Una din trei neliniști ale feminității

Alte articole

Una din trei neliniști ale feminității

Facebook
Twitter
Pinterest
LinkedIn

Una din trei este o provocare adresată impulsului spre maternitate din fiecare dintre noi. Provocări ale corpului, ale inconștientului, ale unor profunzimi sociale care cer glas. Glasul nu poate fi decât puternic și tulburător. Nu avem nici siguranță, nici judecată, nici remediu. Putem avea însă solidaritate. Putem participa. Putem accepta. Putem trăi. Împreună. Las imaginile să vorbească și oricâte sensuri le găsiți, toate sunt acolo.

Lasă imaginile să îți vorbească. Dacă vrei să vorbești alături de ele, ușile de la Rezidență 9 sunt deschise pentru ține. Poți participa până pe 17 septembrie! Detalii aici: https://palindrom.eu/a-fi-sau-a-nu-fi-mama-una-din-femei-nu-va-fi-in-loc-de-trauma-arta-una-din-trei-este-un-proiect-artistic-ce-demonstreaza-inca-o-data-ca-arta-vindeca/

Înainte i se spunea „sublimare“. Acum acțiunea intelectuală de a înălța pornirile interne a ieșit de sub unghiul moral, de aceea preferăm să îi spunem resemnificare. În cazul unor realități care ne implică la modul cel mai profund și mai intim, rolul artei devine acela de a le pune în evidență exact această natură, scuturându-ne de scuturile conceptuale uzuale cu care ne acoperim ca să ne apropiem de acestea (în egală măsură, desigur, în care ne și îndepărtăm).

Una din trei este psihanaliză pe viu – nu e totuși psihanaliză sălbatică deoarece nicio interpretare nu este oferită, ci suntem, într-un mod cât mai fertil, livrați problematizării. Un câmp imens fantasmatic se deschide, iar prin invitația de a participa la mural, la el avem posibilitatea de a participa exact cât să putem articula, cât să putem semnifică fără să ne lăsăm copleșiți.

Special am spus livrați și copleșiți, fără să menționez livrate și copleșite, pentru că este în egală măsură o provocare pentru bărbați.

Mulțumiri artistelor: Ruxandra Gubernat, Kalina Hristova,  Martina Scarpelli; Maria Stanisheva; Sabina Tupan, Suzana Dan și Beti Piscureanu

O mențiune specială se cuvine cabinetului unde se află instalația artistei din Bulgaria Kalina Hristova – care rezumă în mare parte însăși natură demersului despre care am scris mai sus. Iată cum este descris în expoziție:

Kalina Hristova

CABINET 6

2023

Instalaţie sonoră și obiect

Cadrul dur și scheletic al acestui scaun ginecologic este indiscutabil tulburător. El stă ca un simbol al dezumanizării crescânde și al degradării morale din societate, în special în ceea ce privește erodarea drepturilor femeilor. Maternitatea este una dintre cele mai controversate probleme de astăzi – dreptul femeilor de a alege dacă să fie sau nu mame este în permanenţă sub observație. Societatea încă exercită presiuni asupra așa-numitelor „fete bătrâne”, un termen derogatoriu care, în mod șocant, este folosit cu aceeași fortă astăzi ca și acum aproape un secol. Stigma din jurul „fetei bătrâne” este un subiect pe care îl explorez de ceva timp. Acest scaun este o relicvă din perioada socialistă a Bulgariei, un exemplu al realităilor dure ale realismului socialist. A rămas în uz până în 2021, servind ca mărturie a unei alte provocări cu care se confruntă femeile: lupta pentru îngrijire medicală adecvată. Scaunul evocă o memorie colectivă a unei perioade în care avorturile erau ilegale, iar astfel de mobilier clinic era obișnuit în clinicile clandestine unde predominau practici medicale discutabile. Regresăm în evoluţia noastră? Ne îndepărtăm tot mai mult de umanitatea noastră? Scaunul este însoţit de sunetul respiraţiei – inhalări și exhalări, gemete de plăcere sau durere. Ce auzi? Așază-te și află.

Scaunul străvechi ginecologic este de neprivit,  sunetele care îl înconjoară ne coboară prin carne în abisurile fricii care fac apel la noi indiferent de care parte a liniei subțiri care străbate o maternitate comme il faut de cele 7 stigmate ale femeii care nu este mamă. Cabinetul este un instrument de simțit și de gândit complet, care ne pune în fața unui mister care datează de când lumea: indiferent cât de sofisticată sau de îngrădită de tabuuri ar fi o societate, va avea mereu nevoie de un timp ca să tragă aer în piept înainte de a răspunde la întrebarea simplă: ce este o femeie?