Vineri 13 februarie am intrat cu bucurie din nou în Sala Radio pentru o seară care anunța romantism – prin Beethoven și Ceaikovski – și care s-a dovedit a fi o adevărată aventură!
Pe scurt și muzical: Dirijorul serii a fost îndrăgitul John Axelrod, din nou la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, pe care a ajuns sa o cunoasca si sa o aprecieze in mod deosebit de-a lungul mai multor ani. Protagoniști au fost: în deschidere, Corul Academic Radio pregătit de dirijorul Cristian Țuțu și în partea a doua excepționalul pianist italian Giuseppe Guarrera, laureat al mai multor distincții internaționale importante, printre care premiile la concursurile Cleveland – S.U.A. (2024), Rubinstein – Israel (2023) și Montréal – Canada (2017).
Vineri, 13 februarie 2026, alături de Orchestra Naţională Radio și sub bagheta apreciatului dirijor John Axelrod, Giuseppe Guarrera a interpretat una dintre cele mai emoționante partituri din repertoriul pianistic: Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski.
Sa va spun acum pe îndelete despre cele trei piese si eroii lor sau mai degraba sa va spun despre cum am trecut printr-o aventura muzicala romantica pe mare pusa la cale in sala de dirijorul John Axelrod pentru Orchestra Nationala Radio, pe care a ajuns sa o cunoasca si sa o aprecieze in mod deosebit de-a lungul mai multor ani.
Asadar, am inceput cu intruparea undelor marii prin lucrarea Meeresstille und Glückliche Fahrt, o cantată pentru cor și orchestră compusa de Beethoven, inspirată de două poezii de Goethe si cantata de Corul Academic Radio. Beethoven și Goethe s-au întâlnit în 1812; Beethoven îl admira și lucrarea îi este dedicată lui Goethe. A fost interpretată pentru prima dată la Viena, pe 25 decembrie 1815.
Meeresstille und Gluckliche Fahrt intrupeaza marea, undele, apele cateodata inselatoare, oricum imprevizibile, curgerea. La baza sunt doua poezii de Goethe, celebre in epoca. Meerestille infatiseaza undele mute ale marii nemiscate de vant. Undele care pot ascunde si prevesti orice. Calmul aparent sub care ghicesti dinamici insondabile. asistam la transformarea acestor dinamici obscure in valuri, la formarea vantului si directiei.
Vocile umane din cor nu s-au mai auzit ca voci, ci ca niste stime ale apelor – aveai impresia ca ele sunt cu adevarat unde de apa, iar tu spectatorul halucinezi atunci cand ti se pare ca articuleaza omeneste.
Apoi a venit armonia incredibil de solara a velierului – numesc aici Simfonia a opta de Beethoven. Aici am văzut velierul ca o orchestră sau orchestra ca un velier – menirea viziunii a fost fără îndoială să fixeze în memorie un moment de surprinzătoare armonie a lucrurilor.
Simfonia a 8-a, compusă de un Beethoven aproape surd în Linz, în casa fratelui său Johann, și revizuită în timp ce compozitorul călătorea în diferite stațiuni de tratament. De aceea, lucrarea este definită de pasaje ce par inspirate de o viață și o atmosferă de tip rustic, pe care Beethoven le-a întâlnit în plimbările sale din această perioadă.
„O astfel de muzică pică direct din cer în creierul compozitorului”, spunea Berlioz
În această seară de 13 februarie muzica însăși mi-a chemat in memorie acele pasaje din romanele de aventuri de odinioara in care, in apropierea furtunii, capitanul vasului ordona intinderea anumitor panze si strangerea altora, intr-o armonie aidoma celei muzicale potrivita dupa prevederea vantului. “Intindeti vela mare! Indreptati gabierii! Strangeti focurile!” Paralel nu mi-am putut împiedica imaginea unui Beethoven dirijând sunetele care acum era numai și numai în mintea lui – pe scurt, invocându-le.
Dupa pauza a sosit si partitura marinarului in furtuna – mi-a adus aminte de ce spunea chinezii despre yangul tanar al primaverii, pe alocuri de-a dreptul erotic. A fost poate cea mai impresionanta interpretare a Concertului nr 1 pentru pian de Ceaikovski la care am fost martor in direct – m-a facut sa simt de parca niciodata nu mai auzisem muzica aceasta.
Pianistul italian Giuseppe Guarrera a actionat ca un artist martial care opreste timpul si-l face sa curga altfel, dar nu prin incetinire ci prin agilitatea ritmului si impetus. Extrem de yang dar extrem de muzical. Spre final pianul are o apoteoza in care il vedem mai puternic decat o intreaga orchestra simfonica. Pianul devine feroce ca marinarul care cu adevarat domina furtuna.
Interpretarea mi-a pus intr-o cu totul alta lumina celebra intamplare citata cel mai ades legat de aceasta piesa, cea in care Ceaikovski vine in ajunul Craciunului acasa la prietenul sau, marele pianist Nicholas Rubinstein si canta dintr-un suflet tot concertul pe care tocmai il terminase de scris si pe care i-l dedicase. Total absorbit si pasionat in acest rastimp, traia total in pian si nu a perceput nimic din partea ilustrului sau ascultator.
La final acesta i-a adresat compozitorului numai o privire de gheata: asa ceva nu se poate canta, e complet gresit, trebuie rescris total. Ceaikovski a incercat initial sa il convinga pe Rubinstein, apoi cu admirabila incredere a geniului a realizat ca lucrarea este prea buna ca sa fie distrusa. A dedicat-o altui pianist si dirijor Hans von Bülow . Acesta a cantat-o iar premiera a fost un triumf. Ulterior Rubinstein insusi a devenit cel mai mare fan al ei.
Totusi, de ce aceasta atitudine aparent de neinteles a lui Rubinstein? Acum Cred ca Ceaikovski A cantat atunci in ajunul Craciunului cam ca si Giuseppe Guarrera in seara De vineri la Sala Radio. atat de navalnic incat coplesitor. O incarcatura pulsionala pe care perceput -o direct si infraconstient si atat de coplesitor incat la suprafata mintii Rubinstein a inghetat si a refuzat.
Asa ceva nu poate si nu trebuie să existe, a zis el. Nu pentru mine. Dupa ce muzica aceasts n-a mai fost o lupta a marinarului cu furtuna, ci doar o piesa muzicala de geniu, Rubinstein a putut-o accepta si admira.
La final, toată Sala Radio a aplaudat furtunos și eu cu ea, fermecată de alegerea atât de inspirată făcută de dirijorul John Axelrod, care a compus acest concert cu un adevărat maestru care știe să spună o poveste – și nu orice poveste, ci una care înfăcărează imaginația oricui ascultă.
Citez aici din interviul acordat de John Axelrod Radioului românesc, cu ocazia acestui concert:
˝Toate aceste proiecte converg către marcarea a 200 de ani de la moartea lui Beethoven în 2027. Vom vedea ce va urma, dar pot spune, înainte de toate, că Orchestra Națională Radio este o adevărată orchestră beethoveniană – capabilă de sonorități profunde, cu o cultură solidă în ceea ce privește interpretarea acestui repertoriu, esențial pentru orice ansamblu simfonic. Orchestra Națională Radio are, însă, și o sensibilitate aparte.
De ce am pus împreună această simfonie și cantata bazată pe cele două poeme de Goethe, „Meeresstille” și „Glückliche Fahrt”? Ele au fost scrise aproximativ în aceeași perioadă, aparțin etapei vieneze a lui Beethoven. Dar mai ales, le unește modul prin care compozitorul își eliberează conflictele emoționale și situația personală printr-o muzică de un caracter extrem de luminos.
În ciuda intensității, a sforzandourilor și a volumului sonor, Simfonia nr. 8 este o muzică iradiantă, precum o lumină care izvorăște din întunericul vieții sale
Există orchestre prin lume care preferă siguranța, poate chiar conservatorismul; ceea ce apreciez la cultura românească și la spiritul românesc este libertatea pe care o manifestă în actul muzical. Dacă orchestre de prin alte părți ajung la libertate prin siguranță, ansamblurile românești găsesc siguranța în libertate. â
Aceasta este o mărturie a libertății recâștigate după comunism și a viitorului cultural pe care îl construiesc. Se simte în conversații, în comunitate, dar mai ales în felul în care se face muzică. Este ceva extrem de proaspăt și cu adevărat remarcabil!˝
În 2026, dirijorul John Axelrod aniversează 60 de ani de viață și 30 de ani de carieră internațională, perioadă în care a dirijat aproape 200 de orchestre din întreaga lume. În 2020, a primit premiul Special Achievement Award din partea International Classical Music Awards, pentru activitatea sa remarcabilă.
O prezență cu totul inedită și specială pe scenele internaționale, John Axelrod își împarte pasiunea pentru muzică cu cea pentru gastronomie și vinuri de colecție. Cunoscut de publicul larg și datorită blogului și canalului său de YouTube „The Conductor in the Kitchen” („Dirijorul în bucătărie”), John Axelrod combină armonios muzica și arta culinară.
În 2023, a fost ales director muzical și dirijor principal al Orchestrei Naționale Elvețiene (Swiss National Orchestra) și își continuă colaborarea – ca dirijor principal – cu Orchestra Simfonică București.
Printre relațiile sale de lungă durată se numără pozițiile importante deținute în cadrul unor ansambluri prestigioase precum Kyoto Symphony Orchestra, Real Orquesta Sinfónica de Sevilla, Orchestra Sinfonica di Milano (La Verdi), Orchestre National des Pays de la Loire, Sinfonietta Cracovia.
Trebuie menționate și colaborările cu NDR Sinfonieorchester Hamburg (Filarmonica Elbe), Gewandhausorchester Leipzig, Filarmonica della Scala, Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI Torino, Orchestra Teatrului La Fenice din Veneția, Orchestre de Paris, Orchestra Simfonică Radio din Danemarca, Orchestra Mozarteum din Salzburg.
În Statele Unite, a dirijat, printre altele, Orchestra Simfonică din Chicago, Filarmonica din Los Angeles și Orchestra din Philadelphia.
John Axelrod a absolvit în 1988 Universitatea Harvard. S-a specializat sub îndrumarea lui Leonard Bernstein (în 1982) și a studiat, de asemenea, la Conservatorul din Sankt Petersburg cu Ilya Musin (în 1996). A fost îndrumat de Christoph Eschenbach din 1997 până în 2000, când și-a făcut debutul profesional ca dirijor asistent pentru „Parsifal” la Festivalul de la Bayreuth.
Pianistul italian Giuseppe Guarrera a concertat ca solist în săli prestigioase și la festivaluri internaționale, printre care Festivalul „Dvořák” din Praga, „L’esprit du piano” din Bordeaux, Herkulessaal din München, Salle Cortot din Paris, Wigmore Hall din Londra, „Pierre Boulez” Saal din Berlin, Teatro „La Fenice” din Veneția, Severance Hall din Cleveland, precum și într-un turneu în China, care a culminat cu un concert la Shanghai.
Colaborările sale viitoare includ multiple apariții în America de Nord anul viitor, cu un turneu de primăvară în Canada (Bourgie Hall, Canadian Opera Company) și o rezidență de toamnă în Cleveland. În Europa, va concerta în această toamnă în Franța la Festivalul Piano en Valois, la Festival des Abbayes și la Paris.
Guarrera a concertat alături de orchestre de renume, printre care Royal Liverpool Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, Orchestre Symphonique de Montréal, Orchestra del Teatro „La Fenice” și Cleveland Orchestra.
Un moment decisiv în cariera sa a fost invitația lui Daniel Barenboim de a cânta la concertul de deschidere al stagiunii 2017-2018 la „Pierre Boulez” Saal; pianistul italian a revenit pentru alte patru concerte și ulterior s-a alăturat facultății Barenboim-Said Akademie (Berlin).
Nu ratați așadar niciun concert la Sala Radio, unde muzica vorbește în feluri misterioase și vibrante!
Aflați aici programul concertelor: https://salaradio.ro/program-concerte-ianuarie-martie-2026/
Bonus: citiți aici cronica unui alt concert în care m-am întâlnit la Sala Radio cu aceeași simfonie a opta de Beethoven: https://palindrom.eu/este-eroismul-posibil-in-vremurile-noastre-iata-intrebarea-spre-care-m-a-deschis-concertul-ascultat-pe-22-martie-la-sala-radio/
