Un articol scris de Monika Puiu explică legea atracției pe înțelesul unui Toma Necredinciosul ca mine!
Când vorbim despre „legea atracției“ nu ne referim la legea atracției universale, la constanța gravitațională și alte chestiuni elaborate ale fizicii contemporane, ci la o presupoziție care a devenit mult mai faimoasă în cercurile dezvoltării personale, cea care ne repetă până la obsesie că atragem ceea ce suntem și deci merităm ceea ce primim, sau, pe românește „ne merităm soarta“.
Ca un psiholog ce sunt, imediat am mirosit aici parfumul inconfundabil al raționalizării și justificării. Atunci când soarta ne scoate în cale cele mai mari provocări, atunci când destinul ne provoacă, atunci când vedem cum cresc colții lungi ai nedreptății, în sufletul nostru crește ceea ce s-a numit „disonanță“ cognitivă sau cognitiv-afectivă. Sunt situații care ni se par, conform unei zicale românești, „strigătoare la cer“. „Eu sunt ok, eu am făcut tot ce am putut, totuși întâlnesc numai răul“ sau „Cum se pot suferi atăt demult în lume niște copii nevinovați? Cum pot trece prin boli cumplite, cine poate persecuta un copil abia născut?“ Iar dacă cei mai nevinovați, cei care se știu buni și drepți întâmpină o astfel de soartă, în ce fel de lume ne aflăm? Cum de lumea ne întâmpină binele cu răul? Ne putem oare aștepta la orice după fiecare colț? Atunci ar trebui să trăim în anxietate și deznădejde.
Însă da – din fericire, da – oamenii nu sunt dispuși să trăiască în anxietate și deznădejde și atunci trebuie să reconcilieze realitățile interne.
Probabil ați recunoscut deja problema plângerii lui Iov și probabil vă amintiți că Dumnezeu însuși îi răspunde că acestea sunt „încercări“ menite să-i întărească credința.
Însă cum știm că de câteva secole bune credința în Dumnezeu nu mai este un argument pentru nimic, a crescut în popularitatea raționalizarea sau „ipoteza lumii drepte“: ceva, o vină, trebuie să fie pe acolo. Undeva ai greșit. Destinul ți se cuvinte, ai ceva de ispășit de undeva și nu ai decât să suferi.
Tradus în limbajul trendy al legii atracției: atragi ceea ți se cuvine. Atragi răul pentru că gândești răul. Deci gândește bine, pozitiv, și vei atrage ceea ce este pozitiv (toți specialiștii istoriei religiilor sunt de acord că acolo unde credința în Dumnezeu este pe un trend descendent, magia pornește pe un trend ascendent).
Desigur că psihologul din mine vede imediat ce capcană este aceasta, deoarece mintea noastră nu este numai conștiință, iar partea cea mai puternică psihic nu este nicidecum conștiința, ci inconștientul și mai bine nu ne imaginăm cât de mult poate el inversa tot ceea ce îi comanzi să gândească pozitiv.
În termeni mai puțin dramatici, mai toți psihologii, inclusiv comportamentaliștii de azi, au arătat că excesul de poziitivitate nu numai că e inutil, ci poate deveni de-a dreptul nociv.
Totuși, de la Paracelsus la Carl Gustav Jung, regula cuantică a magiei prin simpatie acționează de când lumea și de când lumea pe un principiu asemănător funcționează și astrologia tradițională. Însă felul în care acționează cu adevărat legea atracției diferă de aceste raționalizări moralizatoare și simplificatoare de tipul „întâlnești oamenii pe care îi atragi, după chipul și asemănarea ta“, exact la fel cum diferă cunoașterea influenței denumită „astrologică“ de horoscopul pe care îl găsim scris prin reviste.
Iar măsura acestei diferențieri mi-a fost nuanțată și revelată de un articol scris de Monika Puiu pe blogul ei: https://monikapuiu.ro/astrology/the-law-of-attraction/
În acest articol este foarte bine pus în evidență felul în care acționează cu adevărat atracția și felul în care ea ne implică activ pe fiecare.
Însă, pentru comparație, să începem cu istoria ideii moderne de „lege a atracției“.
Ideea de „lege a atracției a devenit populară odată cu un curent de gândire din Statele Unite, a cărui denumire ne aduce aminte, poate nu întâmplător de Orwell. Curentul s-a numit New Thought și a devenit celebru la începutul secolului trecut.
În New Thought. Legea atracției este credința spirituală conform căreia gândurile pozitive sau negative aduc experiențe pozitive sau negative în viața unei persoane. Convingerea se bazează pe ideea că oamenii și gândurile lor sunt făcute din „energie pură” și că energia asemănătoare poate atrage energia similară, permițând astfel oamenilor să-și îmbunătățească sănătatea, bogăția sau relațiile personale. (faptul că această credință a fost atât de bine înrădăcinată în spațiul american nu se poate să nu ne ducă cu gândul la mai sus menționata idee protestantă a unei lumi corecte, justificate).
Credința în legea atracției cunoaște și denumiri alternative care au variat în popularitate de-a lungul timpului, inclusiv manifestarea și sindromul fetei norocoase.
Avocații acestei idei combină în general tehnicile de reîncadrare cognitivă cu afirmații și vizualizare creativă pentru a înlocui gândurile limitative sau autodistructive („negative”) cu gânduri adaptative („pozitive”) sau care sugerează putere de transformare („împuternicite“ cum se numesc în acest Newspeak contemporan, al dezvoltării personale – și din nou aluzia la Orwell nu este deloc întâmplătoare).
O componentă cheie acestei filozofii de viață este ideea că, pentru a schimba în mod eficient tiparele de gândire negative, trebuie să „simți” (prin vizualizare creativă) că schimbările dorite au avut deja loc. Se crede că această combinație de gândire pozitivă și emoție pozitivă permite cuiva să atragă experiențe și oportunități pozitive prin atingerea rezonanței cu legea energetică propusă.
Mișcarea New Thought a apărut din învățăturile lui Phineas Quimby la începutul secolului al XIX-lea. La începutul vieții sale, Quimby a fost diagnosticat cu tuberculoză. Medicina de la începutul secolului al XIX-lea nu avea un leac sigur pentru tuberculoză. Quimby s-a apucat de călărie și a remarcat că emoția intensă l-a scutit temporar de suferința lui. Această metodă pentru a-și alina durerea și aparent recuperarea ulterioară l-a determinat pe Phineas să urmeze un studiu despre „Mind over matter”. Deși nu a folosit niciodată cuvintele „Legea atracției”, el a explicat acest lucru astfel: boala este în minte, căci trupul este doar casa în care locuiește mintea. Prin urmare, dacă mintea ta a fost înșelată de un dușman invizibil, ai pus în corp această înșelăciune sub forma unei boli, cu sau fără știrea ta. Prin teoria sau adevărul meu, eu, terapeut, intru în contact cu inamicul tău și îți redau sănătatea și fericirea. Acest lucru o fac parțial mental și parțial vorbind până când corectez impresiile greșite și stabilesc Adevărul, iar Adevărul este leacul.
În 1855, termenul „Legea atracției” a apărut în cartea The Great Harmonia a spiritistului american Andrew Jackson Davis, într-un context care făcea aluzie la sufletul uman și la sferele vieții de apoi.
Secolul al XX-lea a cunoscut o creștere a interesului față de subiect, multe cărți fiind scrise despre acesta, printre care se numără două dintre cele mai bine vândute cărți din toate timpurile; Gândește-te și îmbogățește-te (1937) de Napoleon Hill, The Power of Positive Thinking (1952) de Norman Vincent Peale și You Can Heal Your Life (1984) de Louise Hay.
În 2006, conceptul legii atracției a câștigat o expunere reînnoită odată cu lansarea filmului The Secret (2006), care a fost apoi dezvoltat într-o carte cu același titlu în același an. Filmul și cartea au câștigat o acoperire mediatică pe scară largă și au fost urmate în 2010 de The Power, care vorbește despre legea atracției ca lege a iubirii.
O versiune modernizată a legii atracției este cunoscută sub numele de manifestare, care acum a ajuns să cuprindă diverse strategii de autoajutorare care propun indivizilor să-și facă dorințele realitate prin simpla vizualizare mentală a acestora. Tehnicile de manifestare implică gândirea pozitivă sau direcționarea cererilor către „univers“, precum și acțiuni mai mult sau mai puțin ritualizate din partea individului.
În documentarul The Secret din 2006, Rhonda Byrne îndeamnă oamenii să se gândească la ceea ce doresc să obțină, dar și să infuzeze gândul cu cât mai multă emoție. Ea susține că combinația dintre gândire și sentiment este ceea ce atrage dorința.
O altă carte similară este The Celestine Prophecy a lui James Redfield, care spune că realitatea poate fi manifestată de om. Puterea minții tale subconștiente de Joseph Murphy, spune că cititorii pot atinge obiective aparent imposibile învățând cum să aducă mintea însăși sub control. Puterea de Rhonda Byrne și Alchimistul de Paulo Coelho sunt similare. Deși există mărturii personale care susțin că metodele bazate pe Secretul și legea atracției au funcționat pentru ei, o serie de sceptici au criticat filmul și cartea lui Byrne.
Din punctul de vedere al psihologului, ntotdeauna lucrurile trebuie să fie nuanțate și mai ales trebuie să ne punem întrebarea „cine?“ Cine este persoana îndemnată să facă aceste lucruri? Cine își va mobiliza numitul „subconștient“ pentru realizarea unor scopuri care țin măcar parțial de o intenție conștientă? În astfel de cazuri de „dorințe“ instanța psihică care se mobilizează imediat este inconștientul, care, știm deja de la CG Jung, poate face multe, inclusiv „materializarea“ celor dorite, dar este vorba despre materializarea lucrurilor dorite de inconștient, care pot fi diferite de cele pe care conștiința crede că și le dorește. Dacă o persoană este însă coerentă psihic și își integrează sinele,, ca un alchimist, într-adevăr acest procedeu o poate ajuta să obțină ceea ce are nevoie.
Însă este un procedeu anevoios și astfel de persoane sunt foarte rare în realitatea cotidiană – poate exact la fel de rare ca și alchimiștii.
Rădăcini înalte
Conceptul New Thought al legii atracției își are rădăcinile în idei care provin din diverse tradiții filozofice și religioase. În special, a fost inspirat de hermetism, transcendentalismul din New England, anumite pasaje din Biblie și anumite pasaje din Upanishade.
Popularitatea recentă a teoriei „cuantice“ vine în sprijinul acestei idei de „bine gândești, bine atragi“ și invers.
Totuși oricine poate observa că în viața de zi cu zi lucrurile stau mult mai nuanțat.
Practic, nu ne vine nici să contrazicem total această idee de mind over matter , dar nici să credem că tot ce întâlnim „ni se cuvine“ sau sunt descrieri ale propriului interior.
Aici vine gândirea clară a Monikăi Puiu, despre care vă povesteam la început.
„Atragem ceea ce credem că ne lipsește, ceea ce trebuie să învățăm, ceea ce refuzăm să învățăm, ceea ce refuzăm să vedem în noi înșine, de ce ne este frică. Am omis ceva? Aceasta e este cunoașterea comună. Cum funcționează?“
Pe baza unei demonstrații convingătoare, concluzia Monikăi este clară: când schimbi modul în care reacționezi la ceea ce ți se întâmplă, ceea ce ți se întâmplă se va schimba. „Aceasta este o lege naturală, nu este cinism. Înveți și evoluezi din ceea ce atragi. Ne întrebăm de ce intrăm iar și iar în același tip de dramă. Ne retrăim crizele până când luăm o nouă rută, încercând un nou răspuns. Sună foarte simplu, dar nu este deloc ușor. Sistemul nostru de protecție are un sistem de alarmă foarte puternic pentru a alerta schimbarea și necunoscutul. Sistemul nostru de alarmă este foarte util și ar trebui să îl luăm în serios, în același timp să nu lăsăm alarma să sune zi și noapte. Confirmați alarma, verificați situația și apoi opriți ceasul deșteptător.“ Iar cele mai apropiate relații ale noastre sunt adesea profesorii care ne învață asta.
În felul acesta, Monika atrage atenție asupra participării active la destinul nostru.
Dacă în viață ne întâlnim cu lucruri pe care nu ni le dorim, răspunul nu este să ne setăm imaginația străduindu-ne să dorim lucruri mai bune, ci să înțelegem ce șansă ni se oferă prin aceste lucruri mai puțin plăcute și mai puțin dezirabile (aparent) pe care le întâmpinăm deja.
Legea atracției nu este o baghetă magică la cheremul voinței și imaginației noastre, de copii mari cu iluzii mici, ci este semnul unei progresii a destinului nostru de-a lungul ciclului potențial infinit de cicluri ale lumii.
Monika nu numai că o vede așa, ci o și practică – practicând o ceremonie străveche provenind din comunitățile andine și realizată în spațiul sacru al Anzilor de mii de ani, cu mult înainte de a fi căpătat denumirea sub care o cunoaștem acum: „despacho”. „Despacho” este un cuvânt spaniol foarte polisemantic: poate însemna: trimitere, distribuire, birou, depeșă, rămas-bun. „Ceremonia se realizează cu mai multe prilejuri și funcții – una dintre ele este de a arata recunostinta si multumire pentru un lucru, un proiect, un vis, pe care ai, si pentru realizarea lui.” spune Monika. De fapt este un principiu cuantic întrupat sub forma unui practici vii. De când lumea oamenii de acolo „au mulțumit, au arătat recunoștință pentru ceva care urmeaza sa se materializeaze si asa au chemat acest lucru in viata lor”.
Atenție, nu ca o cerere/rugăciune, ci ca mulțumire. Este o diferență de accent definitorie.
Monika Puiu realizează în prezent ceremonia pentru doritori (și mai ales pentru cei care înțeleg diferența de mai sus!) la centrul ei de practici alternative Wayra Astrae (www.wayra-astrae.ro) – iar despre aceasta va fi vorba mai pe larg într-un articol viitor.
Și iată așa, cu înțelepciunea interpretării trăite, Monika Puiu m-a reconciliat cu legea atracției, în singurul mod în care aceasta a avut vreodată noimă pentru mine, așa cum m-a reconciliat cu capacitatea noastră, a muritorilor contemporani, de a întelege și aplica principiile astrologiei, prin astrologia experiențială.
