Miercuri 3 iunie la Sala Radio, cu Orchestra de Cameră Radio, un moment de grație absolută David Grimal, un poem sonor pentru umanitatea liberă.
Prima parte a concertului a fost o istorie a Europei într-o istorie a muzicii, de la clasicismul ordinei ascendente la angoasa romantică și în cele din urmă la muzica viitorului, muzica lui Enescu. De la Mozart la Enescu, singurii compozitori care nu pot fi confundați cu nimeni altcineva. A fost despre individ și armonia indivizilor, într-o dezvoltare muzicală care a pornit de la Uvertura operei Lucio Silla de Mozart, unde ordinea și perfecțiunea țin loc de unu și multiplu. Nu există angoasă și anonimitate, ci numai eroism. Indiferent unde este plasat social, eroul este centrul și marginile lumii își revelează treptat dureroasa atractivitate.
A urmat una dintre cele mai tulburătoare creații ale unui Schumann aproape de sfârșitul vieții și rațiunii: Concertul în Re minor pentru vioară și orchestră, de un omenesc uluitor, cântat de un David Grimal uluitor și mai ales extrem de modern, actual, sunând ca o muzică la timpul prezent în timp ce exprimă extazul și tragedia din creația individului. Spre deosebire de erou, individul este supus angoasei multiplului și descentrării, unei alienări in nuce cu care se luptă și care a fost pe de-a întregul audibilă, cântată de un muzician al secolului XXI pe o vioară Stradivarius din 1710.
Bisul lui Grimal: Ballade pour George Enescu de Ysaye – iar la sfârșit sala a amuțit. Am simțit un dor intens de Enescu, dorul de un destin al lumii care știe a transforma paradigma modernă pentru a restaura umanității divinul. În partea a doua a concertului, David Grimal, artist în rezidență al Orchestrei de Cameră Radio, s-a retras în public. Orchestra pe care o cunoaște de atâta vreme, pe care a antrenat-o intens de atâta vreme, a pornit singură să cânte Simfonia Jupiter de Mozart, într-un exercițiu de armonie, de libertate, de democrație, de încredere, de ritm și cunoaștere.
Și am avut o imensă bucurie și am regăsit încrederea în umanitate ascultând o orchestră care cântă Mozart singură, fără dirijor, din propria-i armonie, găsindu-și ritmul. Un soi de democrație ideală, care numai în artă mai există și care este fundamentată cu adevărat pe respectul și încrederea în om. Nu erou, nu individ. Om. De aceea nu m-am mirat deloc de titlul ales de David Grimal pentru festivalul fondat de el și care a început chiar ieri la Cluj: @humansfestival https://www.humansfestival.com/
David Grimal, absolvent al Conservatorului din Paris și artist cu o carieră internațională spectaculoasă, aplaudat în ultimele două decenii ca solist în cele mai importante săli de concert ale lumii. Din toamna anului 2024, David Grimal este artist în rezidență al Orchestrei de Cameră Radio, fiind primul muzician internațional căruia Radio România i-a adresat această invitație de colaborare.
Lucio Silla este o opera compusa de Mozart pentru publicul italian, pe cand avea 16 ani – unde stilul sau inconfundabil este colorat de niste accente pasionale Sturm und Drang care anticipeaza romantismul.
La polul opus al vietii, lucrare de maturitate, Concertul in re minor pentru vioara si orchestra a fost compus de Schumann in 1853 si este printre ultimele sale compozitii majore. A fost creat pentru cel mai mare violonist al epocii sale Jonas Joachim care insa a refuzat sa il cante si a cerut ca lucrarea sa fie inchisa intr-un seif cel putin 100 de ani. Si cu siguranta Joachim a avut dreptatea sa, deoarece este o creatie tulburatoare, cu un dramatism, profunzime si autentica umanitate care tin de o traire completa a anxietatii individuale. O traire care in acele vremuri inca nu se exprima.
Concertul transmite in termeni de traire umana ceea ce era doar in nuce si in idea in epoca in care a fost scrisa. Cu ratiunea, oamenii pot intelege schimbarile de dinamica a lumii, dar nu e deloc rar sa refuze trairea lor profunda, autentica, devastatoare sentimental dar inca lucida. Motivul invocat de Joachim a fost nebunia lui Schumann (care in anul urmator va avea si o incercare de suicid urmata de internare).
Totuși, în martie 1933, în timpul unei ședințe spiritiste la Londra, la care au participat cele două strănepoate ale lui Joachim, violonistele Jelly d’Arányi și Adila Fachiri, o voce spirituală care s-a identificat drept Robert Schumann i-a cerut domnișoarei d’Aranyi să recupereze o lucrare nepublicată a sa (despre care pretindea că nu are cunoștință) și să o interpreteze. Într-un al doilea mesaj, de data aceasta de la spiritul lui Joachim, au fost îndrumați către Biblioteca de Stat Prusacă.
Totuși, nu s-a mai auzit nimic timp de patru ani, până când în 1937, Schott Music, editura muzicală din Mainz, i-a trimis o copie a partiturii lui Yehudi Menuhin, cerându-i o opinie. Menuhin a fost entuziasmat, a cantat concertul care de atunci a intrat in circuit.
Tot o opera de maturitate este si simfonia lui Mozart a carei maretie si autoritate i-au atras supranumele de Jupiter
David Grimal a fost invitat să concerteze în importante săli din întreaga lume, precum Suntory Hall – Tokyo, Philharmonie de Paris, Musikverein – Viena, Concertgebouw – Amsterdam, Berlin Konzerthaus, Wigmore Hall – Londra, Lincoln Center – New York, Conservatorul Ceaikovski – Moscova, Théâtre des Champs-Élysées – Paris etc.
Mulți compozitori contemporani i-au dedicat creațiile lor. Unul dintre proiectele de suflet ale lui David Grimal l-a constituit ansamblul Les Dissonances – al cărui fondator și director artistic a fost timp de peste 20 de ani. Les Dissonances a fost considerată singura orchestră simfonică din lume care interpreta repertoriul standard fără dirijor.
Ca o prelungire firească a acestei dorințe de a împărtăși cu ceilalți, violonistul francez a creat „L’Autre Saison”, o stagiune de concerte pentru persoanele fără adăpost din Paris. David Grimal a fost numit Chevalier dans l’Ordre des Arts et Lettres de către Ministerul francez al Culturii (în 2008).
David Grimal a înregistrat pentru casele de discuri EMI, Harmonia Mundi, Aeon, Naïve, Transart și Dissonances Records. Înregistrările sale au fost aclamate de presă, cu premii precum BBC Music Magazine Choice, Choc de l’Année în Classica, Arte Sélection în Télérama.
David Grimal este și un apreciat pedagog – predă la Hochschule für Musik – Saarbrücken (Germania) – și este invitat frecvent să facă parte din jurii de concursuri internaționale.
Am mai scris aici despre un concert memorabil cu David Grimal pe scena Sălii Radio: https://palindrom.eu/mozart-ca-oglinda-circulara-a-lumii-si-david-grimal-magicianul-ei/
Aflați aici despre concertele care au mai rămas din această stagiune: https://salaradio.ro/
