Ani-mistic, adică animat, mistic, animist, toate acestea într-o singură experiență muzicală suprinzătoare și impresionantă, fără îndoială un punct de vârf al actualei stagiuni la Sala Radio.
Am aplaudat Orchestra de Cameră Radio care a evoluat sub bagheta plină de har a dirijorului ceh Jiri Rozen (îl mai urmărisem o dată cu mare încântare, la ediția 2025 a Festivalului Enescu, dirijând orchestra Filarmonicii din Iași care l-a acompaniat pe Răzvan Popovici – am scris deja despre acest concert aici: https://palindrom.eu/festivalenescueditia27-7-enescu-apartine-secolului-xxi/ )
Concertul din 11 martie de la Sala Radio l-a avut drept solist pe violoncelistul Andrei Ioniță singurul artist român distins (în 2015) cu Medalia de aur a Concursului Internațional „Ceaikovski” de la Moscova.
Știam deci deja că Jiri Rozen este un dirijor dinamic și inspirat, iar în seara de ieri și-a construit chiar „elementul” propriu, alegând piese care au descris spațiul boem (de la Bohemia!) și morav (Dvorak și Janacek), cu ecouri din apropiata lume slavă (Ceaikovski) și din surprinzătoarea muzică de Tatra superioara de la W. Kilar.
Începutul concertului a fost fulminant, anunțând exact ce avea să se petreacă timp de două ore, anume o transmisiune directă și muzicală din pădurea vrăjită.
Compoziția Orawa a fost finalizată de compozitorul polonez W. Kilar în 1986 și își ia titlul de la regiunea carpatică de la granița polono-slovacă. O bucată pitorească din Munții Tatra. În poloneză, orawa este și un substantiv comun, echivalent cu zona unde pădurile cedează locul pășunilor alpine.
Este lucrarea finală din „Lucrările Munților Tatra” ale lui Kilar pentru orchestră de coarde și criticii sugerează că descrie forțele puternice ale naturii și un festival folcloric exuberant la vremea recoltei.
Polonezul Wojciech Kilar (1932 – 2013) a compus muzică clasică, dar este cunoscut în special pentru calitatea lui de compozitor de muzică de film. Unul dintre cele mai mari succese ale sale a fost coloana sonoră pentru filmul Dracula, regizat de Francis Ford Coppola (1992). În 2003, a câștigat premiul César pentru cea mai bună muzică de film compusă pentru Pianistul (regia: Roman Polanski), pentru care a primit și o nominalizare la BAFTA.
Compoziția Orawa are o structură particulară, care se revendică parțial din folclor, parțial din muzica serială, textura sa variind în dinamică și ritmuri pentru un efect dramatic. Este cea mai populară dintre lucrările lui Kilar și am aflat că de-a lungul timpului a fost transpusă în orchestrații variate.
Iar spectacolul a continuat în acest spirit, care te făcea să trăiești concentul ca pe o aventură.
O muzică înzestrată cu viață și individualitate proprie, care curge perfect natural, așa ca vorba umană sau curgerea apei, și în același timp se desfășoară de-a dreptul mistic, aducând existența celor ce cântă și a celor ce ascultă la un nivel ritual care pe mulți ne surprinde prin exotism și prezență.
Aseară muzica ni s-a înfățișat ca o ființă vie, cu existență proprie și autonomă, pe care muzicienii o aduceau aproape de noi. O experiență intens sentimentală, desigur, în sensul în care reclamă participare. Muzica serii a transmis mai mult decât prospețime sonoră: a fost senzația de dezlănțuit, de viu, senzația că te afli într-un spațiu muzical fără hartă precisă, necontaminat de automatisme și maniere, cântat deopotrivă cu pasiune și rigoare.
Iar în toate acestea a jucat un rol extrem de important armonia specială pe care dirijorul Jiri Rozen a avut-o cu excepționalul vrăjitor al violoncelului care este Andrei Ioniță. Cred că am apucat să spun și aici cât de interesant și de grăitor mi se pare violoncelul de la o vreme încoace. Câteodată are o voce pe de-a întregul omenească și aproape că îi aud cuvintele articulate. Aseară mi-am adus aminte de teoria pe care le-am expus-o părinților mei în copilărie, după ce am văzut prima oară un violoncel: că acolo în cutia de lemn cu forma rotunjită se află ascuns un spiriduș care cântă. Aseară ființa ascunsă în violoncel a avut voce, dar poate nu era neapărat omenească.
Piesele cântate de Andrei Ioniță mi-au creat o senzație de minimalism și în același timp de channelling adevărat pe care numai o incursiune în natură mi le aduce (de altfel prima din piesele alese s-a numit chiar Pădurea Tăcută – de Dvorak). Senzația a fost de vrajă completă – de aceea nu m-am mirat deloc să citesc după concert ce spune Andrei Ioniță despre muzică: „Muzica se dezvoltă în mod magic și se revarsă asupra publicului, unde vorbește direct sufletului”. Chiar asta se petrece, literalmente.
Caracterizat de cunoscuta publicație londoneză „The Times” ca „unul dintre cei mai interesanți violonceliști care au apărut în ultimul deceniu”, violoncelistul Andrei Ioniță a fost invitat să cânte alături de mari orchestre, ca BBC Philharmonic Orchestra și Royal Philharmonic Orchestra – Londra, Filarmonica din München, Filarmonica din Dresda, Deutsches Symphonie – Orchester Berlin ș.a.
La Sala Radio, după Silent Woods pentru violoncel și orchestră de Dvořák, Andrei Ioniță a cântat și Variațiuni pe o temă Rococo pentru violoncel și orchestră de Ceaikovski – urmate de nu mai puțin de trei bisuri frumos alese – două în continuarea temelor cântate în concert, a treia o piesă de virtuozitate de Frans Helmerson, complet diferită și foarte gustată de public.
Partea a doua a concertului ne-a adus Dvořák: Suita Cehă în re major și Suita pentru orchestră de coarde, creată de un alt mare compozitor ceh: Leoš Janáček.
Jiří Rožeň este apreciat pentru programele sale bine gândite și cunoștințele sale vaste în materie de repertoriu. Pasionat și avizat promotor al muzicii cehe, el își lărgește publicul cu interpretările sale unice ale unor lucrări celebre, dar și creații semnate de compozitori contemporani mai puțin cunoscuți, printre care Bohuslav Martinů, Josef Suk, Viktor Kalabis și Miloslav Kabeláč.
În stagiunea 2025/26, Rožeň debutează la Festivalul Enescu (România), la Opéra de Montréal cu premiera mondială a operei Clown(s) a compozitoarei Ana Sokolović, la Oper Frankfurt și cu Irish National Symphony Orchestra Dublin, unde va dirija Stabat Mater de Dvořák. De asemenea, se întoarce la Festivalul Interlaken Classics, la Filarmonica din Praga și la Orchestra Filarmonică din Hradec Králové, unde va prezenta premiera cehă a ciclului Spiegel al lui Cerha.
Debuturile din stagiunile anterioare au inclus colaborări în SUA cu Seattle Symphony, Utah Symphony și Naples Philharmonic și în Europa cu Danish Radio Symphony Orchestra, BBC Symphony Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, Scottish Chamber Orchestra, Royal Scottish National Orchestra, Royal Liverpool Philharmonic, Hallé, Orchestre National de Metz, MDR Leipzig, Bochumer Symphoniker și Orquesta Sinfónica de las Islas Baleares. În Belgia, a dirijat multe dintre orchestrele importante, printre care Orchestre National de Belgique, Brussels Philharmonic, Flanders și Antwerp Symphony, precum și Orchestre Philharmonique Royal de Liège.
Născut la Praga în 1991, Rožeň a studiat dirijatul la conservatoarele și universitățile din Praga, Salzburg, Hamburg, Zürich și Glasgow, unde a fost bursier Leverhulme Conducting Fellow. A avut succes la Salzburg și Londra, fiind finalist atât la Nestlé și Salzburg Festival Young Conductors Award, cât și la Donatella Flick LSO Conducting Competition. Fost dirijor asistent al BBC Scottish Symphony Orchestra, Rožeň a lucrat alături de Donald Runnicles și Thomas Dausgaard și i-a asistat la BBC Proms și la Festivalul Internațional de la Edinburgh.
Andrei Ioniță s-a născut la București, în 1994. A fost elevul lui Ani-Marie Paladi și, mai târziu, al prof. Jens Peter Maintz la Universitatea de Arte (UdK) din Berlin. În 2015, a câștigat medalia de aur la renumitul Concurs Internațional „Ceaikovski”. De asemenea, este laureat al concursurilor ARD, Khachaturian și Feuermann. În perioada 2016-2018, BBC din Londra i-a acordat titlul de „New Generation Artist”, ceea ce i-a sporit popularitatea în Marea Britanie. Ulterior, Andrei a susținut concerte alături de BBC Philharmonic Orchestra, Bournemouth Symphony Orchestra, Royal Scottish National Orchestra și Royal Philharmonic Orchestra.
Andrei Ioniță a colaborat cu o rețea extinsă de orchestre internaționale, printre care Gewandhausorchester Leipzig, Tonhalle Orchestra Zürich, Chicago Symphony Orchestra, Detroit Symphony Orchestra, Munich Philharmonic Orchestra, Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia, Deutsche Symphony Orchestra (DSO), Polish National Radio Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Czech Philharmonic Orchestra și Tokyo Philharmonic Orchestra. A cântat sub bagheta unor dirijori renumiți, precum Lawrence Foster, Herbert Blomstedt, Paavo Järvi, Susanna Mälkki, Cristian Macelaru, Joanna Mallwitz, Manfred Honeck, Sylvain Cambreling, Kent Nagano, Michael Sanderling și mulți alții.
Talentul excepțional al lui Andrei Ioniță îl face un interpret versatil și căutat de muzică de cameră. În concertele sale, el colaborează cu Martha Argerich, Elisabeth Leonskaja, Igor Levit, Christian Tetzlaff, Sergei Babayan și Steven Isserlis. Este adesea invitat la săli de concert și festivaluri de renume mondial din lumea muzicii clasice, precum Festivalul de Muzică Verbier, Kissinger Sommer, Festivalul de Muzică Aspen, Wigmore Hall și Carnegie Hall.
Printre momentele importante ale stagiunii 25/26 se numără debutul său cu Orchestra Philarmonia (Londra) și Santtu-Matias Rouvali la prestigiosul Festival „Enescu”, la care revine ca solist. Alte angajamente orchestrale includ New Japan Philharmonic, Hofer Symphoniker, Orchestra dell`Istituzione Sinfonica Abbruzese etc. De asemenea, are colaborări în SUA cu Rhode Island Philharmonic și Richardson Symphony Orchestra.
La finalul concertului, solistul serii, violoncelistul Andrei Ioniță a oferit autografe în foaierul central al Sălii Radio, pe compact-discul „Andrei Ioniță. Bach Cello Suites – Live from concert” apărut la Editura Casa Radio.
Albumul este disponibil, la preț de producător, la librăria Editurii Casa Radio din str. Temişana nr. 31 sau prin comandă online pe site-ul editurii (www.edituracasaradio.ro). De asemenea, poate fi achiziţionat de la partenerii de distribuţie.
Mie acest concert din mijlocul orașului mi-a amintit puternic de o incursiune făcută astă vară într-o pădure magică de deasupra orașului Piatra Neamț, unde trunchiurile fuseseră pictate cu mandale și sigilii lăsându-te să simți cum rădăcinile fiecărui copac merg spre inima pământului iar crengile se înalță către inima cerului.
Până la revederea cu pădurea, abia aștept concertele următoare de la Sala Radio. Urmăriți-le aici: https://salaradio.ro/program-concerte-ianuarie-martie-2026/
