Regresie înseamnă întoarcerea înapoi în timp și de când lumea a avut un potențial atractiv pentru oricine vrea sa schimbe o istorie cu care, dintr-un motiv sau altul, nu mai este congruent.
Când Monika Puiu mi-a povestit despre intenția ei de a fi parte dintr-un eveniment online numit Regression Fest, dintr-o dată am devenit atentă. Pentru că Monika nu face nimic fără să aibă o înțelepciune profundă, care trece de imediat. Ca atare am cercetat mai multe ca să văd de ce o ființă puternică și șamanică așa cum este Monika participă la organizarea unei manifestări de terapie prin regresie – care se numește festival pentru că esențialmente este o ocazie de întâlnire și familiarizare, un prilej de a face cunoștință cu mai multe puncte de vedere din care regresia poate să ne privească.
Asadar, iată ce am aflat despre Regression fest
Regression Fest 2026 poarta titlul: Dincolo de „Nu sunt destul” și se desfășoară online în 2 zile: 25-26 aprilie 2026
„Nu sunt destul…” se formulează cel mai adesea ca “nu sunt destul de” – cu alte cuvinte cere o determinare. Nu e ca nu ajungi, că ființa ta este insuficientă ca să existe, nu e ca ești existential insuficient, ci durerea este că ești insuficient pentru a satisface o anumită exigență. Ce fel de exigență? A cui? Cine și când a formulat-o?
Iată întrebările pe care ar trebui să ni le punem în primul rând atunci când suntem ispitiți să simțim că existența noastră este recurent neînsemnată în cosmosul mai mic sau mai mare al existenței.
Așadar câteva determinații mai frecvente::
Nu sunt destul de bună.
Nu sunt destul de frumoasă.
Nu sunt destul de iubită.
Nu sunt destul de curajoasă.
Nu sunt destul de inteligentă.
Nu sunt destul de bogat.
Nu sunt destul de puternic.
Nu sunt destul de demn de iubire.
Chiar dacă le putem rationaliza ca niște concluzii ale unor experiențe proprii de viață, s-ar putea să ajungem să bănuim și chiar să constatăm că ele sunt de fapt ecouri născute din experiențe din copilărie, din traume transmise între generații sau din povești familiale pe care le purtăm fără să știm.
Ele ne modelează felul în care iubim, în care ne raportăm la ceilalți, la succes, la corpul nostru și la visurile noastre.
La Regression Fest 2026 vom explora modul în care putem trece dincolo de ele, înțelegându-le și luându-ne rămas bun de la ele, fără rest și fără regrete.
Regression Fest este invitația să mergem împreună dincolo de “Nu sunt destul”, acolo unde începe libertatea interioară.
Timp de două zile, 12 terapeuți și traineri prin regresie te vor ghida în explorări profunde, sigure și transformatoare, în care vei putea:
- să înțelegi de unde vine credința ta ca nu ești destul de . .,
- să o recunoști în acțiune în viața ta,
- și să o transformi într-o resursă care te sprijină.
Ce te așteaptă:
- 2 zile de festival online
- 12 workshopuri experiențiale, câte 3 în paralel
- 12 terapeuți prin regresie, fiecare cu o perspectivă unică
- Acces la înregistrări timp de 6 luni
Mesajul organizatoarelor, Oana Răgălie, Monika Puiu și Wayra Astrae:
“ Vino la prima ta întâlnire cu terapia prin regresie, o metodă profundă și eficientă de lucru cu rădăcinile emoționale ale suferinței! Sau, dacă ai mai experimentat această metodă, vino să aprofundezi și să descoperi noi straturi ale propriei tale povești.”
𝐃𝐞𝐭𝐚𝐥𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐈̂𝐧𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞: https://wayra-astrae.ro/wayra-astrae-festival/
Și iată acum cateva argumente pentru a veni la Regression fest, fie ca te-ai mai intalnit cu terapia prin regresie, fie ca nu.
Fiecare din terapeuti propune o temă – temele se grupează in paneluri. Poți sa alegi sa fii prezent online la panelul preferat, urmand ca apoi sa ai acces la înregistrările celorlalte paneluri care se desfășoară în paralel. Vei putea face astfel cunoștință cu diferitele abordări ale vorbitorilor.
Fiecare trainer va aduce:
- o temă inspirată din experiența sa personală și profesională
- exerciții practice și procese de introspecție
- ghidare blândă în siguranță și prezență
- o perspectivă diferită despre cum putem transforma „nu sunt destul” în încredere, iubire de sine și curaj
Terapeuții care și-au anunțat participarea sunt:
Trisha Caetano: Beliefs and Reactive Responses
Marion Boon: Am I Enough?
Tulin Schimberg: Creating Healthy Boundaries
Victor Chirea: Accesarea abundenței prin vindecarea traumei de abandon
Oana Răgălie: Furia și Nu sunt suficient de bună
Monika Puiu: De ce ai venit aici?
Adina Rădulescu: Maturizarea sănătoasă
Indra Iliescu: Întâlnire cu copilul interior
Daniela Hârșulescu: Vindecarea abuzului primordial
Sorin Manolache: Activează puterea ta ascunsă, prin respirație
Maricela Amza: Meditație de reconectare
Alexandra Ștefănescu: Cele 5 semnale ale corpului
Adrian Nache: Nu sunt destul – pragul către claritate
În cadrul workshopului, Monika Puiu pune o întrebare incitantă: De ce ai venit aici? pe care eu o vad adresată atât momentului de aici și acum (de ce ai venit la workshop) cât si existenței tale pe pământ în acest moment. Dacă sufletul tău a ajuns aici și acum, înseamnă ca ceva din acest context este pentru el – nu e vorba neapărat că îl reflecta, ci e vorba mai degrabă de ceva de inteles/de învățat.
La Regression Fest ai ocazia să faci cunoștință cu mai multe posibilități de a merge pe un drum care s-ar putea să fie al tău dacă ai ajuns să te întrebi de ce ai mereu impresia că nu ești destul de bun sau nu faci destul de bine chiar înainte de a începe să faci ceva.
Regression fest te provoacă să mergi înapoi pe firul acestei senzații de insuficiență, dacă ea se încăpățânează să rămână cu tine dincolo de abordările obișnuite.
Nimeni nu-ți poate promite că vei avea un insight decisiv sau îți vei face terapia online în aceste zile, dar poate vei ști mai bine unde, ce și pe cine să cauți ca să faci acest lucru, deoarece vei face cunoștință cu mai mulți terapeuți și cu problematici diferite.
Regression fest de asemenea nu îți promite că vei redeveni copil sau vei intra în stări de hipnoză, deoarece în esență festivalul este numai un prilej de descoperire și discuție. Poți să alegi dacă îți împărtășești sau nu istoria cu participanții.
Întoarcerea la postura de copil, de ființa total dependenta de alte fiinte, are potentialitatea de a ne speria, deoarece o postură de dependență e aproape întotdeauna angoasantă. Ceea ce merită să ținem minte este ca noi am ales aceasta postura într-un scop de explorare, că nu este o postură în care să rămânem, ci este o călătorie pe care o facem pentru a ne intalni cu noi înșine în cu totul alta ipostaza.
Un sentiment – cum e cel de a nu fi suficient – este ceva ce ar trebui să fie luat în serios. Un sentiment nu este „greșit” și nu ar trebui îndepărtat în sine, ci ar trebui înțeles, cu instrumentele tipice conștiinței sau chiar dincolo de ele, pentru a afla ce are el să ne spună, să ne indice pentru ceea ce suntem în această viață.
De aici demersul de regresie: mergem înapoi pe firul genezei respectivului sentiment sau respectivei senzații.
Sentimentul de a nu fi suficient sau a nu fi destul de… (bun, frumos, inteligent, simpatic…) se poate raporta la standarde (transmise mai devreme în viață, de la părinți și bunici) sau dobândite prin experiență proprie.
Sau poate să treacă dincolo de standarde – și atunci nu mai trebuie raportat la o calitate (bun, frumos, simpatic, demn de a fi iubit) ci la existența însăși. Poate nu îmi este suficientă existența așa cum o văd acum. Poate nu mi-au fost suficiente ipostazele pe care le-am trăit în viața asta sau poate în cele de până acum.
Și atunci acest sentiment de neocolit poate fi semnul unei evoluții care bate la ușa noastră și ne cere acțiune.
Este foarte adevărat că nu sunt destul – acest sentiment îmi spune că trebuie să evoluez, să mă transform, că sunt ca un cazan care fierbe unde moleculele abia așteaptă să-și schimbe starea. Dar analogia cu moleculele se oprește aici – pentru că moleculele sufletului nu au o direcție automată de transformare, ci o direcție proprie și asumată.
Nu mă pot transforma oricum, nu pot merge oriunde, ci numai în direcția mea proprie. Dacă mă mișc într-o direcție care nu este a mea, pe care o cred a mea, pe care o adopt numai din pricina presiunii mele interne de a mă transforma rezultatul va fi că mai devreme sau mai târziu mă voi întoarce la acest sentiment de a nu fi suficient. Nici existența asta nu e destul, constat.
Așadar evoluția bate la ușa noastră și ne cere acțiune – dar nu orice acțiune, ci acțiunea potrivită.
Nu este acțiunea potrivită așa cum ne străduim să ne potrivim unui standard sau să alegem cutia care conține cea mai bună recompensă. Aceste puncte de vedere ne conduc imediat înapoi spre ˝nu sunt suficient˝ – cu varianta ˝nu am suficient˝. Dacă nu ne legăm de rezultat, înțelegem că acțiunea potrivită e atitudinea potrivită.
Nu putem acționa dacă suntem mereu în defensivă (pentru că apărarea rămâne prioritatea noastră). Ca să acționăm, merită să ne așezăm în postura din care știm deja că am acționat bine și am avut succes (în orice domeniu!) – iar această atitudine merită explorată oricât de adânc.
De obicei ne străduim să facem mai bine sau să fim mai buni pentru a ajunge să fim suficient de buni că să fim iubiți sau acceptați – pentru că undeva cineva ne-a spus că trebuie să fim mai buni că să ne iubească – sau credem că am auzit sau am înțeles asta.
Ne putem împăca cu asta, putem face terapie și totuși sentimentul acesta să reziste.
Putem ajunge să realizăm că de fapt pentru noi înșine nu eram suficient de buni, putem ajunge să descoperim că pentru a ne accepta noi pe noi nu eram suficient de buni. Câteodată facem pace și cu noi sau cu ceea ce știm despre noi. Dar sentimentul de insuficiență persistă – sau persistă sentimentul că din noi lipsește ceva.
De aceea merită să mergem și mai mult înapoi pe firul acestui sentiment. Putem ajunge și mai departe. Regresia, mersul nostru înapoi pe firul istoriei, ne poate duce mai departe pe firul acestui sentiment – aducându-ne mai aproape de ceea ce suntem.
Citez aici din ceea ce povesteste insasi Monika Puiu despre terapia prin regresie la vietile anterioare:
“Pentru mine, terapia prin regresie este o metodă de a vindeca, de a conștientiza niște lucruri din trecut care ne-au afectat și pe care acum putem să le lăsăm în urmă. Am lucrat mult în cadrul acestei terapii și rezultatele au apărut și au fost stabile. Efectele unei terapii prin regresie pot fi puternic transformatoare.”
Ceea ce mi-a povestit m-a făcut foarte curioasă în legătură cu metoda – așa că voi fi online la Regression Fest pe 25 și 26 aprilie!
Despre Monika Puiu și Wayra Astrae am mai scris aici: https://palindrom.eu/monika-puiu-pune-in-evidenta-singurul-mod-in-care-faimoasa-lege-a-atractiei-are-un-sens/
