te privește și pe tine. Te cuprinde în poveste. Te îndeamnă să-ți amintești să-ți întinzi rădăcinile în pământ și să extinzi aripi albe de cămașă spre cer. Kind reminder: you are here. Dorin Negrau este singurul designer de noi care a fost selectat pentru această desfășurare de top din lumea fashion care este New York Fashion Week și a făcut să defileze acolo veșminte inspirate din portul tradițional de acasă. Expoziția concept este deschisă la Muzeul Țăranului până pe 18 ianuarie.
DIN BIHOR LA NEW YORK – ce aflăm din textul curatorial al expoziției
Veşminte din creaţia designerului Dorin Negrău în dialog cu costume din colecţia Muzeului Tării Crişurilor
Piesele muzeale pot fi evidenţiate prin vechimea lor, prin locul de provenienţă, prin materialul și tehnica folosită la realizarea lor si iîn mod absolut necesar ele sunt inventariate; mult mai puţin le oferim semnificaţie subiectivă prin atașarea lor de o persoană și de o poveste.
Astfel, vă propunem o poveste, un exerciţiu de imaginaţie, în care revenim la vârsta copilăriei şi asistăm fascinaţi la tot ceea ce face bunica, o urmărim cum seamănă cânepa, cum formează mănuși din cânepa culeasă apoi o usucă și o duce la topit, prilej cu care știm că urmează hârjoana în vale cu copiii de pe uliţa din sus sau zilele de joacă afară, în care ne împiedicăm în puzdării și când tot satul vuieşte de gura meliţei, dar și corvoada zilelor făcutului de ţevi, în care ne minunăm cum reușește bunica să ne consoleze drăgăstos cu mâinile ei aspre și muncite de atâta tors.
Propunem ca punct de plecare a înţelegerii acestei expoziții dialogul dintre creaţiile vestimentare ale designerului Dorin Negrău inspirate din îmbrăcămintea ce încă se mai crea în casa copilăriei sale, acum 40-50 de ani și piese din colecţia de port a Secţiei de Etnografie. 0 parte din piesele muzeale folosite provin din localități învecinate cu Husasău de Tinca al copilăriei lui Dorin Negrău, cu scopul de a ilustra portul popular specific subzonei etnografice Holod, port pe care bunica lui l-a fäurit atât pentru ea cât și pentru membrii familiei sale, 0 altă parte de piese provin din subzona tradiţională Roșia-Pietroasa, iar alte două piese dintr-un sat conservator de pe Crișul Repede, situat în apropierea Oradiei.
Printr-un artificiu imaginativ, putem să ne-o reprezentăm pe BUNICA ca fiind creatoarea acestor obiecte sau să ne-o inchipuim purtând pe rând aceste costume, în funcție de vârstă de statutul marital sau social
Ţinuta de sărbătoare pentru fetele nemăritate care mergeau la horă era reprezentată de cămășile tinerești, completate de poalele cu, bogate alesături realizate în rosu ca să le ferească de deochi și să le facă frumoase și atrăgătoare (costumul provine din Sâmbăta, datează din anii 1934-1936).
Ne-o închipuim apoi ca mireasă cu broderiile cusute numai cu fitău alb, cu motive care imitau florile câmpului, prin invocarea apotropaică pentru sănătatea și fertilitatea noii familii, dar și bunăstarea ei, reflectată prin purtarea scumpului cojoc de Tinca (sau cojoc cu bumbălaci / costumul provine din satul Hodiş și datează din primele două decenii ale secolului XX).
0 vedem apoi in ipostaza de femeie măritată si de mamă, în ţinuta specifică unei zile de sărbătoare de vară, preocupată de sănătatea, norocul și vitalitatea pruncilor ei și prosperitatea familiei, precum și de traiul de zi cu zi, de muncile agricole, de calea vieții cu suisurile și coborâșurile ei (costumul provine din Tinca, datează din anii 1925-1950, iar labreul, cu largă răspândire în Câmpia de Vest este din Borșa, datând cel mai târziu din primul sfert asecolului XX.
Cămașa çu labreul din Dușești se purta in ani din mijlocul secolului XX). Acestor două costume invocate reflectã generalizarea noilor tehnici de ornamentare aşa-numita broderie spartă, care permite reprezentarea in linii curbe a diferitelor motive fitomorfe mai ales, dar și a celor care reprezintă elementele simbolice cum sunt prescura, crucea pristolnicul și a elementelor decorative ce reprezintă uneltele folosite la muncile gospodărești
Dar pentru că timpul nu stă pe loc, BUNICA noastră, apropiindu-se de trecerea în lumea fără dor” îmbracă acum o ,casa trupului” arhetipală, ce este o cămaşă lungă, påstrata până pe la mijlocul secolului XX, in portul bătrânesc din partea de munte a zonei, in grupul de sate Roșia-Pietroasa. Måneca fiind ornamentată de-a lungul ei, se termină într-o frumoasa veche broderie pe muchia cutelor, invocă prin decor funcția apotropaică pentru sănătatea ei, senectutea find dintre toate vârstele omului, perioada de maximă sensibilitate fizica şi magică care trebuia apărată prin rit, practici, gest, obiect, semn, culoare”. (Maria Bocșe, Tara Bihariei.
Arta tradiţională românească, 2001, p. 347) Alături de cămașa lungă, portul arhaic este completat de zadia din lână cu trup negru, ţesută în patru iţe, prezentând o compoziție ornamentală formată din reprezentarea uneltelor gospodărești și a coarnelor berbecului pentru protejarea sănătății și a norocului purtătoarei; iar in partea de sus, trupul este apărat de cojocul poenăresc cu câmp ornamental bogat în ciupi și dominat de tonalităţi închise, semnalându-se astfel starea materială a purtătoarei dar şi vârsta ei (cămașa și cojocul provin din Pietroasa, zadia din Meziad, toate datând de la sfârșitul secolului XIX – primii ani ai secolului XX).
Acestor costume care ne-o înfățişează pe BUNICA în diferite ipostaze, am alăturat piese individuale care reflectă pe de o parte folosirea elementelor decorative pe diferite obiecte vestimentare, cu texturi diferite, pânza dialogând cu pănura din lână a sumanului de sărbătoare (din Rogoz, datat la 1903).
Pe de altă parte aria largă a răspândirii acestor motive ornamentale, folosindu-se redarea prin alternarea a două culori (roșu cu negru la cămașa din Borșa din anii 1930-1940, albastru cu negru la cămașa din Roșia din anii 1910-1940) sau prin redarea monocromă ce a , cucerit” mai întâi tinerele din satele de câmpie, așa cum o vedem pe fata din Râpa fotografiată in 1900, prezentă în filmul expoziției (cămașa provine din Tinca, datează din anii 1925-1950).
Le dedicăm expoziția miilor de mâini ale bunicilor neamului nostru, ca un omagiu adus româncelor care au perpetuat, prin fiecare centimetru pătrat de pânză ţesută, nu doar 0 simplå îndeletnicire casnică, ci un adevărat meşteșug cu o estetică și semiotică proprie pe care au reușit să o transforme in artă a cărei sevă se trage din tradițiile noastre străvechi.
Dorin Negrau este, in acest moment, singurul designer roman inclus in programul evenimentului New York Fashion Week, o prezenta constanta intr-un cadru rezervat unei elite a modei internationale. Stilul sau valorifica elemente din portul traditional romanesc, pe care le readuce in prezent prin tehnologii noi de afisare textila a semnelor si simbolurilor, dar si prin tehnici traditionale realizate in colaborare cu mesteri locali. Prin aceasta combinatie, designerul foloseste vesmantul contemporan ca reper cultural identitar, legat de spatiul de origine, nu doar ca produs de moda.
Dorin Negrău este un creator din eșalonul întâi al designului românesc, având participări la târguri prestigioase de profil organizate la New York, Paris, Moscova, Düsseldorf și Arabia Saudită. Pe lângă contribuția la lumea modei, designerul Dorin Negrău s-a remarcat în domeniul beauty, lansând un parfum și linia de dermatocosmetice CLONA.
După lansarea colecției „Visions”, pe un șantier în construcție de pe Lipscani, Dorin Negrău și-a lansat colecția „LOST” la Biblioteca Națională, având ca sursă de inspirație costumul popular din zona Crișului Negru, județul Bihor, realizat acum 60 de ani de către bunica sa, piesă care pentru designer a reprezentat întotdeauna etalonul feminității, fiind și sursa de inspirație care i-a deschis calea spre lansările colecțiilor sale în cadrul New York Fashion Week și promovarea motivelor tradiționale românești pe plan internațional.
Găsiți colecțiile lui aici: https://www.dorinnegrau.com/
În 2023, Dorin Negrău a început un valoros proiect expozițional muzeal reunind piese din creația designerului în dialog cu costume din colecțiile de patrimoniu ale muzeului partener.
Am mai scris despre o expoziție din această serie aici: https://palindrom.eu/dorin-negrau-aduce-in-actualitate-cipca-dantela-taraneasca-a-bunicii/â
Mai multe detalii pe https://muzeultaranuluiroman.ro/
