Răzvan Popovici, în avanpremiera ediției cu numărul XX a Festivalului SoNoRo: În vremuri atât de controversate, SoNoRo este o ancoră!

Fenomenul SoNoRo ajunge anul acesta la cea de-a XX-a ediție – iar tema aleasă este Rapsodia Română. Festivalul începe la București pe 31 octombrie, se mută la Cluj pe 11 noiembrie și se încheie pe 16 noiembrie.

Abonamentele early bird se găsesc până pe 16 octombrie!

Detalii puteți găsi pe: https://festival.sonoro.org/

Iată ce povestește Diana Ketler, director artistic al festivalului, despre alegerea temei din acest an: 

˝Când am început să căutăm o temă pentru cea de-a 20-a ediție aniversară a Festivalului SoNoRo, ne-am dorit ca aceasta să reflecte recunoștința noastră față de țara care ne-a permis să ne realizăm ideile muzicale. De asemenea, ne-am dorit să celebrăm bogăția extraordinară a peisajului muzical românesc, din perspectiva SoNoRo, iar „Rapsodia Română” este o reflectare a vocii unice a acestei țări pline de artiști, compozitori, interpreți și visători. Visarea este, până la urmă, calitatea esențială a limbajului muzical românesc, cum spunea George Enescu; visarea și tendința spre melancolie, dar și energia explozivă care radiază din amalgamul influențelor culturale și al diversității oamenilor de aici.˝

Răzvan Popovici, directorul executiv al festivalului declară:

˝Cum să cuprinzi 20 de ani în câteva rânduri? Poate cu un pic de perspectivă, cu multă răbdare și infinită bucurie, așa cum am construit Festivalul SoNoRo – un proiect inovator, dedicat muzicii de cameră din România. Când au trecut 20 de ani? În timp ce am clădit cu tenacitate, an după an, arhitectura festivalului nostru, în timp ce am invitat sute de artiști din mediul național și internațional, în timp ce am crescut noi generații de muzicieni, am prezentat lucrări interpretate pentru prima dată în țara noastră, am implicat oamenii potriviți în echipa SoNoRo și am creat relații de durată cu sponsorii și partenerii noștri.

Din acest motive, dar și din multe altele, ediția curentă se numește „Rapsodia Română” – o esențializare a tot ceea ce e mai bun în spiritul și sufletul românesc, dar și o reverență pe care o facem către toți oamenii care au crezut în noi de-a lungul timpului.

Vă invităm într-o călătorie cu 20 de concerte, în București și Cluj-Napoca, în care vom fi însoțiți de Constantin Brâncuși, Nichita Stănescu și dadaiști, inspirați de Delta Dunării, Muntenia, Ținutul Secuiesc și Moldova, de cântece de leagăn și compozitori români precum George Enescu, Ciprian Porumbescu, Mihail Jora, Dinu Lipatti, Dan Dediu, Anatol Vieru și Stan Golestan, împreună cu marile nume internaționale ale muzicii de cameră.˝

Conferința de presă din deschidere a fost o sărbătoare a spiritului și de aici am luat câteva note de prezentare pentru concerte, locații, activități, numai bune ca să vă facă poftă de muzică!

Răzvan Popovici:

Împreună cu Diana Ketler, am făcut un program surprinzător, ludic, cu siguranță plin de farmec. În acest an am vrut să onorăm muzical România pentru că ne-a creat acest mediu în care am putut să facem muzică bună, să cucerim spații, să visăm, să creăm, să încântăm oameni, să experimentăm, să greșim.

România ne-a permis acest lucru extraordinar: să facem un festival cu un spirit cum rar am văzut în Europa, pentru că este un adevărat festival.

Un festival poate fi o suită de concerte, serate, happening-uri, aș spune uneori, dar de fapt festivalul este un spațiu în care atât publicul cât și muzicienii între ei trăiesc ceva foarte special timp de o săptămână, două, trei (depinde de timp, buget și așa mai departe).

Grafica din acest an descrie, zic eu, în mod sugestiv, portretul României SoNoRo style. În centrul afișului se află George Enescu, de curând onorat în festivalul Enescu – l-am onorat și noi așezându-l la mijloc: nu cred că sunt mulți care pot reprezenta și au reprezentat România atât de frumos ca George Enescu.

Dacă suntem la muzică, evident, pe afișul nostru este și un lăutar,:muzica, folclorul nostru atât de splendid este reprezentat aici.

Brâncuși nu va lipsi din program -un concert este intitulat chiar Poarta Sărutului.

Avem și leagăn și somnoroase păsărele pentru că avem un concert care se cheamă Nani Nani. Graficianul nostru a imaginat și miorița pe o lubeniță – Diana Ketler este mereu entuziasmată de faptul că fiecare dintre ideile ei se realizează grafic întocmai. Este visul oricărui director artistic să aibă așa o echipă care poate transpune o idee direct în fapte.

Nu avea cum să lipsească de pe afiș cafeneaua, deoarece în cafenele s-au întâmplat totdeauna lucruri mărețe. Așadar, dacă nu lipsește pupăza din tei a lui Creangă, nu lipsesc nici dadaiștii. Știm cu toții că multe momente și din istoria noastră, dar și în viața noastră de zi cu zi sunt destul de dadaiste, astfel încât vom onora dadaiștii ca și acum câteva ediții când festivalul s-a intitulat chiar Dada.

Avem și un personaj dadaist, evident nu are prea mult de a face cu România, dar acolo, în vestimentația sa este ascuns tricolorul, zic eu, foarte frumos și foarte elegant.

Luna, soarele, delta Dunării și Dunărea vor fi onorate cu un concert care se numește Un val și o aripă la Cluj.

Vedem pe afiș și antena, care este simbol al spiritului nostru inventiv, pe care îl vom omagia în prima duminică a festivalului – va fi un concert inspirat din antenele parabolice pe care le știm cu toții de când eram mici și încercam să prindem când rușii, când bulgarii sau chiar sârbii sau ungurii.

Cum este muzicalul, așa este și vizualul, deci va fi un număr foarte mare de compozitori români pe care i-am introdus pentru prima dată în festival, dar și de artiști români.

Sunt foarte bucuros că Andrei Ioniță revine pe scena festivalului, la Cluj.

Tot la Cluj o avem din nou în program pe mezzosoprana Roxana Constantinescu, după mulți ani.

Pentru prima dată l-am invitat pe Andrei Vieru la un concert de la Ateneu, unde va interpreta piesa tatălui său, Anatol Vieru, o piesă legată de copilărie – de fapt o suită de piese pentru pian solo.

Avem o întreagă suită de bursieri SoNoRo pe care i-am selectat pentru concertul tradițional care va avea loc la ICR, la Institutul Cultural Român, în Alea Alexandru.

Vom cânta compoziții de Jora, de Dinu Lipatti, de Dan Dediu. Nu va lipsi din repertoriu octetul de George Enescu – piesa pe care am interpretat-o la prima ediție SoNoRo, acum 20 de ani. Pe atunci foarte puțini muzicieni din Europa știau piesa. Acum foarte mulți muzicieni extraordinari au introdus această piesă în repertoriu. Așadar, o promovare adecvată și inteligentă duce la succes.

O avem din nou pe Alexandra Conunova alături de noi, în partea a doua a festivalului la Cluj, unde am reușit să, practic, să creăm un al doilea festival SoNoRo, adică, de fapt, continuarea același festival, dar cumva cu un public distinct, un public vibrant, aproape ca cel de la București.

Evident o întâmpinăm mereu cu drag pe violonista Mihaela Martin.

Cristian Budu va cânta pentru prima dată la SoNoRo în toamnă. El este născut în Brazilia și a câștigat concursul de pian din Elveția care l-a propulsat pe marile scene. Nu o să uit niciodată scena de anul acesta de la SoNoRo Conace, la aeroport la București, unde ne-am întâlnit cu Mihai Ghica, din familia Princiară Ghica, care ne-a ajutat un pic la organizarea concertului de la Iași. Cristian Budu vorbește românește, vorbește extrem de șarmant, o limbă un pic moldovenească și cu accent portughez – pentru mine este unul dintre cei mai dragi oameni, un ragazzo d’oro.

Așa că am făcut prezentările și am rostit numele lui Mihai Ghica. Atunci Cristian spune spontan atunci: și bunica mea se numește Ghica. Așa a ieșit la iveală faptul că de fapt ei sunt verișori. Și în fine s-au regăsit – doi verișori pierduți prin lume – Mihai însuși emigrase în Canada, dacă mi-aduc aminte bine, în anii 80. Cumva s-au regăsit la București, grație festivalului SoNoRo. Și acesta este cel mai frumos lucru!

O să-l avem și pe Radu Rățoi, unul dintre marii acordeoniști ai momentului, alături de colegul său din Moldo Duo, Ștefan Diaconu. Sunt foarte bucuros că vom avea prima dată acordeon la SoNoRo. Evident, gândindu-ne la titlul Rapsodia Română, cred că acordeonul joacă un rol important. Va fi însă un rol subtil și mai sofisticat. Radu va interpreta compoziții diverse, de la moldovenești, românești, sârbești, suedeze, scandinave, moderne, cred că merge până în Armenia și Georgia, deci în orice caz va cânta mai multe concerte. Deci cred că va fi o culoare particulară a sunetelor aduse de el în festival.

Cred că întregul București este în forma muzicală absolut perfectă după Festivalul Enescu, așa că ne-am gândit să anunțăm și noi festivalul SoNoRo la câteva zile după ce s-a încheiat cea de-a XVII-a ediție a Festivalului George Enescu.

La București am invitat Amsterdam Klezmer Band. Cu acest band extraordinar, foarte colorat, vom onora muzica folclorică a Klezmerului, care a fost atât de frumos dezvoltată în zona de populație evreiască care trăia atunci în Moldova. A fost un mic challenge să-i aducem, dar eu zic că se potrivesc foarte bine acestui concert pe care îl avem noi și care se va numi Happy Birthday SoNoRo.

Așa că vom sărbători sonorul cu fast și cu trâmbițe și surle la Palatul Bragadiru, în a doua seară de festival. În aceeași seară se lansează și, după cum știți, Cravata Galbenă, filmul lui Sergiu Celibidache despre Celibidache. Planul nostru este să aducem artiștii SoNoRo și actorii de la Cravata Galbenă împreună la petrecerea sonorului la Bragadiru. Să vedem dacă funcționează!

În 13 noiembrie o să avem un concert pentru prima oară în România cu Liszt Chamber Orchestra din Budapesta, una din cele mai bune orchestre de cameră din Europa. O să ținem acest concert la Biserica cu două turnuri din Cluj-Napoca, o biserică care are o capacitate de 900 de locuri – ca stea toată lumea confortabil, am limitat la vreo 480 de locuri. Diana Ketler va dirija.

Ne-am dorit să onorăm cumva acest spațiu creativ și ne-am dorit fiecare dintre noi o piesă, Eu mi-am dorit ca orchestra de cameră din Budapesta să cânte octetul de Enescu. Iar cu Diana vom interpreta acest concert de Peteris Vasks, o piesă absolut magică, ancorată în poezia vieții, în lumină, de asta am și intitulat concertul Antologia Inocenței. Cred că știți cartea lui Iordan Chimet, acea carte de copii pe care toți am avut-o când eram mici, absolut splendidă cu desene și grafici de Leger, de Daumier, de Picasso, de Miró, pentru copii era ceva fantastic.

Vom deschide festivalul la Sufrageria Regală din Palatul Regal, Muzeul Național de Artă. Vom avea trei concerte acolo acest an. Sala a devenit din ce în ce mai iubită de publicul nostru, așa că ne-am gândit să îl deschidem cu un concert un pic mai restrâns ca număr, dar care va da eleganța necesară și grația acestor două săptămâni și jumătate de festival.

Suntem foarte bucuroși că acest concert de deschidere o să o avem pe Mihaela Martin alături de noi, alături de ea Justus Grimm și alți câțiva muzicieni foarte apreciați care vor fi alături de noi pe scenă.

În primul weekend al festivalului vom cânta și la ARCUB, pe 2 noiembrie: începem concertul dedicat antenelor. L-am numit chiar Out of the Box.

Al doilea concert se numește Printre Rânduri, pentru că știm cu toții cum timp de atâta decade trebuia să zicem una și să facem alta – într-un stil un pic britanic, un pic comunist.

Ultimul concert al zilei va avea loc în Club Control – anul ăsta ne mutăm de la Club Expirat la Control – și se cheamă Dada Revisited. Vom onora dadaiștii în modul nostru favorit. Anul acesta și la Festivalul Enescu s-au ținut o serie de concerte în Club Control – unul din acele concerte a fost chiar facilitat de noi cu Janoska Ensemble. De data aceasta noi vă așteptăm la Control cu un concert de tip dadaist, care vA începe cu o piesă a lui Satie, care era bun prieten cu dadaiștii.

Dacă tot am ajuns la Satie, știm cu toții că era bunul prieten al lui Brâncuși, iar un concert chiar se cheamă Poarta Sărutului, iar concertul acesta va avea loc la Ateneu, va fi al doilea concert de la Ateneu, pe care îl vom face în colaborare cu Festivalul Academiei de la Budapesta.

Alături de Festivalul din Budapesta, avem anul acesta două concerte în străinătate, în 20 octombrie la Berlin, în Filarmonică, și pe 25 octombrie la Budapesta, în Marea Sala Conservatorului List, iar al treilea concert este Poarta Sărutului, de la Ateneu. Ei sărbătoresc 10 ani, noi sărbătorim 20 de ani și ne-a venit ideea că festivalurile noastre sunt foarte înrudite, ca spirit, ca elan, creativitate, introducerea patrimoniului ieșit din comun al Budapestei și Bucureștiului într-un circuit muzical. Sunt foarte bucuros că îi avem pe cei doi protagoniști, care sunt și soți, Katalin Kokas și Barnabas Kelemen, mari violoniști, profesori.

Pentru concertul de la București mă bucur foarte mult că am creat un program foarte frumos care începe cu Barber, se termina cu Elgar și în mijloc are o piesă a lui Mihail Mihailovic, bunul prieten a lui Brâncuși. Am onorat pasiunea lui Brâncuși pentru Bartók, iar Barnabás Kelemen va interpreta rapsodia de Bartók. Vom avea câteva duete, dansuri populare – este un program foarte condimentat.

Primul concert SoNoRo de la Ateneu va avea loc pe 5 noiembrie. Se numește tot Antologia Inocenței ca și concertul de la Cluj, doar că aici începem cu piesa lui Anatol Vieru și terminăm cu octetul lui Enescu. Însă în mijloc va fi Mihaela Martin, alături de Sung-Won Yang, care este unul dintre marii violonceliști coreeni, profesori la Londra, la Paris, o personalitate extraordinară, care vine pentru prima dată în România.

Aș mai vrea să vă vorbesc câteva cuvinte despre concertul pe care l-am numit Harta Imaginației, care va avea loc la Biserica Luterană din București – acum e restaurată și ne bucurăm foarte mult să cântăm pentru prima dată acolo. Harta Imaginației are o poveste în spate – este despre un unchi al meu care a trăit doar la București, un om foarte luminat, foarte cult, care murit destul de tragic. El nu a plecat niciodată din România, dar visul lui era Parisul.

Și știa absolut toate străzile. Putea să spune unde sunt cele mai bune croissante, în ce galerie din muzeu se găsește cutare tablou, unde este muzeul lui Gustave Moreau, ce se întâmplă în Marais… așa încât, muzical, vă trimitem într-o incursiune între București și Paris prin prisma imaginației. Ne-a ieșit un program foarte frumos din care nu vor lipsi Fauré, Ravel, un cvintet de Cherubini, apoi piesa lui Dan Dediu și vom continua, iar, cu Debussy, Enescu și Fauré.

Este un program care descrie cumva altă latură a acestui mod de viață pe care l-am avut aici timp de atâtea zeci de ani când ne puteam imagina, dar nu puteam trăi cu adevărat experiențele care se pot trăi acum în libertate.

Primul concert de la Cluj va avea loc în Pavilionul Tinerilor, un centru de cultură urbană, o sală nouă, a fost deschisă anul acesta în iunie. Concertul se cheamă Un val și o aripă. Diana a zis că nu putem să nu onorăm Dunărea și Delta Dunării. Ați văzut și în poster acest pelican hollywoodian, o apariție dadaistă în stil MGM, nu Century Fox. Programul conține piesa lui Stan Golestan, celebrul român plecat de la Vaslui și a ajuns la Paris, critic muzical la Le Figaro. E unul din eroii mei personali – totdeauna când îi văd fotografia și văd ce dandy era mă gândesc că aș fi vrut să-l cunosc.

Apoi următorul concert de la Cluj, din Biserica Luterană este inspirat dintr-un vers al lui Nichita Stănescu, Timpul ca lumină – nu va lipsi Johann Sebastian Bach. Sunt foarte bucuros că Radu Rățoi va cânta Johann Sebastian Bach la acordeon. Apoi vom asculta celebra fantezie pentru pian la patru mâini a lui Franz Schubert și la sfârșit cvintetul de Brahms cu pian.

Apoi urmează Țara Ritmului, e un concert în care onorăm folclorul fantastic din Moldova până în Secuime, maghiar, românesc, muntenesc, oltenesc, deci o să fie o petrecere. Bine, îl avem și pe Cristian Budu care va aduce folclorul brazilian în ecuație, deci va fi un concert chiar ritmic la Casa Boema, unul dintre locurile noastre favorite în Cluj – Boema este unul dintre partenerii noștri tradiționali și de bază la Cluj. Suntem foarte recunoscători că putem fi cu muzicieni în fiecare seară acolo, plus ține concerte, deci este o prietenie adevărată. Așa cum este cu Arcub de atâția ani.

Concertul Nani Nani va avea loc la Casa Numa, un spațiu restaurat anul trecut. Este un spațiu în care se țineau pe vremuri concerte Era un fel de gentleman’s club acolo Dar se juca și foarte mult biliard, se bea și se mânca Era un spațiu de timp liber al domnilor și al doamnelor, ulterior a căzut în foarte mare paragină. Acum au fost în sfârșit recondiționate într-un mod absolut exemplar și e folosit pe post de hub cultural. E o cafenea, e un restaurant, e un loc absolut fantastic.

În concert vor fi cântece de leagăn de la somnoroase păsărele, nani-nani, avem suita Dolly pentru pian a lui Fauré, apoi niște lullabies braziliene, aduse de Cristian Numa, Debussy, Nocturna de Chopin, în fine, un program foarte frumos.

Concertul final va avea loc, ca de obicei, în Splendida Sala Auditorium a Universității Babes-Bolyai. Concertul se cheamă Borderlands și aici am vrut să onorăm folclorul și muzica, ˝periferiilor˝.

Dragoș Dimitriu, pianist, director de dezvoltare și inovație la SoNoRo, 

Sunt alături de SoNoRo din 2008, de la doua ediție a SoNoRo Interferențe. SoNoRo a oferit între timp peste 570 de burse tinerilor muzicieni din România. Și toți acești tineri muzicieni în continuare cântă, niciunul nu s-a lăsat, ceea ce sincer cred că este unul dintre cele mai frumoase cadouri pentru o aniversare de 20 de ani a SoNoRo. Anul viitor vom continua cu aniversarea celor 20 de ani de SoNoRo Interferențe.

Razvan Popovici:

Cu Dragoș mă mândresc, pentru că după ce a studiat la Viena, a fost activ ca manager, să spunem, cultural acolo, după care a venit în România și a început să facă lucruri bune aici.  

Orchestra SoNoRo Strings, formată în majoritate de foști bursieri SoNoRo interferențe urmează să susțină concertul de Crăciun, de anul nou, de fapt, pe 29 decembrie, la Ateneul Român – se va numi Toate pânzele sus. 

Anul acesta am avut iar o întregă pleiadă de tineri foarte talentați. Împreună cu Dragoș și cu Diana, mai trecem în revistă reușitele celor care au fost și cred că i-am ales bine. De la Andrei Ioniță, Valentin Șerban, Ștefan Cazacu, Dragoș Dimitriu, Adela Liculescu, Ion Goicea.

E foarte interesant să vezi că i-am cunoscut când aveau între 15 și 18 ani. Ce am făcut noi pentru ei? Cred că le-am arătat unde ar putea ajunge și ne putem mândri le-am deschis apetitul pentru muzică de cameră. Știm cu toții că orice muzician bun cântă bine muzică de cameră. Și anul viitor o să vă pregătim câteva surprize aniversare.

Dragos Dimitriu:

Eu m-aș concentra pe o altă latura festivalului pe care am început-o de anul trecut: SoNoRo Kids, care s-a dezvoltat așa frumos în ultimii ani pentru că ne-am dus noi în școală cu instrumentele muzicale și le-am cântat. Aceasta tocmai din ideea de a nu pune școlile, învățătorii, copiii să iasă din instituțiile de învățământ, să vină către noi: ne-am dus noi către ei cu instrumentele noastre. Este un proiect pe care l-am continuat și la Musikland, anul acesta pentru prima oară, alături de Miruna Nagy la harpă – și acum îl continuăm și în festival la București: va continua și în Cluj-Napoca și în Brașov.

Sunt concerte interactive cu copii: mergem, vorbim cu ei, pot să pună câte întrebări vor, de exemplu, am avut tematica Universului, am avut tematica Naturii, mai vorbim despre compozitori, se nasc unele din cele mai interesante conversații pe care le-am avut vreodată.

Și o să vă dau un exemplu. Cântam, spre exemplu, cântasem două piese din Carnavalul Animalelor și le-am zis: nu o să vă spun ce animal interpretez acum la pian, ar vrea să vă dacă ghiciți.

Și le-am cântat cangurul, le-am arătat cum sar cu mâinile pe pian, am cântat elefantul, care bineînțeles că e greoi și cu basul acela, au recunoscut foarte bine, dar unul din copii nu și-a dat seama că noi am trecut de acea temă și eu am cântat Fur Elise, vorbind despre iubire și despre mame și despre oamenii pe care iubim în viața noastră. Și termin piesa, cu ultimul acord care e foarte fin și frumos și sare un copil:  Eu știu ce este! Șopârla! Că e așa… sinuoasă! 

Răzvan Popovici: 

Iată, e creativ, e frumos, e surprizător, e un program foarte drag nouă acum și sperăm ca pe parcurs să reușim să atragem cât mai mulți din artiștii festivalului și către acest proiect. Stând de vorbă cu Ambasadorul Elveției, am aflat că în Constituția acestei țări există un paragraf care menționează că fiecare copil trebuie să beneficieze de educație muzicală în școală, prin lege.

De ce? Pentru că au făcut un test prin anii 50, și au observat că dacă asculti muzică clasică, sau orice fel de muzică, dacă ai educație muzicală, nu ești mai bun neapărat la matematică sau la fizică, da, dar la finalul studiilor tale vei ști și muzică, pe lângă matematică, fizică și altele. Deci creierul tău va fi mult mai dezvoltat.

Semne bune SoNoRo are! Grăbiți-vă să prindeți oferta promoțională Early Bird!

Mai multe detalii despre actuala ediție SoNoRo: https://palindrom.eu/start-pentru-rapsodia-romana-a-20-e-editie-sonoro/