The Ick of Ablo Ickassso este o expoziție și un proiect artistic creat de Luna Morgaciova – am văzut întregul happening ca un aparat de gândit artistic psihanalitic.
Pe 25 iunie 2025, de Lună nouă, a inceput luna Lunei Morgaciova la Etaj: artistrunspace! Cum imi place mie sa zic despre expozitiile bune ca sunt aparate de gandit, acum spun mai mult: The Ick of Ablo Icasso este un aparat de gandit psihanalitic! Mai mult, e un soi de vehicul care te aduce la radacinile a ceea ce a insemnat #defiance la originile artei moderne.
Expoziția se poate vizita, cu programare prealabilă, până pe 25 iulie.
Programare prin mesaj aici: www.etajartistrunspace.com
Iată cum își prezintă Luna expoziția-instalație:
Picasso didn’t have daddy issues — he was the daddy.
Of cubism. Of control. Of fragmented women and inflated egos.
In this exhibition, I’m not fixing that.
I’m just reducing it to a cube and giving it back with a soft ick.
Minimalism with emotional baggage.
Geometry with an aftertaste of Freud.
De geniul lui Picasso nu a reușit să mă convingă niciun canon și nicio școală. Numai vederea lucrărilor sale. În direct, față în față, de fapt față în pânză (de mari dimensiuni). Fără manuale, reproduceri, recomandări, indicații, insistențe.
Așa că nu pot fi suspectată de vreo supunere la canon, mai ales că nu aparțin tagmei artistice. Neîndoielnic omul avea geniu și capacitatea de a transmite lucruri care de obicei nu se transmit, pentru că nu există un cadrul pentru ele. Pablo Picasso nu se simțea bine până ce nu deconstruia până la grotesc fiecare cadru.
Problema anulării – sau cum se spune în limba deformată de azi – cancelării – lui Picasso s-a pus cu seriozitate în cercurile artistice deja de câțiva ani buni, de când istoriile de Paris Match au început să revendice importanță egală cu lucrările artistice. Deși cancelarea nu s-a petrecut în mod oficial, galeriile și expozițiile care îl includ își iau anumite precauții.
Rămân la termenul barbar de cancelare pentru că desemnează o realitate care nu a mai existat până acum – anulare nu este specific, iar epurare, care descrie mai bine fenomenul, se referă totuși la persoane în viață.
Cum ar fi dacă am afla – să zicem dintr-o inscripție nou descoperită – că sculptorul lui Venus din Millo a fost un trădător? Ar trebui să o înconjurăm pe Venus cu o prea-pioasă draperie neagră???? Cui ar folosi asta și cine ar pierde? Ce relevanță ar mai avea gestul și pentru cine? Lucrurile se complică și mai mult în cazul lui Picasso.
Cancelarea lui Picasso pune câteva sute de probleme de sens – una dintre ele fiind chiar care este rolul si rostul cancelării. Dincolo de orice altă discuție legată de normativitate, cancelarea artistului sub pretextul vieții sale neconforme moralei uzuale (înlocuită azi cu aparent mai neutra dar încă și mai normativa ˝sănătate mintală´) nu face decât să confirme unicitatea artistului și să repete ceea ce establishmenturile au făcut până la mijlocul secolului trecut.
Rezumând: what else is new? Viața și arta cubistului sunt scandal de când au apărut – exact așa au apărut și s-au consacrat – iar cancelarea lui este un paradox perfect inutil.
Saau, dacă normativitatea ˝sănătății mintale˝ prevalează și ajungem să susținem că operele lui Picasso sunt opere bolnave care otrăvesc spiritele privitorilor și de aceea merită ascunse… atunci merită cu adevărat să ne îngrijorăm și să ne întrebăm până unde ajunge normativitatea și totuși care sunt criteriile acesteia.
Deci, ce-i de făcut cu Picasso? Ei bine aceasta este și întrebarea și punctul de plecare al Lunei Morgaciova, care a creat un dispozitiv de gândit și analizat al cărui rol este să îți frăgezeacă ochiul artistic pentru o adevărată întâlnire cu ceea ce înseamnă iconoclasmul în artă. Entitatea pe care ne-o propune Luna este Ablo Ickasso iar în centru se află al său/ a sa Ick. Parcurgându-i avatarurile și participând la ele ai șansa să fii gata să-l întâlnești pe adevăratul Pablo Picasso. contemporan cu nașterea întrebărilor despre unitatea psihicului – transformate în epoca noastră în certitudinile sterile pe baza cărora, iată, el este acum cancelat.
Așadar, Luna face un demers demn de Picasso însuși și construiește într-o cameră un joc de roluri și oglinzi menit să elibereze cugetele și percepția de vălurile interpretative care afectează arta în sine. Intrând în acest dispozitiv. plin de fragmente, contraste și jocuri, Ickasso redevine Picasso iar tu, privitorule, faci împreună cu el călătoria la sursele tabuurilor, acolo de unde încep întrebările adevărate.
Ipoteza de lucru și noul mit fondator propus de Luna este anunțat întrucâtva de titlul expoziție – un Dick fără de D – adică un penis cubic.
Aici imaginarul psihanalitic exultă – pentru că s-au mai văzut psihanalize feminizante care schimbă mitul oedipian fondator, punând accentul pe primatul vulvei, dar un falus cubic este o premieră|
Falusul cubic ceramic creat de Luna nu e geometric, ci mai degrabă organic și trece desigur prin stadiile și avatarurile necesare, dar în loc de stadiul oral, anal etc, avem perioadele creației picassiene, albastră, roz etc. Evoluția organului cubic culminează cu întâlnirea cu o feminitate paradoxal falică, simbolizată de tampoanele din ceramică iar apoteoza transformării este consfințită de împărtășirea dintr-un candid sânge menstrual cu gust de zmeurică.
Ceea ce complică radical lucrurile este însă nu Ick-ul prezentificat de cubul Lunei, ci Ich-ul -genial joc de cuvinte implicat. Asta deoarece Eul – nu al lui Ablo, ci al privitorului – este puternic implicat în instalație. Fiecare Ick te implică deoarece stă pe un postament de oglinzi. Te regăsești ca un puzzle de obiecte parțiale, explodat ca un tablou de Picasso și ai nevoie de un Ich ca să te aduni.
Natura și condiția acestui Eu sunt miza expoziției, a demersului Lunei care practic aduce cel mai fin și mai autentic omagiu tuturor întrebătorilor și iconoclaștilor care au avut curajul să pună probleme fundamentale. Lucru cu atât mai rar și mai prețios în zilele noastre când până și arta începe a se bucura atunci când are răspunsuri fundamentale înainte de a avea întrebări fundamentale.
Cu nerăbdare aștept deci următoarele provocări pe care simt că ni le va adresa artista Luna Morgaciova!
