Chemarea sufletului

Alte articole

Chemarea sufletului

Facebook
Twitter
Pinterest
LinkedIn

Chemarea sufletului este o chemare interioară, e adevărat, dar câteodată sunt circumstanțe exterioare care o mobilizează – iar muzica este prima dintre ele, pentru că ea are o cale de acces direct la profunzimile sufletului omenesc.

Vineri, 4 aprilie 2025 Orchestra Națională Radio a cântat Mozart – uvertura operei Don Giovanni și Ceaikovski – uvertura-fantezie Hamlet și uvertura-fantezie Romeo și Julieta, sub bagheta lui Francesco Lecce-Chong. Dirijor în plină ascensiune internațională, acesta a fost numit director muzical pentru două orchestre din S.U.A (Eugene Symphony și Santa Rosa Symphony), înainte de a împlini vârsta de 30 de ani. 

Al doilea invitat special al serii este cornistul Pascal Deuber, aplaudat alături de Orchestra Filarmonică de Stat din Hamburg, Orchestra de Cameră din Basel, Orchestra de Cameră din Zurich ș.a. și care va interpreta la Sala Radio Concertul nr. 2 pentru corn și orchestră semnat de Richard Strauss. 

Concertul s-a deschis cu uvertura Don Giovanni de Mozart construită în jurul temei păcătosului seducător care nu vrea să se pocăiască. De altfel, în mod atipic, uvertura este centrată în jurul unei singure scene din operă, cea în care Din Giovanni ajunge în infern. O dramă cosmică și o dramă personală a lui Mozart (care tocmai își pierduse tatăl) într-o Pragă pregătită să creadă în magie și esoteric. În mijlocul perfectei frazări a muzicii, auzim distinct la un moment dat chemarea cornilor și trompetelor. Ne atrage atenția, ne neliniștește nelămurit… iar geniul acestui concert este că întreaga desfășurare care urmează vorbește despre această chemare.

O auzim distinct și atât de insolit când intră în scenă cornul, care începe cu un solo piesa de Richard Strauss. Magnetică, așa o pot numi, deoarece este un adevărat captator de suflet. 

Născut în Elveția, PASCAL DEUBER este unul dintre cei mai căutați interpreți la corn ai generației sale. A studiat la Universitatea de Muzică din Basel, din 2012 până în 2016. În acest timp, el a dobândit deja o experiență valoroasă orchestrală în calitate de cornist principal în Wuppertal Symphony Orchestra (stagiunea 2014/15). În 2015, s-a alăturat Orchestrei Filarmonicii de Stat din Hamburg, unde în stagiunea 2017/18 a devenit cornist principal.

În 2019, s-a mutat la Orchestra de Stat Bavareză (de la Opera de Stat Bavareză) în calitate de cornist principal, unde a lucrat până în 2024. În stagiunea 2024/25, el ocupă aceeași poziție în cadrul Orchestrei Simfonice a Radioului Bavarez, înainte de a se muta la Tonhalle Orchestra din Zurich în vara anului 2025.

A obținut mai multe distincții internaționale, ca premiul I la Concursul Internațional de Muzică Lions Club – 2014 din Birmingham și la Concursul Internațional ARD (Germania), unde a câștigat, de asemenea premiul publicului. La Concursul Aeolus din Düsseldorf a primit premiul pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări contemporane.

În calitate de solist, a cântat cu orchestre renumite, precum Orchestra Simfonică a Radioului Bavarez, Orchestra de Cameră din München, Orchestra Filarmonicii de Stat din Hamburg, Orchestra Simfonică MDR și Orchestra de Cameră din Zurich. De asemenea, a avut apariții în calitate de invitat alături de orchestre renumite, precum Filarmonica din Berlin, Orchestra Festivalului de la Bayreuth și London Symphony Orchestra.

Cornul lui Richard Strauss sună întocmai ca o chemare a sufletului – mărturisesc că așteptam cu mare nerăbdare acest concert pentru că anul trecut am fost complet captivată de intervențiile cornului într-nul dintre cele mai memorabile concerte din ediția 2024 a festivalului Sonoro, intitulat Walden. (am scris mai multe despre acest concert aici: https://palindrom.eu/cartile-in-care-am-fost-sonoro-2024-ex-libris/ ) . M-a captivat atunci cornul (într-o piesă de Janacek și în troiul cu corn de Brahms) pentru că l-am auzit ca pe un revelator a ceea ce este mai secret, mai ascuns, mai pulsional, mai natural sau după caz anarhic în sufletul omenesc.

Un soi de psihanalist printre instrumente, sau mai degrabă un spirit care nu se teme de profunzimi infernale – auziți aici paralelismul cu Don Giovanni? În concertul Sonoro cornul era profund sentimental, ca sufletul care nu se teme să se scufunde oricât de adânc în natura sa. Concertul de Richard Strauss începe ca o declarație, apoi devine atât de personal încât ne aduce pe fiecare dintre noi în lumea secretă a profunzimilor noastre. 

Soloul de la bis oferit de Pascal Deuber mi-a atras atenția asupra măruntaielor intricate prin care trece sunetul de corn, o transpunere destul de exactă a meandrelor sufletului nostru profund, asupra căruia rar avem control, însă mult mai des avem ecou.

Ei bine, toate aveau să se dezvolte furtunos în partea a doua a concertului, sinteza aleasă cu bună inspirație de dirijorul Francesco Lecce-Chong.

Dirijorul american FRANCESCO LECCE-CHONG s-a impus ca un lider respectat în lumea orchestrală internațională prin interpretările sale aclamate și proiectele sale inovatoare. În prezent, se află în cel de-a 7-a stagiune la conducerea Santa Rosa Symphony, unde a crescut reputația orchestrei, prin evenimente prezentate într-una dintre cele mai renumite săli de concerte din lume: Green Music Center. În stagiunea 2024/25, a preluat rolul de partener artistic al Eugene Symphony, o poziție nou creată ce îi permite să își dezvolte în continuare viziunea artistică asupra ansamblului.

Dirijează constant orchestre importante din S.U.A, de la San Francisco Symphony la New York Philharmonic, colaborând cu soliști de top precum Renée Fleming și Itzhak Perlman. Alte debuturi recente includ colaborarea cu Orchestra Simfonică din Seattle, Orchestra Simfonică din Baltimore, Orchestra Simfonică din Utah, Orchestra Simfonică din Carolina de Nord, Orchestra din Louisville, Orchestra Simfonică din Kansas City, Orchestra Simfonică din Detroit. În 2023, a debutat în Europa la prestigiosul Festival George Enescu, cu Orchestra Națională Radio, ceea ce a dus la o reinvitare imediată și a stabilit o relație constantă cu orchestra.

Pregătit și ca pianist și compozitor, Francesco Lecce-Chong a studiat la Curtis Institute of Music, Mannes College of Music și la Accademia Musicale Chigiana din Italia, înainte de a obține posturi de dirijor asociat al Pittsburgh Symphony și Milwaukee Symphony. A primit mai multe distincții, inclusiv prestigiosul Solti Foundation Award. 

Chemarea sufletului se va rostogoli în destinul lui Hamlet, scris inconfundabil și irezistibil de Ceaikovski. Un suflet care nu se sfiește să-și trăiască intens drama. Apoi, două suflete care îndrăznesc să fie și să fie la unison – și prin asta devin anarhice: Romeo și Julietă. La fel cum dirijorul nu se sfiește să dea sentimentelor ce e al sentimentelor, lăsându-ne să le savurăm coerența proprie afectivă care ne taie respirația. Muzica ne aduce pe toți în punctul în care putem înțelege cât de firească este alegerea iubirii peste orice altceva.   

Mai multe detalii despre concertele care vor urma la Sala Radio aflați aici: https://salaradio.ro/