Practica tai psi este organizată ca o academie în stilul antic grecesc, cuprinzând atât discuții teoretice cât și practică fizică.
De inspirație autentic socratică, academia pe care o construim în practica tai psi este o academia dialogală. Nu este un spațiu de expunere și verificare.
Practica va cuprinde două tipuri de momente
- dialoguri în câmpul psi – pe baza unor teme specifice
- arte practice dialogale – body-mind practice inspirate din taiji quan
Alternarea celor două tipuri de momente are rolul său specific, pe două planuri:
1 Depășirea paradigmei sedentare asupra conversației, asupra discursului, asupra adevărului.
2 Depășirea paradigmei învățării mișcării strict prin imitație. Acest mod de învățare tradițional pentru artele marțiale își are virtuțile și eficiența sa, dar se aplică foarte greu la omul occidental al zilelor noastre, prelungind timpul de învățare și de multe ori pur și simplu zădărnicindu-l.
Pentru a înțelege ce înseamnă și ce implică dualitatea (ontologică, logică sau informațională), nu există cale mai bună decât aceea de a o practica în corp – de aceea artele confruntării (sau tehnicile de luptă) au fost alese și în academia lui Platon (spre deosebire de practicile pitagoreice care nu erau combatante și care preferau să nu se raporteze la lumea actuală a dualității, dat fiind că o proscriau din start. )
Practica fizică dialogală a taijiquanului își propune să te treacă de la trăirea dualității la explorarea ei și apoi la trăirea depășirii dualității.
În tai psi nu ne războim cu corpul, nu îl supunem canoanelor superioare ale psihicului (valorilor, esteticii, voinței), nu ne arătăm supremația asupra lui, ci ne instalăm în el solid, ca într-o bază de lansare. Pentru că el este legătura cu viața și avem numai de învățat de la el.
You do not have to suffer, you do not have to repent, you just have to find the cohesion of you body and enjoy it!
S-a spus de multe ori: corpul este o mașinărie minunată. Încă din Evul Mediu a început să curgă un râu de cerneală pentru a-i preamări minunata alcătuire – această perfecțiune trece drept mărturie scolastică a unei intenții divine pe care intenționam oricum să o preamărim. Demersul din tai psi este în întregime empiric – ceea ce ne interesează este cultivarea senzației, trezirea receptivității senzoriale. Dimpotrivă, pentru tai psi nu prezintă niciun interes aderarea la vreo metafizică sau alta. Lucrăm cu senzații și nu cu energii, iar intenția despre care vorbim este intenția celui care vorbește.
Ceea ce rezumă această uimire în fața perfecțiunii alcătuirii fizice umane este că un corp funcționează perfect fără a avea nevoie de conștiență ca să o facă, că el acționează ca și cum ar fi condus de conștiință fără ca noi să avem cunoștiință. Putem să respirăm, să ne hrănim, să ne trezim din somn fără ca subtilele reglări de care au nevoie aceste procese complicate să treacă măcar prin periferia conștiinței noastre.
Omul-mașină este omul care funcționează condus de o inteligență superioară fără ca ceea ce numim psihic să aibă o conexiune cu aceasta. A cui e vina?
A psihicului, evident, care trebuie să ia cunoștință de funcționarea întregului.
Se mai spune și că, dincolo de magnifica sa alcătuire, corpul este un soi de balast coruptibil impus sufletului nemuritor. Atâta timp cât mai credem asta, avem toate șansele să ratăm esențialul, respectiv rampa de lansare.
Tu și corpul tău dețineți competența – sau sunteți tao – pentru că altfel nu ați fi aici. Realizând asta, veți fi.
Avem foarte multe de învățat de la experiența de a fi în corp, dar din motive variate, o respingem de cele mai multe ori.
Sistemul nervos știe. Corpul știe – dar corpul trebuie scos puțin din rutină, provocat, chiar dezechilibrat pentru ca să-și amintească. Mișcările exersate de mii de ani sunt cele care ajută deșteptarea corpului care știe – și de la care putem învăța.
Dezechilibrare înseamnă că ești scos din vechile rigidități și automatisme. De exemplu, avem de-a face cu
- dezechilibrare în vederea explorării propriului echilibru sau reechilibrării
- mobilitate versus reziliență, paradigmă liniară versus paradigmă circulară
- acceptarea cercului
Fiecare sedinta de tai psi imbina cele doua moduri dialogale pentru a asigura fluiditatea, prospețimea și naturalețea experienței și a favoriza insighturile.
Așa cum în academia greacă era favorizat peripatetismul, academia tai psi folosește elemente de qi gong și taiji pentru a obține același efect de fluidizare a gândirii.
Spre deosebire de tradițiile (în special cea budistă) care practică un soi de austeritate de minții și tendința spre prohibiția discursului interior.tai psi nu proscrie discursul interior, deoarece poate fi un punct de plecare sau o sursă de informații valoroasă.
Nu orice discurs interior merită să fie numit monkey mind – așa cum acuză popularizatorii mindfulness-ului.
De multe ori discursul interior are o valoare pur protectoare
– conversație cu sine
– chestionare continuă a motivelor și valorilor
– socratism interior
Bodyfulness înseamnă să fii prezent în corp și să îți permiți în același timp acest dialog mental
Ca atare East meets West – Tai Psi ca punte între civilizații, unind:
1 academia greacă – maieutică
2 învățătura tradițională taoistă / arte marțiale
Intră în Academia viitorului!
Tai psi își propune:
1 să adâncească felul în care ne cunoaștem psihicul, folosindu-se de experiența directă din taiji
2 să adâncească și să faciliteze înțelegerea taiji folosind cuvintele, conceptele și o problematică mai familiară omului occidental: cunoașterea psihologică
Nu ne referim direct la corp ci la felul în care îl experimentăm.
Se adresează:
– tuturor persoanelor care au un interes pentru cunoașterea de sine și cunoașterea lucrurilor care țin de sfera psi
– amatorilor de dezvoltare personală
– psihologilor și terapeuților care vor să aprofundeze și să problematizeze
– amatorilor de taiji care vor să înțeleagă mai bine practica
NU ne propunem:
– să învățăm idei – practicăm taiji și discutăm idei, dar informarea se face în afara ședințelor propriu-zise – solicitați bibliografia!
– să practicăm pas cu pas rutine de taiji (taoluuri) – vom studia, vom aprofunda secvențe, vom exersa – dar ceea ce se va lucra în timpul atelierelor nu ține loc de practică personală consecventă – pentru aprofundarea practicii încurajăm exersarea personală și lansăm ulterior și un curs specializat
Ne propunem:
– să problematizăm
– să discutăm
– să descoperim
Tai psi (rezultat din gândire critică și taiji) este o formă de igienă existențială.
Dacă însă temele devin concrete și foarte personale, poate funcționa și ca terapie
Tai psi este un alt tip de negociere care recunoaște raporturile circulare între minte și corp
Mintea și corpul învață unul de la altul. Se influențează unul pe altul
Suntem ceea ce percepem despre noi. Istoria devenirii noastre este o istorie a percepției și conștiinței. Când începem să descifrăm taiji, putem avea șansa să unim firele de nisip ale unor albii secate și prin ele să percepem urma apei. Lucrând mai departe, săpăm în albia aceasta filiforma până când percepem curgând un fir de apă. Un pârâiaș. Lucrăm mai departe, să facem loc. Mărim golul din noi și pârâiașul se transformă în râu, în fluviu învolburat.
Pe măsură ce înaintez în practică mă transform în mare fără sfârșit. În egală măsură se poate spune că marea era în mine de la început sau că am devenit acea mare.
De aceea, în practica concretă a mișcărilor scopul nostru prim este să stabilim fluxul, să ne asigurăm că începe să curgă apă și avem un pârâiaș.
Când pârâiașul curge, se instalează imediat acea senzație de plăcere și așteptare care îți permite să continui. Nu repeți ci creezi condițiile ritualului, prin aceleași gesturi, pe care le rafinezi.
În timp rafinezi detaliile pentru a face din firul de apă acel râu învolburat. Între timp. înveți să îl și stăpânești, pentru că ești în același timp râul și plutașul.
