Nu, pictore și sculptore nu este o greșeală. Așa s-au numit inițial: femei pictore și sculptore. La începutul secolului XX când s-a pus problema să se definească, inclusiv în limba română, ele s-au numit pictore și sculptore, nu pictorițe sau sculptorițe, nu femei-artist.
Atât formula diminutivantă (sculptorițe) cât și cea cu cratimă (femei-sculptor) sugerează diferența și distanța față de lucrul în sine: fie sunt niște sculptori mai mici, fie se deghizează în sculptori.
Este până la urmă foarte semnificativ faptul că, deși profesiile artistice au devenit din ce în ce mai răspândite printre femei, limba a reținut aceste formule alienante în loc de cinstita formă pictore și sculptore, care a dispărut.
Așa se face că am întrebat și eu cu mirare, ca aproape toată lumea, de unde a provenit expresia aceasta. Atunci am aflat, de la Ioana Ciocan, presedinta Art Safari, că denumirea este cât se poate de legitimă și de documentată istoric.
Asociația Femeilor Pictore și Sculptore a fost înființată in anul 1916 de catre Olga Greceanu (1890-1978), Nina Arbore (1889-1942) si Cecilia Cutescu-Storck (1879-1969). Regina Maria a acceptat invitaţia de a fi președinte de onoare și de a expune alāturi de artiste.
Se pare că forma pictore și sculptore nu a fost eliminată de fapt din limbă, doar că nu se mai folosește.
Eu mi-aș dori să o folosim mai des și intenționez să o fac ori de câte ori am ocazia – pentru a face dreptate acestor femei demne și curajoase cu arta lor, ale căror opere le putem vedea acum la Art Safari.
În general, imi place să colind expozițiile ca un fel de medium, adulmecând ce vor să îmi spună obiectele acelea, ce au ele de transmis.
Ei bine, la această ediție Art Safari dedicată femeilor au fost piese din trei expoziții care mi-au vorbit intens despre o condiție la care nu mă gândisem până acum prea intens: condiția femeilor care se dedicau artei într-o lume semi-patriarhală, care se confruntau cu spectrele diminuării, condescendenței, ostilității, marginalizării, care se îndoiau de ele, care nu îndrăzneau să-și exploreze senzualitatea sau nu cutezau să facă publice astfel de explorări.
Care totodată erau artiste, în adevăratul sens al cuvântului, cu toată pofta și onestitatea artistului dintotdeauna.
Lucrările din expoziția Femei pictore și sculptore, din cea dedicată Ceciliei Cuțescu-Storck și o parte din cele din expoziția dedicată Reginei Maria mi-au prilejuit astfel de gânduri și emoții.
Expoziția Femei pictore și sculptore este curatoriată de Alexandra Ilnitchi-Ardelean și urmărește activitatea și evoluţia femeilor-artist de la inceputul socolului XX, prin prisma demersurilor expoziţionale ale Asociației Femeilor Pictore și Sculptore.
Pe fondul intrării României in Marele Război, constituirea Asociaţiei a avut loc in anul in care Cecilia Cuţescu-Storck a devenit prima femeie profesor de artă din Europa, ceea ce a reprezentat un imbold esenţial pentru activitatea expoziţionalā și pentru mișcarea feministă română.
Proiectul curatorial examinează impactul pe care l-au avut expozițiile cu componență exclusiv feminină pe scena artistică bucureșteanã interbelică. In acelaşi timp, prezintă diversitatea și libertățile stilistice ale femeilor-artist, creațiile lor find plasate in contextul social in care au fost realizate. Parcursul expoziţional contureazā și evidenţiază portretele unor femei-artist active in prima jumātate a secolului XX.
Asociația Femeilor Pictore și Sculptore a fost probabil intemeiată după modelul francez al Uniunii Femeilor Pictore si Sculptore (Union des Femmes Peintres et Sculpteurs), inființată in anul 1881 și desfiinţată abia in anul 1994, dupã 110 ani de existenţă și activitate.
Asociatia a avut drept consecințe creşterea vizibilităţii artei create de femei și dezvoltarea unei solidarităţi intre acestea. Artiste respectate și apreciate, cunoscute de critici de artă, au expus alāturi de tinere debutante, ceea ce a dus la popularizarea meseriei de artist in rândul femeilor și la dezvoltarea profesională a participantelor.
Lucrårile de artă prezentate demonstrează abilitatea artistelor de a opera cu tehnici și curente artistice noi, cu care s-au familiarizat mai ales in contextul studiilor în strainatate. Aflate in contact cu arta europeană clasică și avangardista, intr-o perioadă de maxima efervescență culturala, ele s-au pregatit in academii sub indrumarea unor profesori talentați, alături de care au dobândit şi şi-au dezvoltat maiestria.
In același timp, arta creată de unele artiste pune in dificultate orice tentativă de clasificare in curentele vremii, fiind caracterizată de originalitate și reprezentând o expresie interioară de redare a propriului univers. Practic nu se poate să nu tresari când dai de o sculptură de Milița Petrașcu sau de o pictură de Margareta Sterian.
Dacă unele dintre aceste artiste îmi erau cât de cât familiare – pe unele dintre ele le văzusem expuse chiar într-o ediție anterioară Art Safari, recunosc că despre mare parte din aceste artiste nu știam mare lucru, despre unele absolut nimic și ca atare am avut mari revelații pe care vi le prezint aici.
Maria Ciurdea Steurer (1878-1967 ), născută la Roman, a fost recunoscută pentru contribuţiile sale esențiale în domeniul portretisticii și graficii. După studiile la $coala de Arte Frumoase din București, a primit sprijin financiar din partea orașului său natal pentru a aprofunda arta la München şi la Veneția, unde a dezvoltat o tehnică distinctivă în portret şi în grafică.
S-a remarcat pe scena artistică românească înainte de Primul Război Mondial, prin participările la expoziţiile Tinerimii Artistice. Critici renumiți, precum Nicolae Tonitza, au considerat-o unul dintre cele mai mari talente feminine.
Deși influenţată de rigorile școlii müncheneze și de un stil sobru și expresiv, Maria a explorat adânc caracterul uman, lăsând o moștenire artistică importantă în România. În perioada interbelică, lucrările sale au fost apreciate pentru sobrietatea și armonia cromatică, atrăgând atenţia colecţionarilor precum Alexandru Bogdan-Pitești
. 
Una dintre cele mai mari surprize pentru mine a fost sculptura Celinei Emilian, despre care am aflat mai multe chiar din descrierea curatorială.
Céline Emilian (1898-1981 ) a fost o sculptora de referinţă in arta românească și europeana, cu o cariera impresionanta de șase decenii. Formată la Académie de la Grande Chaumière din Paris sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle, şi-a perfecţionat tehnica in cei patru ani petreouţi în atelierul acestuia, interacţionând cu mari personalităţi ale vremii.
Influenţele lui Bourdelle erau evidente în opera ei, dar Emilian a dezvoltat treptat un stil propriu, caracterizat de echilibrul dintre modernismul european și o sensibilitate artistica și o rigurozitate tehnică aparte.
A realizat numeroase portrete ale unor figuri culturale importante, sculpturi apreciate pentru capacitatea artistei de a surprinde esența interioară a subiecţilor. A creat și lucrări monumentale, cum ar fi basoreliefurile pentru Catedrala Saint-Remy din Reims şì a colaborat cu Bourdelle la Monumentul minerilor din Montceau-les-Mines.
Revenita în România, Celine a desfăşurat o aotivitate intensă pe scena artistică națională, participând la expoziţii importante. A expus in saloane din România, Franţa şi pe scene internaţionale, fiind premiată la Veneţia, Londra si New York.
O componentă semnificativa a expoziţiei o reprezintă raspunsul criticilor de arta la expozițiile femeilor-artist. Opiniile au fost divizate: intre aprecieri sincere ale creațiilor, tentative de comparaţii cu expoziţii mixte ori masculine și presupusa căutare a motivației din spatele unor astfel de expoziții cu componenţă exclusiv feminină pusă pe seama feminismului și chiar a misandriei.
Iată ce spune un critic (elogios!) despre lucrarea Primii oameni de Cecilia Cutescu
A simți, a îndrăzni să-ţi exprimi simţirea este o insușire ce se găsește destul de rar la femeile care luptă cu dificultăţile artei. Picturile doamnei Cecilia Cuţesou vor atrage atenția tocmai din această cauză. Ele au într-adevăr forţa interioară care dezvăluie o sensibilitate necontenit la pândă, un dar de observaţie ce nu cunoaște teama, o inteligență gata să descopere, dincolo de aparenţe, esența lucrurilor. Dacă dna Cuţescu a știut să-și descătușeze viziunea ei din convenţionalul specific artel sexului feminin, ea nu caută câtuși de puţin să se masculinizeze; nici frivolitate, nici falsă virilitate. Este artistă și atâta tot.” (extras din volumul O viață dăruită artei de Cecilia Cuțescu).
Tendinţa generala a cronicilor inclină, insă, spre evaluarea cinstită, deşi subiectivå, a calității artistice și a progreselor inregistrate de la o expoziție la alta.
Parcurgând firul narativ al unor artiste care au expus intre anii 1916 şi 1926 in contextul activităţii Asociaţiei Femeilor Pictore Sculptore, ultimul capitol al expoziției include o selecție profund sintetizată a unor opere de artă realizate de femei-artist care au activat ulterior și care au fäcut parte din diferite grupari artistice mixte.
In perioada interbelică, tot mai multe artiste au avut șanse să participe și sả fie acceptate in expozițile unor grupuri mixte, iar unele dintre ele s-au numărat printre fondatorii unor grupări artistice de acest fel.
Revenind acum la strângerea de inimă a femeilor artiste a căror exprimare a fost profund influențată de cenzura interioară venită din conștiința faptului (realist) că vor fi receptate în primul rând ca femei și apoi ca autoare de artă, impresia a rămas totuși până azi.
Deși teoretic discriminarea nu mai există, fiecare femeie care creează artă pare să țină minte faptul că ceea ce ea creează va fi definit mai întâi drept artă făcută de femei și în final drept artă.
Poate fi în același timp un handicap și o șansă. Un handicap dacă receptarea face prea mult parte din creație. O șansă deoarece conștiința acestei receptări sporește luciditatea socială.
Artiste pe deplin devin doar femeile care știu să își păstreze filonul și spontaneitatea creativă inițială, acel impuls copilăresc de a se juca creînd, confruntându-se în același timp demn și cu spectrul etichetării drept ˝artă făcută de femei˝, o nișă interesantă, dar totuși o nișă.
Anticipând, pot spune că am zărit câteva astfel de tinere artiste în secțiunea Young Blood 0.3, chiar la această ediție Art Safari, cărora le voi spune cu tandrețe și admirație pictore și sculptore!
Citește mai multe despre actuale ediție Art Safari pe site-ul oficial: https://www.artsafari.ro/project/maria-a-romaniei/
Poți afla și de aici: https://palindrom.eu/femei-la-art-safari-din-6-septembrie/
