Mickey Mouse trebuie să plece este noua premieră și dovada trăită că teatrul e viu la Excelsior!
Teatrul EXCELSIOR, singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor adulți, se alătură ediției 2026 a evenimentului Noaptea Muzeelor și invită publicul sâmbătă, 23 mai 2026, de la ora 21:30, la spectacolul itinerant Mickey Mouse trebuie să plece, text și regie Edda Coza și Dan Coza, una dintre cele mai neconvenționale și provocatoare producții ale actualei stagiuni.
Accesul publicului este gratuit, în baza unei rezervări prealabile, care poate fi realizată aici:
https://forms.gle/cczhc4Tr8zP27TxN6
Premiera este o lecție de libertate – nu o să spun despre ce și cum, dar trebuie să spun că dincolo de acțiunea de a te implica în deznodământ, acest exercițiu de libertate în actu pe tine, spectatorule, te pune să fii. În lumea multiplelor simulări pe care cândva o credeam teorie sau sf ești chemat acum să fii (nu te grăbi să spui nici „să fii spectator” nici „să fii actor” – piesa scrisă și regizată de Edda Coza și Dan Coza te implică într-un scenariu de tip Rashomon în care e greu de zis ce vei fi exact. Important e să fii).
În lumea noastră simulării se va vorbi intens în aceste 100 de minute de teatru despre libertate, despre locul individului uman care începe să pară Zeitgeistului simulării la fel de relevant că Michey Mouse. Nu te pregăti să fii pasiv și să te odihnești în fotoliu 2 ore ci ia-ți hainele tale comode de fiecare zi și intră în acțiune, pentru că ai de rezolvat un conflict și de dat un verdict. Vei (re)trăi multe din conflictele tale proprii și te vei implica chiar și dacă nu-ți propui.
După ce piesa se terminase de mult, spectatorii stăteau în fața teatrului și discutau aprins. Despre libertate. Iar această discuție vie a fost pentru mine dovada că demersul artistic și-a atins ținta. Încă o dată, îmi arată că viitorul acțiunii sociale, psihologice și chiar politice se plămădește în artă și arta e singura șansă reală de schimbare pe care o avem (promit că #vaurma).
Construit ca o experiență performativă itinerantă, spectacolul transformă întregul spațiu al Teatrului EXCELSIOR într-un liceu fictiv traversat de una dintre cele mai tensionate și recognoscibile crize ale prezentului: relația dintre educație, adevăr, autoritate și inteligență artificială.
Publicul nu asistă pasiv la desfășurarea poveștii, ci devine parte a mecanismului dramatic: martor, suspect și, în cele din urmă, membru al completului de judecată care trebuie să dea verdictul final. Spectatorii traversează săli, culoare, spații ascunse și zone rareori accesibile publicului, într-un traseu care dizolvă constant granița dintre scenă și realitate.
Pornind de la un incident aparent banal – un test de filosofie rezolvat cu ajutorul inteligenței artificiale, Mickey Mouse trebuie să pleace dezvoltă o radiografie acidă și absurdă a societății românești contemporane. Un profesor le pune elevilor o singură întrebare: „Ce este libertatea pentru tine?”. În scurt timp, descoperă că sute de răspunsuri par generate de aceeași voce artificială. Urmează 358 de note de 1 introduse simultan în catalogul digital al Colegiului Național „Sfântul Augustin”, iar de aici începe implozia întregului sistem.
Elevi, profesori, părinți, jurnaliști, influenceri și reprezentanți ai autorității sunt atrași într-un scandal care explodează în timp real, sub ochii spectatorilor. Într-o lume dominată de breaking news-uri, reacții instantanee și nevoia permanentă de vinovați publici, adevărul devine tot mai greu de identificat. Cine manipulează? Cine spune adevărul? Cine profită? Cine pierde? Și, mai ales, cine scapă, încă o dată, cu tema nefăcută?
Cu umor caustic și o energie care amestecă teatrul, instalația performativă și mecanismele reality-show-ului contemporan, Mickey Mouse trebuie să plece propune un format neconvențional în care spectatorii nu asistă cu toții la același spectacol. Publicul este împărțit în patru trasee diferite, fiecare urmărind povestea din perspectiva unui alt „centru de putere” implicat în scandal: profesorul acuzat, diriginta clasei, reprezentanta comitetului de părinți și grupul elevilor.
Nu mă grăbesc însă să spun că am înțeles totul despre piesă, deoarece, exact ca în viață, scenariul este făcut astfel încât să nu afli decât adevăruri parțiale și să votezi pe baza lor. Totuși în teatru, spre deosebire de viață noastră (era să zic reală, dar e atât de adânc grevată de simulare încât mă abțin deocamdată), în teatru, spuneam, ai privilegiul să mai intri o dată, să trăiești totul din altă perspectivă. Alt adevăr parțial. Așa că mai poți vedea piesă o dată și încă o dată și cu siguranță vei descoperi nu numai lucruri noi, ci și senzații noi la tine, sau poate vor ieși la iveală reflexe de odinioară.
Liceul fictiv se numește Sfântul Augustin iar numele nu e deloc întâmplător ales – la intrare vedem și citatul argumentativ: iubește și fă ce vrei, probabil cea mai actuala definiție a libertății enunțată acum peste 1000 de ani.
Este impresionantă reconstituirea exactă a atmosferei școlare și tipurilor umane implicate : mama esențială, self made woman, aprigă și vulnerabilă, mama revendicativă și puțin conspirationistă, profesori cu grade diferite de duplicitate, tineri cotropiți de clișee și anxietăți transferate, care nu-și doresc decât să scape din școală îndeplinind condițiile. Umanitate – nimic din ceea ce vedem nu ne e complet străin. Totuși în umanitatea aceasta previzibilă intervine o singularitate – un profesor care nu face ceea ce se așteaptă de la el. Un caraghios. Mickey Mouse.
În acest liceu de elită care cultivă tineri competitivi (care vorbesc deja în clișee în limba engleză, dar nu cele subculturale, ci clișee de CNN) condiția profesorului de filosofie este să fie modest, să-i învețe pe copii, să le ofere o oră interesantă și entertaining, să le fie apropiat deși „puțin nebun și distrat”. Desigur, să le dea note bune ca ei să-și continue parcursul triumfal spre facultățile care le vor asigura un viitor triumfal și fără griji. Și profesorul de filosofie chiar așa începe, ba chiar le dă un test cu toate cărțile pe masă, chiar și cu telefoanele și internetul.
Doar că în test le cere o părere personală, desigur argumentată, dar personală. Întrebarea pe baza căreia au de scris un eseu: „Ce este pentru tine libertatea?”
Elevii intră și ei în scenariul performanței pentru care au fost antrenați. Întreabă diverse inteligențe artificiale pentru că acestea să le furnizeze cel mai bine argumentat răspuns personal, ca să primească notele impecabile cu care erau obișnuiți. Scriu răspunsurile lor impecabile cu o ortografie impecabilă – în condițiile în care cam nimeni nu scrie timp de o oră un text spontan și gândit în care să nu facă nicio greșeală de ortografie (puteți face experimente și factchecking!).
Rezultatul la liceul Sfântul Augustin (numai numele este imaginar, contextul școlar este cât se poate de realist): sute de note de 1 și 2. Un singur 6: un tânăr care a scris ideile proprii, așa cum a putut. „N-a folosit AI pentru că nu știa cum” râd colegii. Stupoare. Apoi revolta. Apoi petiție și acțiune de forță a părinților și elevilor – la care se adaugă și unii profesori. Să fie anulate notele și profesorul de filosofie sancționat.
Da, acest profesor nu a făcut ceea ce se așteaptă de la el – dar a dat un autentic test de libertate întregii școli. Și nouă. Iar un test de libertate este un test de umanitate. Elevii au luat 1 nu neapărat pentru că „au copiat de la autorul AI” (nici nu pot număra câte inadvertențe sunt conținute aici) ci pentru că pur și simplu au arătat, practic și comportamental, că nu știu ce este libertatea. Au ales cu toții previzibilul, formalul, simularea. Iar libertatea nu este un opțional, este umanitate și e eliminatorie.
În liceul Sfântul Augustin, în afară de panoul de la intrare cu citatul din Augustin, doar omul de serviciu poate oferi o definiție personală a libertății, aflată de la un profesor de demult: liber ești atunci când hotărăști să fii liber. E drept că pentru asta e posibil să nu-ți ajungă o viață. Secretul este că undeva cândva a fost un reflex al libertății. O pornire. Profesorul a acționat absolut idealist încercând să testeze dacă acea pornire mai există. Poate nu așa se face. Poate nu mai există. Poate nu a fost niciodată, ci era un alt narativ.
Discuțiile se aprind, coboară din teatru în cetate. Treptat și absolut timid, lumea începe să recapete sens. De aceea spun că teatrul e viu la Excelsior!
Noua producție continuă una dintre direcțiile esențiale ale Teatrului EXCELSIOR: crearea unor spectacole care dialoghează direct cu generațiile tinere și cu temele care le definesc prezentul. În ultimii ani, teatrul și-a consolidat poziția ca unul dintre cele mai importante spații culturale dedicate adolescenților și tinerilor adulți din România, dezvoltând proiecte care abordează frontal anxietățile, presiunile și contradicțiile acestei generații.
Caracterul itinerant al producției transformă experiența spectatorului într-una profund fizică și imersivă. Publicul traversează constant spații diferite, urcă și coboară scări și participă activ la desfășurarea anchetei colective. Spectatorii sunt rugați să poarte haine și încălțăminte comodă.
Spectacolul are o distribuție amplă, reunind actori din mai multe generații ale Teatrului EXCELSIOR: Doru Bem, Annemary Ziegler, Mihaela Coveșeanu, Alex Călin, Raluca Botez, Ion Bechet, Radu Micu, Oliver Toderiță, Loredana Cosovanu, Ovidiu Ușvat, Silvana Ionescu, Cosmina Dobrotã, Robert Radoveneanu, Dan Clucinschi, Ciprian Cojenel.
Regia este semnată de Edda Coza și Dan Coza, costumele sunt realizate de Maria Ștefănescu, iar grafica poartă semnătura Karlei Broșteanu.
Recomandare de vârstă: 14+
Durata: 1h30min (fără pauză)
https://teatrul-excelsior.ro/spectacol/mickey-mouse-trebuie-sa-plece
Noaptea Muzeelor: https://noapteamuzeelor.org
https://www.facebook.com/noapteamuzeelor
Citiți aici despre o altă premieră excepțională la Teatrul Excelsior: https://palindrom.eu/tristete-si-bucurie-in-viata-girafelor-excelsior/
